Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.217
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B,Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2578 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și G, cu domiciliile alese în P, str.- -,.27 F,.13, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC"" SA declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat solicită în principal admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În situația în care se trece peste aceste apărări solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu obligarea pârâtei la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a se solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata primelor de Paște și de datorate reclamanților în perioada 2005-2007 și constituite în fiecare an la nivelul câte un salariu de bază mediu pe unitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii formulate reclamanții au arătat că sunt salariați ai SC SA și, în această calitate beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
În conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Se mai arată că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale restante și neacordate în anii 2005-2007 reprezentând prime de Paște și C prevăzute în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile, art. 166 din Codul muncii și art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat in anul 2005, 2007.
În dovedirea acțiunii aceștia au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 13.10.2008 pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamanții solicită plata unor sume de bani cu caracter premial, care potrivit contractului colectiv de muncă se plăteau numai cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și care au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul de bază.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune, se susține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei se arată în aceeași întâmpinare că în actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 se prevede ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "; această formulare s-a păstrat și în CCM din anul 2004 înregistrat la DGMPS sub nr.2714/16.04.2004, textul art.168 arătând că aceasta suplimentare a drepturilor salariale este în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
În anul 2005 s-a încheiat un nou CCM care, spre deosebire de contractele anterioare are o noua formulare pentru aliniatul 2 al art.168, "În anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare păstrată și în următoarele CCM pentru anii 2004- 2007.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri, respectiv anexa 1,copie contract colectiv de muncă 2004 -2007,anexa 5 și 6,sentința civilă nr. 684/20056 pronunțată de Tribunalul Prahova,certificat de grefă din dosar nr. 1945/2007 eliberat de Tribunalul Tulcea,adresa nr. 831/2008,830/2008.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă 2578 din 13 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis cererea precizată formulată de reclamanții și G, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salaeiale cuvenite și neacordate în sumă brută de 9100 lei, reprezentând prima de C pe anii 2005 - 2007 și prima de Paște pe anii 2006 - 2007, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Chiar în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta numește pretențiile reclamanților ( prime de Paște și C) - drepturi salariale - și arată că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamanților și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
În consecință, instanța a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii, 25.09.2008, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de C 2005.
Pe fondul cauzei a constatat ca,în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei reclamanții sunt salariații pârâtei SC SA.
Tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. În acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2005-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se refera art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, proba pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
Angajatorul nu a probat nici susținerea ca suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
În consecință din actele și lucrările dosarului a rezultat ca reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume prima de C și Paste pe anii 2005-2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta, în baza dispozițiilor art.161 și art.284 din Legea nr. 253/2003 precum și a art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 să plătească pentru fiecare dintre reclamanți drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 9100 lei reprezentând prima de C și prima de Paște pe anii 2005- 2007( ( 2005 C-1400 lei, 2006 Paște-1850 lei, 2006 C-1850 lei, 2007 Paște 2000 lei, 2007 C - 2000 lei )), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumelor acordate reclamanților - intimați, astfel: pentru -suma de 1974 lei brut, reprezentând prime C 2005, Paște 2006; pentru G -suma de 4394 lei brut- reprezentând prime C 2005, C 2006, Paște 2006 și 2007 - sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data scadenței fiecărei sume, la plata efectivă.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2578 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și G, cu domiciliile alese în P, str.- -,.27 F,.13, județul P - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul reducerii sumelor acordate reclamanților - intimați, astfel:
pentru -suma de 1974 lei brut, reprezentând prime C 2005, Paște 2006;
pentru G -suma de 4394 lei brut- reprezentând prime C 2005, C 2006, Paște 2006 și 2007 - sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data scadenței fiecărei sume, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 3 februarie 2009, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./03.03.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
