Pretentii civile. Speta. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 331
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, G, și împotriva sentinței civile nr. 997 din 25.09.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vaslui - complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale în soluționarea fondului cauzei și pe fondul cererii de recurs.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vaslui cu nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite fiecăruia, pentru perioada 1 ianuarie 2007-30 aprilie 2008 și în continuare, ca urmare a neacordării valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, corectate prin aplicarea coeficientului de inflație defalcat pe fiecare lună, plata majorării indemnizației pentru activitatea neîntreruptă, prevăzută de art. 31alin. 1 din OG nr. 27/2007, majorare stabilită diferențiat de Plenul Curții de Conturi și plata sporului de vechime în muncă și a diferenței de premiu anual pentru 2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pârâta nu a aplicat aceste dispoziții, indemnizațiile lunare fiind calculate la o valoare de referință sectorială de 282 lei, în loc de 331 lei.
Potrivit OG nr. 27/2007, au fost acordate creșteri salariale, care s-au aplicat la o valoare de referință greșită.
Au mai susținut reclamanții că pârâta a aplicat greșit și dispozițiile OG nr. 27/2007, sporul pentru activitate neîntreruptă fiind acordat începând cu data de 1 iulie 2007, în loc de 1 ianuarie 2007, așa cum prevede art. 9 din acest act normativ, impunându-se recalcularea sporului de vechime în muncă și a premiului anual
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că reclamanții nu fac parte din categoria demnitarilor, iar creșterile salariale au fost acordate prin acte normative speciale anuale, care precizează categoriile de salariați cărora li se aplică, respectiv președinte, vicepreședinte, președinți de secție și consilieri de conturi, nu și controlorilor financiari.
A mai susținut pârâta că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar, deci nu datorează spor de vechime.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să asigure fondurile necesare achitării drepturilor salariale acordate.
Prin întâmpinarea formulată, chematul în garanție a solicitat respingerea cererii, arătând că nu există în sarcina sa o obligație de garanție sau de despăgubire, reclamanții fiind angajații pârâtei, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite, conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Reclamanții au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 997 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, în calitate de salariați în funcția de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi V, au solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale ca urmare a neaplicării corecte a valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite, respectiv de 331 lei înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexele I, II și III din OG nr. 27/2007.
Din aceste anexe, s-a reținut că valoarea de referință sectorială stabilită de legiuitor este de 282 lei pentru întreg anul 2007, nu cea solicitată de reclamanți, de 331 lei, motiv pentru care se va respinge acest capăt de cerere.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere privind aplicarea dispozițiilor art. 31alin. 1 din OG nr. 27/2007, care prevede majorarea indemnizației între 10% și 30% pentru activitate neîntreruptă în cadrul Curții de Conturi, s-a reținut că acest drept nu a fost acordat începând cu data de 1 ianuarie 2007, așa cum prevede în pagina 1 OG nr. 27/2007, art. 9 invocat de reclamanți referindu-se la celelalte drepturi stabilite prin OG nr. 27/2007, urmând să se respingă celelalte capete de cerere privind acordarea majorării indemnizației prevăzută de art. 31alin. 1, recalculării sporului de vechime și a premiului anual pe 2007.
Având în vedere respingerea pretențiilor reclamanților, cererea de chemare în garanție nu va mai fi analizată, fiind de prisos.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, G, și.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că instanța nu a ținut cont că motivele acțiunii au mai constituit cauza în două dosare anterioare, din 2004 și 2007, când au fost acordate aceste drepturi salariale pentru perioada 2002-2006, sens în care au fost menționate sentința civilă nr. 794/21.06.2007 a Tribunalului Vaslui, definitivă și irevocabilă în urna judecării recursului de către Curtea de APEL IAȘI și sentința civilă nr. 1314/30.09.2004 a Tribunalului Vaslui și decizia civilă nr. 778/25.11.2004 a Curții de APEL IAȘI.
Curtea de Conturi a pus în executare aceste hotărâri, însă, în continuare, nejustificat, a păstrat nemodificată valoarea de referință sectorială, neprocedând la indexarea acesteia cu procentele prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, eroarea sa constând în faptul că nu aplică indexările prevăzute de OG nr. 27/2007 și OG nr. 14/2008.
Mai susțin recurenții că celelalte capete de cerere au fost tratate cu superficialitate de prima instanță, care a ignorat prevederile legale în materie și a ținut cont de motivele pârâtei, chiar dacă, pentru două perioade anterioare, au câștigat și încasat drepturile privind sporul de vechime.
S-a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 Cod proc. civilă, necompetența materială a Tribunalului Vaslui de soluționare a cauzei, recurenții considerând că această excepție este întemeiată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Recurenții reclamanți, G, și au îndeplinit, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 724 din 24 octombrie 2008, funcția de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României.
Anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 217/2008, Legea nr. 94/1992 prevedea, în art. 111, că numirea controlorilor financiari se face de către președintele Curții de Conturi și că aceștia sunt supuși incompatibilităților prevăzute la art. 107 alin. 2, 3 și 4.
Art. 113 prevedea imposibilitatea cercetării, reținerii, arestării sau trimiterii în judecată contravențională sau penală a controlorilor financiari, fără aprobarea plenului Curții de Conturi, iar art. 114 stabilea norme de competență specială, în cazul infracțiunilor săvârșite de controlorii financiari.
Art. 115 alin. 2, referindu-se la incompatibilitățile la care este supus personalul de specialitate, trimitea în mod direct la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor art. 2 alin 1 din Legea nr. 188/1999, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. Art. 2 alin. 2 din aceeași lege prevede că funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. b din Statutul funcționarilor publici, funcțiile publice se clasifică în funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a și funcții publice din clasa a III- Același criteriu a fost avut în vedere și la remunerarea activității prestate de controlorii financiari, art. 3 din OUG nr. 160/2000 prevăzând că indemnizația lunară este unica formă de remunerare a acestora, diferențiată, conform Anexei 2 ), în raport cu clasele I-III ale funcției îndeplinite.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, se desprinde concluzia că funcția de controlor financiar, în care recurenții au fost numiți, este o funcție publică.
Aceeași concluzie se poate desprinde și din dispozițiile Legii nr. 94/1992, așa cum sunt în vigoare în prezent, după modificările intervenite prin Legea nr. 217/2008.
Astfel, potrivit art. 115 din acest act normativ, personalul cu funcții de conducere este numit de plenul Curții de Conturi, iar celelalte categorii de personal, de președintele Curții, iar potrivit art. 111, auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei, iar persoanele care au îndeplinit funcția de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de C puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.
Art. 1111alin. 1 prevede că personalul de specialitate al Curții de Conturi, inclusiv C cu funcții de conducere, este supus mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. Mobilitatea se realizează pentru eficientizarea activității Curții de Conturi și în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale. Așadar, se face vorbire despre raporturile de serviciu, specifice funcționarului public, deși, în art. 11lit. e din Legea nr. 94/1992, auditorul public extern este definit ca "persoană angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public", aceasta în condițiile în care funcția de auditor este prevăzută expres în anexa la Legea nr. 188/1999 ca fiind o funcție publică de execuție.
Prin urmare, reținând calitatea recurenților de funcționari publici și având în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, se constată că sentința civilă nr. 997 din 25.09.2008 a fost pronunțată de Tribunalul Vaslui cu încălcarea competenței altei instanțe.
Avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și alin. 6 Cod proc. civilă și art. 81 alin. 2 lit. a din Legea nr. 168/1999, se va admite recursul și se va casa în tot sentința, cauza fiind trimisă, spre competentă soluționare, potrivit art. 3 pct. 1 Cod proc. civilă, Curții de APEL IAȘI -Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții:, G, și, împotriva sentinței civile nr. 997/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează în tot.
Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL IAȘI - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
06.05.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
12 Aprilie 2009
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
