Drepturi salariale (banesti). Decizia 568/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 568
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 397 din 15.04.2008 a Tribunalului Arad, dată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, HG, G, și pârâtul intimat Tribunalul Arad.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 397 din 15.04.2008 a Tribunalului Arads -a hotărât: "Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 24.05.2004-26.03.2005, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, HG, G, și, toți cu domiciliul procesual ales în loc. Chișineu-C,-, jud. A împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5; Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5; Tribunalul Arad cu sediul în A,--4, jud. A și în consecință:
Obligă pârâții la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar începând cu data de 26.03.2005 și până la zi, iar pentru reclamanți începând cu data de 01 iulie 2006, începând cu data de 01 ianuarie 2007, începând cu data de 15 iulie 2007 și pe perioada 15 noiembrie 2005 - 17 mai 2007.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele de bani necesare plății drepturilor bănești către reclamanți.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie."
Considerentele acestei sentințe sunt următoarele:
"Reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din legea nr.50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția României - potrivit unei proceduri prealabilă și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte normative emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin OG nr.83/2000 de modificare a Legii nr.50/1996.
Tribunalul constată că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.c din Constituție. În art.47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art.42 al OG nr.83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât OG nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse dar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. art.3 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 24.05.2004-26.03.2005 invocată de pârâtul Ministerul Justiției și văzând și dispozițiile art.8 din OUG nr.22/2002, instanța va admite acțiunea civilă formulată de reclamanți și va obliga pârâții la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar începând cu data de 26.03.2005 și până la zi, iar pentru reclamanții începând cu data de 01 iulie 2006, începând cu data de 01 ianuarie 2007, începând cu data de 15 iulie 2007 și pe perioada 15 noiembrie 2005- 17 mai 2007.
Ca o consecință a admiterii acțiunii civile, în temeiul art. 63 Cod procedură civilă și a art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor are în responsabilitate pregătirea proiectelor legilor de rectificare bugetară, a art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 pentru organizarea care prevăd că acesta elaborează proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și operează rectificările corespunzătoare, precum și a art.1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice care prevede că titlurile executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele instituțiilor obligate la plată, la titlu de cheltuieli, obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele de bani necesare plății drepturilor bănești către reclamanți."
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în termenul legal.
Recursul Ministerului Justiției este motivat prin susținerea ideii că nu există temei juridic pentru a li se acorda reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul lor lunar brut de bază, începând din momentul intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, sporul pretins de reclamanți fiind inclus în indemnizația lor unică, adică în salariul lor lunar.
Ministerul Finanțelor Publice, în motivarea recursului său, invocă din nou excepția lipsei calității sale procesuale pasive, respinsă de instanța de fond.
Recursurile nu sunt fondate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXI (21)/2008 a rezolvat problema de drept privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, acordat personalului din justiție, deci inclusiv reclamanților din prezenta cauză, în sensul că de acest spor beneficiază personalul la care se referă și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000;
o astfel de decizie a Instanței Supreme, dată într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, așa cum este stabilit, cu putere de lege, prin art. 429 din Codul d e procedură civilă.
În aceste condiții recursul acestui pârât, motivat cu ignorarea Deciziei nr. XXI (21)/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu poate fi primit, urmând să fie respins.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, rezidă în dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și la persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații, "participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor Publice".
Or, este de notorietate publică împrejurarea că acest pârât este organul de sinteză al bugetului de stat, fără avizul său neputând fi luate în discuție de legiuitor nici legea bugetului de stat și nici proiectele de rectificare a acestui buget, în componența căruia intră și drepturile salariale reclamante în cauză. În acest context, nu încape nicio îndoială că opozabilitatea și față de acest pârât recurent a titlului executor, privind debitele din bugetul de stat, se impunea cu necesitate în cadrul executării benevole sau silite a unui astfel de titlu, cum este și sentința recurată.
În concluzie, amândouă recursurile vor fi respinse, potrivit cu dispozițiile art. 312 (1) din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 397 din 15.04.2008 a Tribunalului Arad, dată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR p., JUDECĂTOR,
- - - - - -
În
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. / 04.06.2009
Tehnored. /08.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
