Drepturi salariale (banesti). Decizia 344/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 344/
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP C, împotriva sentinței civile nr. 133/14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, a intimaților reclamanți, -, precum și a intimaților pârâți Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 133/2008 a Tribunalului Covasna, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -- și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna, și pe cale de consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna la acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007 în trei etape, după cum urmează:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Sumele care urmează a fi acordate fiecărui reclamant în parte vor fi actualizate în raport de indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
A fost obligat Tribunalul Covasna să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A fost respins petitul privitor la acordarea dreptului pe viitor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 3 din 27/2006 " judecătorii au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare".
Art. 39 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială cuprinsă în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 din L 50/1996 privitor la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se majorează cu 4% începând cu data de 1.04.2006 față de nivelul din luna martie 2006 și cu 5% începând cu data de 1.09.2006 față de nivelul din luna august 2006.
Tribunalul a mai reținut că abia prin Ordonanța 13/30.01.2008 legiuitorul a reglementat o nouă creștere salarială pentru judecători, procurori și alte categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008. Prin urmare valoarea de referință sectorială a înghețat pe tot parcursul anului 2007, nefiind prevăzută nici-o creștere salarială, care era menită să asigure acoperirea ratei inflației raportat la scumpirea produselor, serviciilor, etc.
Potrivit art.1 din O 13 /2008 prima creștere salarială pe 2008 va începe cu 1.04.2008.
Potrivit prevederilor art. 16 din Constituția României,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări", iar prin decizia 447/15.09.2005, Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție că de sporurile și adaosurile respective să beneficieze toți salariații care se află în situații similare.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți lucrători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale. Temeiul acestor majorări pentru personalul sus menționat subzistă în art. 1 din OG 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, care face trimitere la anexele II și III din Legea 154/1998.
Prin Legea 232 din 6 iulie 2007 publicată în Of. nr. 171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea nr.OG6 din 2007, modificând art.39, în alin.2 al acestuia s-au prevăzut majorări salariale în cota de 7% aplicată salariului din 2006 și de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici, cu excepția și de această dată a magistraților - judecători și procurori -, precum și asistenților judiciari și a restului personalului asimilat din cadrul puterii judecătorești.
Față de cele reținute mai sus tribunalul a constatat că există o discriminare vădită în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale, care au beneficiat de aceste creșteri salariale, sens în care a admis acțiunea doar în parte și a dispus potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Sumele care urmează a fi acordate fiecărui reclamant în parte vor fi actualizate în raport de indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective pentru acoperirea integrală a prejudiciului, care nu poate fi înlăturat în alt mod.
În ceea ce privește acordarea creșterilor salariale pe viitor tribunalul a reținut că prin O 13/2008 la care s-a făcut referire în considerente aceste creșteri salariale sunt reglementate distinct, astfel că nu se impune acordarea lor prin hotărâre judecătorească. Pe de altă parte drepturile solicitate nici nu sunt actuale, certe, și exigibile, deoarece creșterea valorii sectoriale este prevăzută în prima tranșă din aprilie 2008.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în cadrul recursului declarate de recurenta Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță nu a înțeles faptul că, salarizarea magistraților se face în prezent conform OUG 27/2006 aprobată prin legea 45/2007, prin care legiuitorul a înțeles să nu acorde judecătorilor și procurorilor creșteri salariale pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială ce stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite.
În aceste condiții, cererea reclamanților nu poate fi soluționată favorabil, pentru că în lipsa cadrului legislativ, s-ar depăși limitele puterii judecătorești.
Sentința este criticată și pentru faptul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece de majorările în discuție nu au beneficiat magistrații ÎCCJ, neputându-se pune în discuție existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, sentința este criticată pentru că, instanța nu a avut în vedere faptul că, magistrații au un sistem de salarizare, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale, și nu pot beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor. Instanța de judecată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
O altă critică vizează faptul că interpretarea instanței de fond din care rezultă faptul că judecătorii ÎCCJ ar fi beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007 este eronată, având în vedere că așa cum statuează disp. art. 1 din OUG 27/2006, acesta este singurul act normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ÎCCJ, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii. Ori, dispozițiile privind indemnizațiile pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006 astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
Se mai arată că reglementarea dată prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede, cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Nici un criteriu din cele prevăzute de art.2 alin 1 din OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți recunoscute de lege.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, decizia luată, de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii în sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație satisfăcătoare.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor sentința este criticată pentru modul cum a fost soluționată atât excepția lipsei calității procesual pasive, cât și fondul cauzei.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Nu poate fi acceptată critica prin care recurentul Ministerul Justiției arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor care ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile analizate sunt nefondate și în consecință vor fi respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că acesta a criticat sentința pentru modul cum a fost soluționată excepția lipsei calității procesual pasive a cestei părți, care nu are nici o obligație financiară față de angajații altei instituții.
Se poate observa din cuprinsul dispozitivului sentinței atacate, faptul că acest recurent a fost obligat numai să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plăților respective, și nu a fost obligat la plata drepturilor salariale pentru fiecare reclamant în parte. Prin urmare, pentru această obligație reclamanții în mod corect au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acest pârât.
În ceea ce privește criticile din recursul formulat de acest recurent, critici care vizează fondul cauzei, urmează să fie respinse, pentru considerentele mei sus prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, împotriva sentinței civile nr.133/2008 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursurilor formulate de pârâți și respingerii acțiunii reclamanților.
Judecător,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Judecător,
- -
Red.op.maj.: NG/5.05.2008
Red.op.sep.: CS/5.05.2008
Dact: MD/6.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
