Pretentii civile. Speta. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
-SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.390/DOSAR NR-
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - judecător
- - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâtaîmpotriva sentinței civile nr.2068/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 19 decembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2009, 24 martie 2009, 31 martie 2009 și apoi la 7 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 2068/19.12.2008 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL și, consecință, a obligat pârâta să modifice în carnetul de muncă cele 170 de zile concediu fără plată din perioada 16.04.2007 la 11.09.2008, în zile de muncă prestate efectiv.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale aferente celor 170 de zile.
A obligat pe pârâtă la plata contribuțiilor sociale pentru perioada 16.04.2007 - 11.09.2008.
A respins restul pretențiilor.
Prima instanță a reținut că între părți au existat raporturi de muncă în perioada 16.04.2007 - 11.09.2008, așa cum rezultă din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, filele 22-23 dosar, carnetul de muncă, filele 2-3 dosar, decizia nr.6/11.09.2008,de încetare a contractului de muncă conform art.65 din Codul Muncii (desființarea locului de muncă), fila 26 dosar,
Din aceleași înscrisuri rezultă că reclamantul a fost angajat ca muncitor necalificat în construcții iar activitatea sa se desfășoară pe șantier.
În carnetul de muncă există mențiunea că în perioada 16.04.2007 până la 11.09.2008 reclamantul a avut 170 de zile concediu fără plată, învoiri, absențe nemotivate.
Verificând tabelul cu situația concediilor fără plată pe anii 2007-2008, întocmită de pârâtă, (fila 23 dosar - privind pe tatăl reclamantului), rezultă că reclamantul a avut în anul 2007 un număr de 20 de zile de concediu fără plată iar în anul 2008 fost în concediu fără plată 139 de zile până pe luna iulie 2008, inclusiv. Adunate cele două cifre, rezultă suma de 159 de zile și nu 170 de zile, așa cum s-a menționat în carnetul de muncă.
Chiar dacă zilele lucrătoare din luna august 2008 (21 de zile) și zilele lucrătoare până la 11.09.2008 (7 zile) ar fi adunate la suma de 159 de zile, ar depăși 170 de zile lucrătoare cât s-a menționat în carnetul de muncă cu 17 zile.
Din același tabel mai rezultă că reclamantul a avut concediu fără plată începând cu data angajării (17.04-30.04 2007),10 zile, deși în statul de salarii pe luna aprilie 2007 figurează că a muncit 80 de ore, fiind plătit cu 174 lei.
La dosar pârâta nu a depus vreo cerere formulată de reclamant prin care acesta din urmă să fi solicitat concediu fără plată, învoiri, deși potrivit dispozițiilor art.287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Prin nota de constatare nr.12372/01.07.2008 încheiată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, filele 27-32 dosar s-a dispus definitivarea formelor legale privind pe mai mulți salariați, între care și reclamantul care apar ca învoiți în ultimele luni, ianuarie-mai, iunie 2008.
Instanța nu a putut primi apărarea pârâtei potrivit căreia nu a înțeles să desfacă contractul de muncă pentru absențe nemotivate și repetate deoarece în foile colective de prezență, filele 14-21 dosar nr.-, nu se face nici o mențiune despre lipsa nemotivată de la locul de muncă al reclamantului sau că a fost învoit ci se menționează doar "fără plată".
Din cele de mai sus, rezultă că menționarea celor 170 de zile de concediu fără plată în carnetul de muncă al reclamantului nu este exactă, conform evidențelor pârâtei, astfel că instanța a analizat starea de fapt rezultată din contractele de lucrări încheiate de pârâtă, susținerile reclamantului de la fila 17 dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel,în perioada 16.04.2007-30.06.2007 reclamantul afirmă că a lucrat împreună cu martorii G și în,-,.12 iar în "situația concediilor fără plată" - fila 23 dosar nr.-, se menționează că acesta era în concediu fără plată în perioada 17.04.2007-30.04.2007, adică 10 zile.
Ambii martori au declarat că s-au angajat deodată cu reclamantul și că au lucrat în iar martorul arată că reclamantul a lucrat neîntrerupt la societate până în august-septembrie 2008.
În ceea ce privește luna decembrie 2007, din procesul verbal de predare - primire file 44 dosar rezultă că reclamantul avea de încasat suma de 174 lei cu titlu de salariu pe luna decembrie 2007 când, de asemenea, figurează ca fiind în concediu fără plată în perioada 17.12 - 31.12.2007. Pe acest înscris se menționează în dreptul numelui reclamantului " ".
Din același înscris de la fila 23 dosar nr.-, întocmit de pârâtă rezultă că în anul 2008 reclamantul a avut concedii fără plată după cum urmează: 03.01 - 17.01.2008 (11 zile); 01.02. - 15.05.2008 (11 zile); 01.03.-17.03.2008 (11zile); 01.04. - 30.04.2008 (21 zile); 01.05. - 31.05.2008 (21 zile); 01.06 - 30.06.2008 (21 zile); 01.07. - 30.07 2008 (23 zile).
În drept, potrivit dispozițiilor art.163, alin.1 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Criticile se referă la faptul că prima instanță a reținut incidența art. 287 Codul muncii interpretând în favoarea angajatului existența anumitor nereguli constatate în evidențierea situației personalului, fără a analiza și restul probelor administrate, inclusiv nota de control a ITM. De altfel soluția instanței se bazează pe depoziția unor martori care nu au lucrat în acea perioadă în societate și pe o analizare greșită a situației raporturilor de muncă rezultată din fișele colective de prezență și notele interne dintre contabilitate și administrator.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat.
Din contractul individual de muncă, rezultă că reclamantul - intimat a fost angajatul recurentei - pârâte în perioada 16.04.2007 - 11.09.2008. La încetarea contractului de muncă, în carnetul de muncă al reclamantului a fost trecută mențiune că acesta a avut 170 de zile concediu fără plată.
Prima instanță a reținut că această mențiune nu este reală bazându-se pe declarațiile de martor, pe faptul că statele de plată nu erau semnate de către reclamant și pe inexistența unor cereri de acordare a concediului fără plată.
În ceea ce privește declarațiile de martori, așa cum susține recurenta și cum rezultă din chiar depozițiile lor, aceștia nu au relatat faptele din percepție personală, având în vedere că au lucrat la recurentă doar o scurtă perioadă de timp, în anul 2007, și ne referim la martorii și G, ci au afirmat că în scurta perioadă lucrată au avut lucrări la care au participat împreună cu reclamantul. Aceste afirmații nu pot acoperi întreaga perioadă de derulare a contractului de muncă și nici nu pot suplini o dovadă care să ateste perioada efectiv lucrată de către reclamant.
Nesemnarea statelor de plată de către reclamant poate fi raportată la dispozițiile art. 163 alin. 1 din Codul muncii, însă prima instanță nu reținut decât prima ipoteză a textului, referitoare la semnarea statului de plată, ignorând a doua ipoteză alternativă instituită de legiuitor, respectiv existența altor documente justificative care să demonstreze efectuarea plății.
Or, aceste documente justificative există și ne referim la statele de plată și pontajul lunar, acte necontestate de către reclamant, din care rezultă orele efectiv lucrate în fiecare lună. Dacă coroborăm plățile efectuate, cu pontajul lunar și cu dispozițiile din contractul individual de muncă reiese că reclamantul nu a prestat cele 8 ore de muncă zilnice, iar din adiționarea orelor lipsă reies cele 170 de ore care au fost considerate de către angajator ca fiind concediu fără plată, chiar în lipsa unei cereri exprese a reclamantului. Faptul că reclamantul nu a contestat sumele primite ca salariu în perioada în care și-a desfășurat activitatea la recurentă întăresc convingerea instanței că aceste sume reprezintă plata pentru perioada efectiv lucrată.
Din punctul de vedere al dispozițiilor art. 51 alin. 2 Codul muncii, invocate de prima instanță, interpretarea lor a fost făcută greșit, având în vedere că este posibil ca absențele nemotivate să fie considerate ca o cauză de suspendare a contractului de muncă în măsura în care cel puțin regulamentul intern prevede această posibilitate, iar din înscrisurile aflate la dosar și din susținerile recurentei, rezultă că aceasta era practica la nivelul societății, având în vedere domeniul de activitate și fluctuația personalului. În aceste condiții nu mai era necesară întocmirea unor cereri privind aprobarea unui concediu fără plată.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274, întrucât reclamantul - intimat a căzut în pretenții va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către recurenta - pârâtă constând în onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2068/19.12.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta .
Obligă intimatul reclamant să plătească recurentei pârâte suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red. /29.04.2009
Tehnoredact./12.06.2009
Jud fond,
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
