Pretentii civile. Speta. Decizia 493/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.493/CM
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurenta contestatoare, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 83/CM din 12 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în M,-, județul C și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, etaj 2, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Contestația este motivată, scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, având în vedere că în cauză s-a solicitat și judecata în lipsă, conform art. 242 pct.2 pr.civ. constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea, cu privire la contestația în anulare de față;
a formulat contestație în anulare la 02.04.2008 împotriva deciziei civile 83/CM/12.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
În fapt, prin cererea adresată Tribunalului Constanța reclamanții, - personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Medgidia - au chemat în judecată MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ( MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor trei pârâți la plata, în solidar, a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 2 aprilie 2004 - 2 aprilie 2007, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
Reclamanții au solicitat, totodată, obligarea pârâților la acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru întreg personalul auxiliar de specialitate.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv, la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii, sumele datorate pentru perioadele menționate.
Reclamanții au arătat că în cauză CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII are calitate procesuală doar sub aspectul opozabilității prezentei hotărâri.
În considerente s-a arătat că toți reclamanții fac parte din corpul personalului auxiliar de specialitate.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
Art. 6 alin. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu care se regăsește și în prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
OG nr. 137/2000 cu modificată și completată statuează, de asemenea - susțin reclamanții - în sensul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Au fost invocate, totodată, prevederile art. 20 și art. 53 din Constituție, apreciindu-se că restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății.
Contrar acestor principii, au arătat reclamanții, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările aduse prin nr.OG 83/2000, s-a dispus ca grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație au beneficiat și conducătorii de carte funciară.
S-a apreciat că salarizarea inegală constituie o discriminare fără includerea unui criteriu obiectiv și rațional.
MINISTERUL JUSTIȚIEI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate.
Pârâtul a susținut că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt stabilite potrivit fișei postului, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin nr. 387/2005.
A fost, totodată, negată existența unei situații de discriminare, invocându-se interpretarea dată constant de Curtea Constituțională în sensul că principiul egalității nu se opune ca un act normativ să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Prin întâmpinare, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a invocat la rândul său, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, această instituție are doar drept de administrare a bugetului de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege aprobată de Parlament ( filele 81 - 84 ).
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost respinsă la termenul din 15.06.2007, motivat de faptul că reclamanții au formulat față de acest pârât nu doar pretenții referitoare la plata drepturilor, ci și pe cele privind alocarea la buget a sumelor solicitate, fapt care - din perspectiva apărărilor de fond - atrage competența acestei instituții și implicit, calitatea sa procesuală, de titular al obligației invocate. Astfel fiind, din perspectiva obligațiilor legale atribuite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002, instituția are în speță calitate procesuală pasivă, cel puțin în raport de petitul acțiunii, urmând ca această calitate procesuală să fie însă raportată doar la atribuțiile autorității centrale în domeniul elaborării proiectului bugetului de stat, iar nu la eventuale obligații directe născute față de salariații reclamanți.
La solicitarea reclamanților a fost dispusă efectuarea unei expertize judiciare contabile; lucrarea a fost depusă la termenul din 10.08.2007, expertul calculând sumele reprezentând 10% din salariul de bază, conform pretențiilor cuprinse în acțiune.
La termenul din 04.0.2007 au fost comunicate de către Tribunalul Constanța - serviciul contabilitate, conform adresei nr. 143/03.05.2007, datele referitoare la raporturile de muncă ale reclamanților ( filele 56 - 57 ).
Prin cererile înaintate instanței la 25.05.2007, reclamantele, și au formulat cereri de renunțare la judecata prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr.1522/19 septembrie 2007 TRIBUNALUL CONSTANȚAa luat act de renunțarea reclamantelor, și la judecata prezentei cauze.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, Și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CONSTANȚA, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1) Instanța de fond a reținut că este justificată în mod obiectiv plata sporului de 10% pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, dat fiind complexitatea atribuțiilor de serviciu, responsabilitățile și volumul de muncă, dar nu a arătat în mod concret în ce constau acestea.
2)Prin stabilirea și acordarea sporului de 10% din salariul brut, în cadrul aceleiași categorii profesionale, s-a generat în rândul grefierilor inechitate și discriminare, iar potrivit art. 27 alin.1 din OG137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de actul normativ, persoanele îndreptățite au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Din cele de mai sus rezultă ca motiv de casare a sentinței civile nr. 1522/19.09.2007 faptul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii(art. 304 alin.1 pct.9 pr.civ.)
A solicitat totodată Curții să analizeze cauza sub toate aspectele în virtutea disp.art. 3041.pr.civ.
Intimata Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare la 8 ianuarie 2008 prin care a solicitat în principal admiterea recursului și modificarea sentinței învederând totodată că în acest litigiu nu are calitate procesual pasivă.
A susținut că împrejurarea de a gestiona banii publici nu este de natură să-i dea calitate de chemat în judecată întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor doar administrează bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament, la propunerea Guvernului art. 138 alin.2 din Constituția României.
A arătat totodată că proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, elaborarea proiectului bugetului de stat este un act ce aparține puterii executive sub aprobarea puterii legislative și nu este atributul puterii judecătorești, așa cum reclamanții încearcă să inducă în eroare instanța.
La data de 17.01.2008 a formulat întâmpinare și Ministerul Justiției care a solicitat respingerea recursului ca nefondat învederând în esență următoarele:
1. reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin ordonanța Guvernului 137/2000.
Pe fond au susținut că recurenții - reclamanți nu sunt victime ale discriminării potrivit disp. OG137/2000.
Conform art. 19 alin.3 din legea 50/1996 numai grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliare, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut.
Prin decizia civilă nr.83/CM din 12 februarie 2008 Curtea constată nul recursul civil formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1522 din 19 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul civil nr-.
A admis recursul civil formulat de reclamantele:, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1522 din 19 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
A modificat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 2.04.2004 - 2.04.2007 actualizat cu indicele de inflație.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești pentru viitor.
Pentru a soluționa astfel, curtea a avut în vedere următoarele:
1.Recursul declarat de.
Art. 306(1) pr.civ. dispune:" Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal"
Art. 80 din Legea 168/1999 dispune: " Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Art.303 pr.civ. dispune: " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii către rezultă împrejurarea că sentința civilă 1522 din 19.09.2007 i-a fost comunicată la data de 07.11.2007, personal, fiind identificată cu actul de identitate seria - nr.-.
Deși declarația de recurs s-a făcut la data de 15 noiembrie 2007, motivarea recursului s-a depus la o dată ulterioară respectiv la 26 noiembrie 2007.
În urma calculării termenului de motivare a recursului, cu respectarea dispozițiilor legale, mai sus redate, rezultă că ultima zi de motivare a recursului pentru era data de 19.11.2007, în aceste condiții motivarea recursului la 26.11.2007 apare ca fiind tardivă, astfel că sancțiunea din perspectiva art. 306(1) pr.civ. este nulitatea recursului.
Cu privire la recursul formulat de ceilalți reclamanți:
O primă chestiune se impune a fi clarificată sub aspectul motivării recursului de către aceștia în termenul legal după algoritmul de calcul prevăzut de textele legale mai sus redate.
Astfel arătăm că acestor reclamanți recurenți nu li s-a comunicat sentința niciodată TRIBUNALUL CONSTANȚA apreciind în mod eronat că aceștia nu au desemnat-o pe decât pentru reprezentarea în fața instanței fără a-și modifica domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură.
. totodată că mandatul dat de reclamanți către nu îndeplinește condițiile art. 68 alin.1 1 și 2.pr.civ. el nefiind dat prin însuși sub semnătură legalizată prin declarație verbală făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
Pe fond admiterea recursului are în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Această prevedere a fost preluată și de nr.OG 8/2007, care, la art. 3 alin. 8, prevede că: "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Prin art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a instituit principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, garantat în special în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 alin. 1 din același act normativ definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etc. categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și fără discriminări.
Prin art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nicio discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a statuat, în mod constant, că discriminarea este acceptabilă dacă are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Într-o societate democrată este o astfel de discriminare aceea care urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
Curtea a statuat că egalitatea de tratament este încălcată dacă distincția în discuție nu are justificare obiectivă și rezonabilă și nu urmărește un scop legitim, cu respectarea raportului de proporționalitate între acesta și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Intimatul Ministerul Justiției a invocat faptul că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri un beneficiu salarial concretizat într-un spor de 10% motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce le implică în îndeplinirea acestor atribuții, precum și volumul de muncă.
În concret, acesta nu a arătat de ce munca acestor grefieri ar putea fi considerată mai complexă decât munca celorlalți grefieri, dacă aceștia au un volum de muncă mult mai mare decât ceilalți grefieri pentru ca această motivație să poată fi considerată o justificare obiectivă și rezonabilă pentru această inegalitate de tratament.
Efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor de executare penală și civilă nu implică o calificare deosebită a grefierilor care efectuează aceste acte, fiind posibilă și participarea celorlalți grefieri la efectuarea unor asemenea acte.
Prin stabilirea și acordarea sporului de 10% din salariul brut în cadrul aceleași categorii profesionale s-a generat în rândul grefierilor inechitate și discriminare, iar potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de actul normativ, persoanele îndreptățite au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Contestația în anulare s-a bazat în esență pe următoarele motive:
Hotărârea pronunțată se întemeiază pe o eroare de interpretare a dovezii de comunicare a sentinței civile recurate.
Instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui aspect incidental în cauză, respectiv decăderea din termenul de recurs, fără ca cineva să fi solicitat acest lucru.
A susținut totodată că acest aspect al tardivității recursului nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, aducându-se atingere dreptului la apărare al părților, nesocotind drepturile procedurale ale participanților la procesul civil.
Chiar dacă termenul de recurs prevăzut de art. 306.pr.civ. este un termen de decădere, iar cererea de recurs formulată după împlinirea acestui termen apare tardivă, aspectul impune minime verificări și concluzii din partea părților, astfel că nu poate fi lăsat la simpla latitudine a instanței de control judiciar, fără a da posibilitatea părții de a se apăra, cu încălcarea garanțiilor procesual civile.
S-a constatat că sentința recurată nu i-a fost comunicată ca parte în dosar, ci numai ca persoană însărcinată de ceilalți reclamanți cu primirea corespondenței, de unde rezultă că hotărârea le-a fost comunicată tuturor aceeași dată.
A solicitat a se constata că sancțiunea procesuală aplicată este fără suport legal și discriminatorie.
Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Art. 318(1) pr.civ. " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Art. 80 din legea 168/1999 privind conflictele de muncă dispune: " Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Art. 103.pr.civilă dispune: " Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
Contestatoarea susține că soluția pronunțată de Curtea de Apel ca instanță de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, decurgând din eroarea de interpretare a dovezii de comunicare a sentinței civile recurate.
Instanța de recurs nu s-a aflat în fața unei erori de interpretare a dovezii de comunicare a sentinței civile recurate întrucât așa cum se poate observa sentința civilă 1522/19 septembrie 2007 fost comunicată reclamantei personal, fiind identificată și cu cartea de identitate.
Instanța de recurs a pus în discuția contradictorie a părților acest aspect, prin Încheierea din 22 ianuarie 2008 (fila 57 dosar recurs), sens în care a și citat-o pe reclamanta cu mențiunea de a răspunde în scris cu privire la excepția nulității recursului pentru nedepunerea motivelor de recurs în termen(fila 64 dosar recurs).
Iată deci că din această perspectivă nu se poate considera că i s-a lezat în vreun fel dreptul la apărare al contestatoarei, excepția fiind pusă în discuția contradictorie a părților.
Excepția nulității recursului este o excepție de ordine publică absolută (întrucât încalcă o normă imperativă), ce poate fi invocată din oficiu de instanța de recurs, cu obligația însă de aop une în discuția contradictorie a părților, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o la data de 22 ianuarie 2008.
În cuprinsul acestei încheieri s-a clarificat și chestiunea mandatului dat de ceilalți reclamanți, către, doar în ceea ce privește reprezentarea acestora în fața instanței, nu și pentru alegerea domiciliului procesual, în vederea comunicării actelor de procedură, reținându-se totodată că mandatul nu fusese dat în conformitate cu art. 68 alin.1 și 2.pr.civilă, astfel că hotărârea instanței de fond, potrivit dovezilor de comunicare existente la dosarul de fond, apare comunicată exclusiv contestatoarei în nume propriu și nu ca mandatar al celorlalte părți.
Prin urmare Curtea apreciază că nu poate fi vorba de o eroare de interpretare a dovezii de comunicare, aceasta fiind o chestiune de judecată pe care instanța de recurs a pus-o în discuția contradictorie a părților.
Pe cale de consecință, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318.pr.civ. astfel că se va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de recurenta contestatoare, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 83/CM din 12 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în M,-, județul C și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, etaj 2, sector 1.
Irevocabilă.
Pronnunțată în ședință publică, azi, 10.06.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.dec.-jud.-/27.06.2008
- gref. -
2 ex./09.07.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
