Pretentii civile. Speta. Decizia 5127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3732/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5127/
Ședința publică din data de 14 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.403/F din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Tribunalul Ialomița și Curtea de APEL BUCUREȘTI - având ca obiect"drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatul-reclamant și intimații-pârâți Tribunalul Ialomița și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea constatând că în cauză recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.403F/05.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis în parte ca fondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița să achite reclamantului, drepturile salariale reprezentând sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 02 decembrie 2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la apariția unor noi reglementări legale cu privire la acest spor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins capătul de cerere cu privire la plata dobânzilor legale; a obligat pârâtul Tribunalul Ialomița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetului de muncă al reclamantului.
În considerente a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Slobozia unde, de altfel, și-a și ales domiciliul procesual.
Potrivit art.47 din Lege nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr. 50/1996 și art.231 din legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
De altfel, problema acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și implicit a pretențiilor reclamanților a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 21 din data de 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, a decis că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art.239 alin. 3 teza a II-a din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instanța trebuie să aibă în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept invocată în speță, referitoare la sporul de 50% solicitat de către reclamant și apreciază că pretențiile acestuia cu privire la acordarea acestui drept sunt întemeiate.
Întemeiată este cererea reclamantului cât privește și acordarea pe viitor a acestor drepturi.
Atât timp cât recunoașterea dreptului reclamat în prezenta cauză s-a făcut la nivelul printr-o decizie dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie, potrivit art.329 Cod procedură civilă, numai pentru instanțele de judecată și cât nu au loc modificări legislative care să clarifice reglementarea acestor drepturi, este evident că reclamantul va fi prejudiciat și pentru viitor prin neacordarea acestor drepturi.
Mai mult decât atât există un precedent care demonstrează inconsecvența pârâtei Curtea de APEL BUCUREȘTI cu privire le recunoașterea și achitarea pe viitor a acestor drepturi pentru reclamant.
Astfel, după ce prin Decizia nr. 117/06.03.2009 a Președintelui Curții de Apel Bucureștis -a decis ca începând cu data de 01.03.2009, personalului auxiliar de la instanțele din circumscripția Curții de APEL BUCUREȘTI sa i se recunoască și să i se acorde sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de lege, ulterior, prin Decizia nr. 174/10.04.2009 a Președintelui Curții de Apel București, s-a decis ca începând cu data de 01.03.2009, numai personalul auxiliar și conex de la instanțele din circumscripția Curții de APEL BUCUREȘTI, care deține hotărâri judecătorești executorii prin care i se recunoaște plata "pe viitor" sau "în continuare", va beneficia de plata acestui spor.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și a dobânzii legale, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că, în speță, ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de către reclamant, ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de către reclamant, este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective.
Având în vedere și evoluția economico-socială actuală, cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale în materie, tribunalul a apreciat că în materia dreptului muncii daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza în actualizarea cu indicele de inflație, de la data când fiecare sumă ar fi devenit scadentă la data plății efective, iar nu și în dobânda legală, altminteri ar însemna să se repare de doua ori același prejudiciu
Pentru aceste considerente, instanța a admis capătul de cerere cu privire la actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești acordate reclamantului, de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective și a respins și capătul de cerere cu privire la dobânda legală.
Coroborând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000. Din februarie 2007, a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr. 8/24.01.2007.
Astfel, prin art. 30 din OG nr. 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Recursul în interesul legii soluționat în Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Înalta Curtea constatat doar că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996, privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Sentința este criticabilă și pentru faptul că instanța a dispus acordarea unor drepturi salariale pe viitor întrucât una dintre condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile o constituie acordarea unui drept.
Una dintre condițiile pe care dreptul afirmat trebuie să le îndeplinească este ca el să fie actual sau viitor, dar cert.
Având în vedere faptul că salariul presupune prestații periodice succesive, că dreptul la fiecare prestație succesivă se naște distinct și numai în măsura prestării activității, recurentul solicită instanței să constate că pentru fiecare prestație lunară în parte trebuie verificat în ce măsură dreptul s-a născut, deci este actual.
În speță, dreptul reclamantului este unul viitor, dar incert, instanța neputând cunoaște la momentul pronunțării dacă raporturile de serviciu vor continua și în viitor (putând interveni încetarea ori suspendarea lor) sau dacă sistemul de salarizare va fi identic cu cel actual.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 403 F/05.05.2009 și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea, cu majoritate, constată că este fondat.
Într-adevăr, se constată că reclamantul-intimat solicită sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică începând cu luna decembrie 2008, a încadrării în funcția de grefier-arhivar în cadrul Tribunalului București, întemeiat pe prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 rep.
Or, începând cu 03.02.2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007(aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007), salarizarea personalului auxiliar din instanțe se realizează potrivit acestui act normativ, care nu reglementează în favoarea categoriei profesionale a grefierilor sporul solicitat, mai mult, prin art. 30 abrogă expres prevederile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Nu se poate reține nici că instanța supremă a avut în vedere, la pronunțarea deciziei în interesul legii, și dispozițiile OG nr. 8/2007, pentru a constata inaplicabilitatea acestora, toate referirile făcându-se la absența efectului abrogator al prevederilor OG nr. 83/2000, căreia i-a supraviețuit textul art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Mai mult, nu se poate argumenta nici valabilitatea acelorași considerente pentru înlăturarea de la aplicare a OG nr. 8/2007, întrucât raționamentul instanței supreme se întemeia pe neconstituționalitatea unui act normativ ieșit din vigoare și tocmai de aceea supus controlului de constituționalitate efectuat de către instanțele judecătorești obișnuite, în virtutea plenitudinii de jurisdicție, or, OG nr. 8/2007 este un act normativ în vigoare, susceptibil a fi verificat de Curtea Constituțională, până la abrogarea sau declararea neconstituționalității sale neputând fi înlăturat de la aplicare de instanța ordinară, ținută să aplice legea, iar nu s-o amendeze, s- scoată din vigoare sau s-o declare inaplicabilă, pe motiv de neconstituționalitate.
Rezultă așadar, pe baza celor expuse, inexistența pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007, a temeiului pretențiilor formulate începând cu decembrie 2008, astfel că, în baza art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 pr. civ. constatând că sentința atacată este lipsită de temei legal, va admite recursul și o va modifica în parte, în sensul respingerii în tot a acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B --, sector 5 împotriva sentinței civile nr.403/F din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Judecătoria Slobozia --, jud. I și cu intimații-pârâți Tribunalul Ialomița, cu sediul în -, jud. și Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în, nr. 5, sector 4
Modifică în parte sentința recurată, în sensul respingerii în tot a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Cu opinia separată a doamnei judecător - -în sensul respingerii recursului.
Motivarea opiniei separate:
Modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum șipersonalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Așadar, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței (art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României).
Concluzia instanței supreme a fost în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Prin urmare, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se constată că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Așa fiind, apar ca nefondate criticile în sensul că drepturile pretinse de către reclamant nu mai pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, astfel că se impunea respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii fondului, ca legală și temeinică.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
