Pretentii civile. Speta. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 248/R-CM
Ședința publică din 18 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE și pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.13/CM din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-reclamant și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a instituției pe care o reprezintă. Cu privire la recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de vechime în muncă de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2006-01.03.2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, ale nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002, nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, precum și dispozițiile art.166 și 281 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Procurorul General al României, însă primul nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
La data de 03.12.2007 reclamantul a depus la dosar o completare a acțiunii inițiale, arătând că înțelege să cheme în judecată și Parchetul de pe lângă Curtea de Ape P, pentru a-i plăti sporul de vechime în muncă de 25% pentru perioada 01.02.2006-01.06.2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii completatoare, reclamantul a arătat că pentru perioada indicată în cerere a funcționat ca procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
La data de 12.12.2007 pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Aad epus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței (susținând că aceasta revine Curții de Apel București, potrivit art.36 din nr.OUG27/2006) și excepția autorității de lucru judecat (susținând că pentru perioada 01.01.2005-12.03.2007 i s-au acordat aceste drepturi prin sentința civilă nr.650/CM/17.11.2005 a Tribunalului Argeș ).
Asupra fondului cauzei, pârâtul a arătat că există Decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați -, beneficiau și de sporul de vechime în muncă prevăzut de lege, decizie ce este obligatorie instanțelor.
Același pârât a solicitat și chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, urmând ca acesta să includă în proiectul de buget alocarea sumelor de bani ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Excepțiile invocate de părți au fost analizate în ședința publică din data de 09.00.2008, fiind respinse ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr.13/CM/11.01.2008 a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă în cuantum de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.02.2006 - 01.03.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în perioada 01.02.2006-01.06.2006 reclamantul a îndeplinit funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, iar din data de 01.02.2006 îndeplinește funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin art.12 alin.1 din Legea nr.52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, republicată, s-a prevăzut că "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 15%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat în raport cu tranșele de vechime.
În urma modificării ce i s-a adus prin Legea nr.55/1993, textului de lege menționat i s-a dat următorul conținut: "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru" diferențiat, de asemenea, de tranșe de vechime".
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a abrogat Legea nr.52/1991, precum și orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, instituind prin art.31 (devenit art.33 după republicare) reglementarea potrivit căreia!pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat tot pe tranșe de vechime în muncă.
Este adevărat că, ulterior, prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art.33 din această lege, un nou alineat, devenit alin.3, cu următorul conținut: "Prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
În raport cu această din urmă modificare, precum și cu explicația ce s-a dat conținutului expresiei de "indemnizație de încadrare lunară", în art.2 din aceeași ordonanță s-a considerat că prin instituirea unui nou sistem de salarizare pentru magistrați, în conținutul căruia au fost incluse indemnizația de încadrare lunară stabilită pe funcții, potrivit nivelului instanțelor și parchetelor, precum și vechimea în magistratură, fără a se mai menționa și criteriul vechimii în muncă, s-ar fi înlăturat această ultimă componentă din salarizarea magistraților.
Ordonanța menționată a fost adoptată în temeiul art.108 alin.1 și 3 din Constituția României, republicată, precum și al art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr.294 din 1 noiembrie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate a art.33 alin.3 din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, a reținut că "principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Tot în sprijinul acestui punct de vedere, întemeiat pe dispozițiile privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, au mai fost invocate reglementările adoptate succesiv, în materia salarizării magistraților și a stabilirii vechimii acestora, în cadrul ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr.177/2002 și nr.27/2006. De asemenea, făcându-se referire la dispozițiile Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, la cele ale Legii nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi precum și la dispozițiile Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, s-a apreciat că magistraților, precum și persoanelor care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi nu li se mai cuvin sporuri pentru vechime în muncă din momentul modificărilor și completărilor aduse art.33 din Legea nr.50/1996 prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000.
Or, toate aceste dispoziții, invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru categoriile profesionale menționate, nu ar mai fi existat temei legal să li se acorde dreptul la sporul de vechime în muncă, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, sunt lipsite de justificare, atât timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă, a continuat să existe.
În acest sens, este de observat că nr.OG83/2000 nu conține nici o dispoziție de abrogare a art.31 (devenit 33 după republicare) din Legea nr.50/1996, pe care a modificat-o și completat-
De asemenea, nici nr.OUG177/2002 privind salarizarea nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art.33 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autorității judecătorești de a beneficia de un spor de vechime în muncă.
Stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000.
Acest drept salarial, de natură personală, este generat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în acea dispoziție.
Or, prin nr.OG83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, fără să se abroge însă art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996, care îl prevedea, iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilă cu raporturile de muncă ale acestei categorii profesionale, deoarece au devenit incidente dispozițiile art.16 alin.3 și ale art.295 din Codul muncii.
A mai reținut tribunalul că dispoziția din nr.OG83/2000, prin care nu a mai fost prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanță câtă vreme dispoziția de la art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996 nu poate fi considerată abrogată expres și nici implicit prin art.1 sau art.9 alin. ultim, din acea ordonanță, pentru că nu constituie o prevedere contrară, ci una complementară.
Așa fiind, în raport și cu dispozițiile art.137 alin.1 din Codul muncii anterior, ce erau aplicabile cu titlu de drept comun și raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă, activitatea prestată de magistrați le conferea vechime în muncă pentru care trebuiau să beneficieze de sporurile cuvenite ca orice alți salariați.
Ca urmare, interpretarea sistematică a art.31 (33) din Legea nr.50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
A considera că puteau beneficia de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și magistrații, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De aceea, ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unitățile unde el își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 asupra recursului în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului, pe care a admis-o, obligându-i pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să plătească acestuia drepturile salariale reprezentând sporul de vechime de 25%, ținând seama de perioada lucrată de reclamant la fiecare dintre parchetele indicate.
Potrivit art.161 alin.4 Codul muncii, urmează ca aceste drepturi salariale să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea instanța l-a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești, dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, în baza art.15 din nr.HG83/2005, art.131 din Legea nr.304/2004 coroborate cu art.19 din Legea nr.500/2002
În temeiul art.40 alin.2 Codul muncii urmează să fie efectuate mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, confundându-l practic pe recurent cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Ministrul Economiei și Finanțelor și Procurorul General al României sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare acordate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Guvernul este cel răspunzător de repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au celelalte instituții pârâte, fără ca recurentul să fie implicat în vreun fel, iar între recurent și reclamanți nu există nici o obligație de garanție, simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod corect drepturile bănești neconferindu-le reclamanților nici o garanție din partea recurentului.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut în recursul său că în mod greșit prima instanță a dispus plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune, actualizate cu indicele de inflație, cu toate că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar pentru anul 2007 recurentului i-au fost alocate fonduri bugetare prin Legea nr.486/2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale.
Rezultă că în sarcina recurentului a fost instituită o obligație imposibil de executat, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai cu intervenția legiuitorului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanții l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este de asemenea nefondat.
Este adevărat că nu se pot face cheltuieli de către recurent decât în limita bugetului anual aprobat și repartizat acestuia, însă tocmai de aceea tribunalul l-a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate în acțiune. Numai după executarea acestei obligații de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâtul MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea la rândul său executa obligația de plată a drepturilor salariale către reclamant.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE și pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.13/CM din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 marrtie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/2 ex.
19.03.2008
jud fond
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
