Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.216
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, având domiciliul ales în B,--8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.1889 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat V, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3500 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, prevăzute de art 168 alin. 1 din, reactualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până în anul 2006, când a fost disponibilizat și că potrivit art. 168 din, avea dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi de care nu a beneficiat.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1889 din 18.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale de C și de Paște prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de societate, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe unitate, pentru perioada 18.08.2005 -16.01.2006, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000, salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
S-a mai reținut că în alineatul 2 al articolului 168 din, renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 "vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 " au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
A arătat tribunalul că nu pot exista controverse în ceea ce privește introducerea în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
Coroborând dispozițiile art 168 din pe anul 2004 cu cele ale art 168 pentru anii 2005 și 2006, instanța a reținut că părțile contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze beneficiul suplimentărilor salariale și în cursul anilor 2004-2005-2006, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Tribunalul a apreciat că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paște în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din CCM, nedepunând la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților în anii indicați.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul a arătat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază, astfel cum acestea au fost stabilite de pârâtă, deoarece prevederile contractului colectiv de muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paște în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut, care mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM, comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulată " notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA",aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține în continuare că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantului obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă o contraprestație a activității desfășurate, ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp. art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Dreptul intimatului-reclamant la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă mai sus arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamantului pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor poate fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al intimatului ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2005 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
De menționat, că pârâta nu a invocat la prima instanță excepțiile prematurității introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune, motiv pentru care nici tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la acestea, prin sentința atacată.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe perioada în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul
de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2005 și 2006 a primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din contractele colective de muncă la nivelul SA, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe acei ani.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, potrivit dispozitivului sentinței, recurenta a fost obligată să plătească intimatului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale de C și de Paște prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de societate, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe unitate, pentru perioada 18.08.2005 -16.01.2006, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, având domiciliul ales în B,--8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr. 1889 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat V, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
/VS
2 ex./24.02.2009
Trib.D nr-
G -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
