Pretentii civile. Speta. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 570
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa de Cultură a Municipiului A, împotriva Sentinței Civile nr. 1027/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta,având ca obiect contestație împotriva unei decizii de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat, precum și reclamanta personal și asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și copia certificată pentru conformitate cu originalul a chitanței nr. -/20.03.2009, dovada de calcul a retribuțiilor lunare ale angajaților săi pentru perioada aprilie-mai 2008 iar reprezentanta reclamantei depune împuternicire avocațială nr. 5/2009 și chitanța nr. 047/24.03.2009.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile atacate, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad, arătând că prima instanță nu a luat în considerare actul adițional și nu a făcut nici o referire la el în motivarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, arătând că actul adițional nu poate face dovada perioadei de probă, întrucât nu a fost semnat de către intimată. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de declararea recursului.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele
Prin Sentința Civilă nr. 1027/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata Casa de Cultură a Municipiului și-n consecință a fost anulată Decizia nr. 390 din 23.06.2008 emisă de intimată cu privire la încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, dispunându-se reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Prin aceeași hotărâre judecătorească,a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale actualizate la rata inflației, indexate, fără plata dobânzii legale, începând cu data încetării contractului individual de muncă, 01.07.2008, la zi.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul reținut că decizia contestată, având nr. 390/23.06.2008 nu este motivată nici în fapt și nici în drept, fiind redactată în termeni lapidari, astfel că nu se poate stabili dacă în cazul concret al speței de față este vorba despre o încetare de drept a contractului individual de muncă potrivit uneia din cazurile prevăzute de art. 56 literele a) - k) Codul muncii sau al unei concedieri pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazurile prevăzute de art. 61 literele a) - e) Codul muncii.
Angajatorul nu motivează în nici un fel decizia de încetare a contractului individual de muncă pentru că ar fi expirat perioada de probă, cum susține prin întâmpinare, chiar dacă prin Decizia nr. 134/01.04.2008, fila 21 dosar, intimata a dispus angajarea contestatoarei pentru o perioadă de probă de 90 zile.
Tribunalul a mai reținut că anunțul cu privire la organizarea concursului câștigat de contestatoare nu cuprinde informații cu privire la perioada pentru care se încheie contractul individual de muncă, pentru perioadă determinată, cu arătarea duratei sau nedeterminată. De altfel, intimata nu a depus nici o dovadă în acest sens, deși îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii pentru a dovedi că a informat- pe contestatoare anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice, obligație prevăzută de art. 17 din Codul muncii.
S-a mai considerat de către judecătorii fondului că vătămarea drepturilor contestatoarei nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei de încetare a contractului de muncă și repunerea părților în situația anterioară și plata drepturilor salariale, în baza art. 62 alin. 2 Codul muncii va admite contestația formulată de contestatoarea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa de Cultură a Municipiului A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.02.2009, solicitând in principal,casarea sentinței supusă reformării și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,iar in subsidiar,modificarea ei,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei, care,in opinia sa s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct.9 și art. 312 alin.3 și 5 /pr.civ.,Curtea reține că acestea s-au referit la aprecierea eronată de către judecătorii fondului a incidenței in speță a prevederilor art. 62 alin.2 din Codul Muncii,când in realitate instanța de fond trebuia sa facă aplicarea dispozițiilor art. 31 alin.4 din Codul Muncii,in care se prevede că,pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă la inițiativa oricărei părți și nu printr-o decizie,așa cum greșit a apreciat Tribunalul. În consecință,greșit a fost admisă excepția nulității deciziei de concediere
Recurenta mai susține că instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar,prin care angajatorul a făcut dovada modificării contractului individual de muncă al reclamantei,prin Actul adițional la nr. 14/2002, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă,ce atestă schimbarea funcției,a salariului,a indemnizației de conducere,începând cu data de 01.04.2008,pentru o perioadă de 90 de zile. Astfel, pârâta a respectat obligația de informare prevăzută de art. 17 alin.1 ind.1 din Codul Muncii.
Poziția procesuală a intimatei reclamante a fost exprimată in recurs prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 17-20,prin care aceasta a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat,cu motivarea că probele existente la dosarul cauzei nu fac dovada unui raport de muncă ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de probă, angajatorul nefăcând dovada că perioada de probă ar fi fost adusă la cunoștința angajatului, cu atât mai mult cu cât salariatul era deja angajat al societății recurente pe o perioadă nedeterminată,in temeiul nr. 14/2002. Se mai arată că actul adițional la care s-a făcut referire prin cererea de recurs nu a fost semnat de către reclamant.
In recurs, recurenta a depus la dosar înscrisuri ce atestă modul de calcul a retribuțiilor lunare ale angajaților săi pentru perioada aprilie-mai 2008
Analizând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Raporturile de muncă dintre părțile litigante și-au avut izvorul in Contractul Individual de Muncă nr. 14/2002,încheiat pe o perioadă nedeterminată, ce atestă că intimata reclamanta este angajată in cadrul Casei de Cultură a Municipiului A,in funcția de referent contabil.
Urmare a promovării concursului organizat de angajatoare la data de 27.03.2008,prin Decizia nr. 134/2008 a Directorului Casei de Cultură a Municipiului A, reclamanta a fost angajată in data de 01.04.2008 pe o funcție superioară cele ocupate inițial, aceea de șef serviciu administrativ,cu o perioadă de probă de 90 de zile.
de facultatea ce i-a fost conferită prin prevederile art. 31 alin.4 ind. 1 din Codul Muncii,după analizarea aptitudinilor salariatei pentru funcția de conducere pe care o ocupa, reclamanta a fost notificată despre încetarea Contractului Individual de Muncă nr-, context in care unitatea angajatoare a emis Decizia nr. 390/2008,atacată prin prezenta contestație.
Intr-adevăr, prevederile art. 31 alin.4 ind. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii dispun căpe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individualde muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți. Cu toate acestea, Curtea consideră că la baza acestei modalități de încetare unilaterală a contractului individual de muncă se află un raport juridic de muncă încheiat ab inițio pentru o perioadă de probă,rațiunea sa fiind aceea de a conferi posibilitatea angajatorului de a verifica prealabil încheierii unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată aptitudinile profesionale și personale ale salariatului.
Aceasta nu este întocmai și situația reclamantei care,înainte de a ocupa prin concurs funcția de conducere pentru care s-au verificat aptitudinile sale profesionale, avea încheiat Contractul Individual de Muncă pe o perioadă nedeterminată cu nr. 14/2002 pentru funcția de referent contabil care nu putea înceta ca urmare a faptului că reclamanta nu a corespuns la sfârșitul perioadei de probă pentru funcția de conducere scoasă la concurs.
Prin urmare,instanța de recurs consideră ca expirarea perioadei de probă pentru funcția de șef serviciu administrativ,putea avea ca efect,urmare a aplicării prevederilor art. 31 alin.4 ind.1 din Codul Muncii, cel mult încetarea exercitării acestei funcții,ocupată de reclamantă in temeiul Actului Adițional nr. 14/01.04.2008, iar nu a celei de execuție pe care autoarea contestației a ocupat-o inițial. Cu alte cuvinte,notificarea emisă de pârâtă și dispoziția contestată determină încetarea efectelor Actului Adițional nr. 14/2008,pentru că numai acesta nu a fost consolidat,fiind emis sub condiția ca,pe perioada de probă,reclamanta sa corespundă exigențelor profesionale ale funcției de conducere.
Pentru aceste argumente,considerând că pârâta nu poate,printr-o simplă notificare să dispună încetarea raporturilor de muncă inițiale ale reclamantei,ce au luat naștere prin Contractul Individual de Muncă nr. 14/2002, cu substituirea parțială a considerentelor sentinței de fond,Curtea va respinge recursul pârâtei,in baza art. 312 alin.1 /pr.civ.
Ca o consecință firească a soluției pronunțată in recurs,recurenta, fiind in culpă procesuală va fi obligată ca,in baza art. 274 /pr.civ.,să plătească intimatei suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Cultură a Municipiului A, împotriva Sentinței Civile nr. 1027/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr- in contradictoriu cu reclamanta.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2009.
Pt. PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
În În
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. / 20.05.2009
Tehnored. /20.05. 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
