Pretentii civile. Speta. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 345/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 77/29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți și, a intimatei pârâte Curtea de Conturi a României, precum și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.77/2008 a Tribunalului Covasnaa fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune în conformitate cu dispozițiile art. 137 (1) Cod procedură civilă, a constatat ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Pretențiile reclamanților vizează acordarea unor drepturi salariale rezultate din raportul lor de muncă.
Potrivit mențiunilor din carnetele de muncă ale celor doi reclamanți rezultă că în perioada 1.01.2001-31.12.2003, pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime, au avut funcția de procuror financiar, la Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a jud. C, ambele raporturi de muncă încetând la data de 27.07. 2005.
Potrivit art. 137 al.1 Cod procedură civilă instanța este datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat că ne aflăm în domeniul jurisdicției muncii, și conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. "c " din Codul muncii dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, sau a unor despăgubiri către salariat.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturi salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, conform art. 166 alin.(1) din același cod, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Întrucât reclamanții și-au înregistrat acțiunea la data de 28 noiembrie 2007 se reține că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune de trei ani prevăzut de art. susmenționat in Codul muncii este împlinit.
Dreptul material la acțiune, pentru reclamanții din speță s-a născut succesiv, începând cu luna ianuarie 2001 iar termenul a început să curgă de la această dată și s-a împlinit, pentru sporul de vechime aferent lunii decembrie 2003, în luna decembrie 2006.
În consecință acțiunea reclamanților pentru recunoașterea și plata sporului de vechime aferent perioadei 1.01.2001-31.12.2003, a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Curtea de Conturi a României. Apărarea reclamanților că, decizia J enunțată a recunoscut implicit și suspendarea termenului de prescripție și că la data pronunțării ei a început să curgă un termen de prescripție distinct, este fără temei, urmând a fi înlăturată.
Recursul în interesul legii consacrat de dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, se promovează de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în scopul stabilirii unei jurisprudențe unitare asupra problemelor de drept dezlegate de diferite instanțe judecătorești.
Soluțiile pronunțate în interesul legii, nu au efect întreruptiv sau suspensiv a termenului de prescripție, întrucât alin. (3) din același articol statuează că, acestea nu au efect asupra hotărârilor examinate și nici asupra părților din acele litigii, fiind obligatorii numai pentru instanțe, în măsura în care acestea se confruntă în viitor cu astfel de chestiuni de drept.
Pe de altă parte, întreruperea cursului prescripție, operează numai în cazurile limitativ prevăzute le art.16 din 167/1958 privitor la prescripția extinctivă iar aceste cauze trebuie să survină până la împlinirea termenului de prescripție. Or, în cauză, decizia amintită a fost dată la 7.05.2007, publicată în la 23.10.2007, deci după împlinirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, care s-a situat în luna decembrie 2006.
Nu s-a reținut nici existența unor împrejurări mai presus de voința reclamanților enumerate de art. 13 din același decret, vizând suspendarea cursului prescripției.
În consecință instanța, având în vedere argumentele prezentate a respins atât acțiunea formulată cât și cererea de chemare în garanție a MEF formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, nemaiavând suport în actualul context, potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva hotărârii de la fond au formulat recurs reclamanții iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune arătându-se următoarele:
Decizia ÎCCJ nr.XXXV/7.05.2007 pronunțată ca urmare a soluționări recursului în interesul legii, dă naștere unui drept material nou distinct de la data pronunțării acestei decizii constitutive de drepturi și anume 7.05.2007, data de la care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune.
Acțiunea a fost promovată la data de 28.11.2007, sentința civilă nr.77/29.01.2007 nu face parte din categoria "hotărârilor examinate" și nici perioada pentru care se solicită drepturile nu au făcut obiectul unei alte acțiuni cu aceleași părți.
Decizia ÎCCJ a fost pronunțată după emiterea și intrarea în vigoare a OUG nr.27/29 martie 2006, sintagma se confruntă în viitor având în vedere acțiunile promovate pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a OUG nr.27/2006, aprobată cu Legea nr.45/6.03.2007 de la data de la care persoanelor nominalizate în decizie li s-a recunoscut acest drept, conform deciziei beneficiau de spor de vechime în muncă.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește excepția prescripției, curtea reține că potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D - privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanta neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.În cazul de față, momentul din care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamanta nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens. Trebuie menționat că recunoașterea este necesar să fi avut loc în timpul derulării cursului prescripției.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 28.11.2007 astfel încât pretențiile anterioare datei de 28.11.2007 sunt prescrise.
De asemenea, nici decizia ÎCCJ nr.XXXV/7.05.2007 nu aduce dezlegări acestei probleme de drept, astfel încât devin aplicabile regulile de drept comun din materia prescripției extinctive.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile pârâților vor fi admise în parte ca urmare a admiterii excepției prescripției, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți și împotriva sentinței civile nr.77/29.01.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului, modificarea sentinței în tot și admiterii acțiunii.
Judecător,
- -
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2001 - 31.12.2003 trebuie respinsă și pe cale de consecință, recursurile pârâților sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, ICCJ în soluționarea recursului in interesul legii a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
" judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau si de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
. fundamentez argumentele respingerii prescripției pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin legea 45/2007, pornindu-se de la concluzia ca OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din legea 50/1996 cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv legea 334/6.07.2001, OUG177/2002, OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag.5, fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a OUG83/2000 si până la data intrării în vigoare a legii 45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei-pag.6- "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din legea 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a legii 45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15 alin.1 din decretul 167/1958, potrivit cărora, " după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
Judecător,
-
Red.op.maj.: CȘ/18.04.2008
Red.op.sep.: AP/18.04.2008
Dact: MD/24.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
