Pretentii civile. Speta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/CM
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Completul specializat în cauze privind
Conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 62/CM din 28 octombrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MUREȘ, cu sediul în Târgu M,-, județul M, CURTEA DE APEL MUREȘ, cu sediul în Târgu M,-, județul M, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul B,-, sector 5, reprezentat prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în constanța, str. - nr. 18, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (acțiune indexare judecători).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsa părților, conform art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată cu nr- pe rolul Curtea de Apel Constanța reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș,Curtea de Apel Mureș,Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B,Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin C, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați: - la înlăturarea pe viitor a discriminării la care a fost supusă ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați,demnitari,funcționari publici ori salariați contractuali ai statului.
- repararea prejudiciului cauzat,ca urmare a discriminării la care a fost supusă prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie.2007,de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007;
- la plata dobânzilor legale conform OG.9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății.
- obligarea la indexarea sumelor datorate prin aplicarea indicelui de inflație începând cu momentul nașterii dreptului reclamantei la despăgubire-01 ianuarie 2007 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale.
- efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cartea de muncă a reclamantei.
Reclamanta în calitatea de judecător definitiv la Judecătoria Constanțaa susținut că a fost și este discriminată în raport de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție,judecătorii Curții Constituționale,cât și personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete. A menționat că tuturor acestor categorii de personal pârâții le-au majorat salariile și indemnizațiile cu 5% începând cu data de 01.01.2007,cu 2% începând cu data de 01.04.2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007.
Reclamanta a susținut că judecătorii și procurorii de la curțile de apel,tribunale și judecătorii nu au beneficiat de aceste majorări,pârâții încălcând astfel dispozițiile art.1,alin.2,lit. e pct. I din OG.NR.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Toate aceste majorări salariale s-au datorat unor ordonanțe de guvern OG.6,10,11/2007.
Pârâtul Ministerul - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, reclamanta beneficiază de drepturile stabilite prin lege specială -OUG 27/2006,iar în opinia sa nu mai poate pretinde în afara legii de alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii. A considerat că nu poate fi reținută discriminarea reclamantei în raport cu alte categorii profesionale întrucât nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu aceasta. Pârâtul a invocat și faptul că de la 1 aprilie 2006 salarizarea tuturor judecătorilor se realizează în mod unitar indiferent de instanțele din care fac parte.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice în cauză,iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea excepției pârâtul a menționat că nu este angajator,sau angajat pentru a fi parte în acest litigiu de muncă. Pârâtul susține că este terț în cauza dedusă judecății și că reclamanții nu au făcut dovada culpei sale în neacordarea drepturilor salariale. A menționat că atribuțiile sale sunt reglementate de.500/2002 și vizează în principal întocmirea proiectelor legilor bugetare și proiectele bugetelor,pe care le depune la Guvern până la data de 30 a fiecărui an. Pârâtul a susținut că nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți,iar atribuțiile privitoare la adoptarea bugetului sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorul principal de credite - Ministerul -.
Pe fondul cauzei a considerat că pretențiile reclamantei sunt nefondate din perspectiva faptului că salarizarea acesteia este reglementată prin lege specială,lege care nu poate fi aplicabilă celorlalte categorii de salariați față de care reclamanta se consideră discriminată.
Prin sentința civilă nr.62/CM/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Constanțaa respins excepția calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins ca nefondată acțiunea civile formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice reprezentat
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâți.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare, instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
Este adevărat, că potrivit art.281 Codul Muncii -Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau,după caz,colective de muncă prevăzute de prezentul cod,precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod",iar art.282 din Codul Muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă-salariații,angajatorii,sindicatele și patronatele,cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților,ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art.118 din.304/2004 privind organizarea judiciară,activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art.3 alin1,pct.2 din HG./2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor,acesta elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat,operând rectificările corespunzătoare. Ministerul -,în calitatea de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani,reprezentând drepturi salariale neacordate,iar Ministerul Economiei și Finanțelor,în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat,va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare,Ministerul - se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
e fondul cauzei, analizând pretenția dedusă judecății, prin prisma textelor de lege incidente, s-a constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente
Prin cererea formulată reclamanta în calitate de judecător la Judecătoria Constanța, a arătat că este discriminată comparativ cu personalul din sectorul bugetar, întrucât acestora li s-au acordat majorările salariale prev. de OG10/2007, OG16/2007 și respectiv OG27/2007, în timp ce în calitate de judecător a fost exceptată de la aceste creșteri salariale.
Art. 16 al.1 din constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor măsuri în considerarea unor situații speciale.
Principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 al.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât fi diferit.
În speță, nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități între categoria profesională a judecătorilor și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea majorărilor salariale aferente anului 2007.
Salarizarea judecătorilor este reglementată prin nr.OUG 27/2006 prin care s-a prevăzut o creștere a drepturilor salariale a acestora, astfel încât legiuitorul a apreciat că nu se mai impune pe anul 2007 acordarea altor creșteri salariale.
Având în vedere sistemele de salarizare diferite ale judecătorilor față de alte categorii profesionale, nu poate fi vorba de existența vreunei comparabilități între categoria profesională a judecătorilor și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică existența unui tratament diferențiat.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitate și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Reclamanta a solicitat în realitate extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor care prevăd majorări salariale pentru alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și pentru personalul auxiliar de specialitate, așadar, pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestor acte normative.
Prin deciziile nr. 818/3.07.2008, nr.819/3.07.2008, nr. 820/3.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art.2 al.3 și art. 27 al.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești, au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele acestor decizii s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art. 1 al.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 al.4 în conformitate cu care parlamentul este unica putere legiuitoare a țării.
Art. 11 al.3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevede faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, deciziile Curții Constituționale produc efecte "erga omnes", iar dispoziția din lege sau ordonanță declarată neconstituțională nu se mai poate aplica în nicio altă cauză.
Împotriva sus menționatei sentințe civile a formulat recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Motivarea instanței de fond nu este pertinentă fiind dată fără a analiza temeinic susținerile sale și situația sa socio-profesională, motiv pentru care solicită cercetarea situației în care se află în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate și să se constate că într-adevăr este supusă unei forme de discriminare.
Instanța de fond s-a rezumat a reține că aparține unei categorii socio-profesionale diferite, deși acest fapt nu este real, atât judecătorii de la judecătorie, tribunal și curte de apel, fiind tot magistrați, întocmai ca și judecătorii, judecătorii Curții Constituționale și procurorul General al Parchetului de pe lângă și adjuncții săi.
Prin sistemul de salarizare ca instituție de dreptul muncii, se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor, salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conf.art.155 Codul muncii. Or, sistemul de salarizare este guvernat printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament instituit de art 154 Codul muncii și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Din moment ce se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei muncii în mod continuu sau succesiv la fel ca și judecătorii J, judecătorii Curții Constituționale și Procurorul General al Parchetului de pe lângă și adjuncții săi, rezultă că nu poate fi tratată diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării indexărilor salariale la care fac referire nr.OUG10, 16 și 27/31.01.2007.
Consideră că a fost discriminată în sensul art.2 alin.1, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât s-au refuzat indexările salariale nu datorită faptului că nu a îndeplinit condiția normativă mde acordare a acestora, ci sub pretextul că aparține unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu, potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000.
Ca atare, existența discriminării directe rezultă și din disp. art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și la egalitatea de tratament în salarizare, fără nici o distincție, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție ce interzice discriminările; art.4 din Carta Socială Europeană revizuită, ratificată prin Legea nr.74/1999, ce garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c, și f, art.54 alin.3, art.65 și art.155 rap.la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 din Codul muncii, ce garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
În ce privește invocarea Deciziilor Curții Constituționale privitoare la neconstituționalitatea unor dispoziții din nr.OG137/2000, solicită a se constata că aceste decizii nu sunt aplicabile în cauză, fiind astfel fără relevanță, deoarece nu este vorba în situația expusă de anularea sau crearea de noi norme juridice sau de substituirea cu norme cuprinse în alte dispoziții legale, ci de constatarea aplicării discriminatorii a unor prevederi legale unor persoane aflate în situații compatibile sau analoage.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente comune:
Prin nr.OG10/2007 s-au acordat majorări salariale în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
OG nr.16/2007 privește creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și instituțiile culturale românești din străinătate.
OG nr.27/2007 privește creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, salarizați potrivit nr.OUG160/2000.
Prin cererea formulată reclamanta în calitate de judecător a arătat că este discriminată comparativ cu personalul din sectorul bugetar cărora li s-a acordat majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2007, nr.OG16/2007 și nr.OG27/2007, în timp ce judecătorii au fost exceptați de la aceste creșteri salariale.
În raport cu categoriile profesionale cărora li s-a acordat majorările salariale, nu poate fi reținută discriminarea întrucât reclamanta nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora.
Chiar dacă aceste categorii aparțin de sectorul bugetar și plata salariilor se face de la bugetul de stat, nu constituie o situație premisă pentru a constata că se găsesc într-o situație comparabilă.
Fiecare categorie profesională are un statut propriu, legi proprii de salarizare, astfel cum au fost adoptate de legiuitor, astfel că nu se poate reține o situație comparabilă între magistrați și celelalte categorii profesionale salariate de la bugetul de stat.
În mod greșit consideră reclamanta că Judecătorii ar fi beneficiat de creșteri salariale în anul 2007 bazându-se pe faptul că nr.OG10/2007 face referire la anexele II și III din Legea nr.154/1998, întrucât prin art.41 lit.c din nr.OUG27/2007 au fost abrogate expres dispozițiile privind salarizarea magistraților de la instanța supremă cuprinse în Legea nr.154/1998.
Art.16 alin.1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor drepturi în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferențiere.
În cauză nu au fost încălcate normele internaționale invocate de reclamantă, întrucât reclamanta nu se află într-o situație identică sau comparabilă cu celelalte categorii profesionale cărora li s-a aplicat creșterile salariale.
De asemenea, nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În practica sa, Curtea Europeană a drepturilor omului a statuat că, dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1 dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
În speță, această condiție nu este îndeplinită întrucât legislația nu prevede dreptul reclamanților la creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță nu există în patrimoniul acestora pentru a fi ocrotit în temeiul art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Și în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, nu constituie un drept constituțional fundamental și în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Totodată, prin deciziile nr. 818, 819, 829/2008 ale Curții Constituționale pronunțate la data de 03.07.2008, s- admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme corecte pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.4 în conformitate cu care Parlamentul este unica putere legiuitoare a țării.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel cum se prevede prin dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 62/CM din 28 octombrie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL MUREȘ, cu sediul în Târgu M,-, județul M, CURTEA DE APEL MUREȘ, cu sediul în Târgu M,-, județul M, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), cu sediul B,-, sector 5, reprezentat prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în constanța, str. - nr. 18, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond --
Red.dec.jud.-/20.01.2010
Tehnored.gref./2ex./22.01.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mihaela Ganea
