Pretentii civile. Speta. Decizia 5069/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5069
Ședința publică de la 25 2009
Complet constituit din:
Președinte: - - -
JUDECĂTOR 1: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței civile nr. 965/15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Olt și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție a restituit cauza în vederea continuării judecății, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții, personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Caracal, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, ce nu a fost acordată pe perioada 01.04.2004 - 01.06.2007 și în continuare, actualizate la zi cu indicele de inflație până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea acestuia să acorde sumele necesare efectuării plății.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 965 din 15 octombrie 2007, admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, personal de specialitate din cadrul Judecătoriei Caracal, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul O l
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul O l sa plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunara din salariul brut începând cu data de 29.06.2004 până la data de 29.06.2007, sumă ce va fi actualizată în funcție de indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare acordării acestui spor.
A constatat prescrisă perioada 01.04.2004 - 29.06.2004.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului în continuare, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 19 punctul. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Dispozițiile art. 6 alin 2 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, art. 4 si 16 din Constituția României consacra principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării.
Art. 20 din legea fundamentala a statului stipulează ca dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.
Acest principiu este reluat si de art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Potrivit art. 2 alin 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de orice criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice iar conform alineatului 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
In speța nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit existenta unui scop legitim, care sa justifice aceasta discriminare.
Raportat la data introducerii acțiunii, s- constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 01.04.2004 - 19.06.2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP O, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, MEF a arătat că în mod greșit a fost introdus în cauză, întrucât rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, este ordonator principal de credite, neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții. A mai arătat că raporturi de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției, fără ca MEF să fie implicat în vreun fel, acesta neavând calitate procesuală pasivă. Pe fond, s-a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea, drepturile bănești respective fiind prevăzute de lege în favoarea unor categorii de salariați expres și limitativ prevăzute de lege.
In motivele de recurs Ministerul Justiției susține că în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că există discriminare prin lege care justifică transformarea acesteia în autoritate legiuitoare. Pe fond, s-a arătat că drepturile solicitate de reclamanți au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat. S-a arătat că sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004, care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Or, prin decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 2008, fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, apreciindu-se că acestea sunt neconstituționale in masura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a apreciat că un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. (1), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Curtea mai constată că drepturile solicitate de reclamanți, respectiv indemnizația lunară de 10% din salariul brut, au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 (grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii), calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Or, în cauză, chiar reclamanții au arătat că nu se încadrează în nici una dintre categoriile de personal auxiliar de specialitate limitativ prevăzute de textul normativ pentru a putea beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul brut.
Chiar Înalta Curte de Casația și Justiție, admițând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/2008, a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Se apreciază că, n materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamații să beneficieze de indemnizația menționată, neexistând nici un temei legal pentru admiterea acțiunii acestora.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței civile nr. 965/15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Olt și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009.
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/01.10.2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
