Pretentii civile. Speta. Decizia 601/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 601
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1294/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar -, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1294/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și CURTEA DE APEL CRAIOVA.
S-a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova, solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 15.07.2001-06.04.2005, la zi și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Reclamantul în perioada 01.01.2001-31.12.2004 a deținut funcția de judecător la Tribunalul Mehedinți, încetându-și activitatea la data de 16 aprilie 2005, prin pensionare.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul 167/1958, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege ", iar potrivit art. 3 "termenul prescripției este de 3 ani".
Totodată, potrivit dispozițiilor art.283 din Codul Muncii, "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod greșit a fost respinsă acțiunea sa ca prescrisă, fără a avea în vedere că termenul de prescripție curge de la data pronunțării deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, moment la care s-a constatat neconstituționalitatea normei prin care a fost paralizat un drept subiectiv,astfel că cererea sa a fost formulată în termenul legal.
Pe de altă parte, dreptul salarial consacrat printr-o normă juridică organică face parte din categoria drepturilor câștigate și se subscrie noțiunii de bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției, iar instituția prescripției nu operează atunci când titularul unui drept subiectiv este privat de acesta ca efect al abrogării normei care a recunoscut dreptul.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și acordarea sporului de 50% pe perioada solicitată.
Cu privire la aceste motive nu s-a depus întâmpinare.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, nu este întemeiată critica care privește momentul curgerii termenului de prescripție ca fiind cel de la data pronunțării deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care drepturile solicitate erau datorate din 2001, și așa cum prevede art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă "În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în materia drepturilor salariale și a daunelor rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate, iar în speță erau datorate din 2001, după cum s-a arătat.
Faptul că reclamantul a solicitat aceste drepturi după o perioadă de timp afectată de efectul prescripției dreptului la acțiune nu poate justifica legitimarea demersului acestuia cu încălcarea dispozițiilor legale privind prescripția.
Dezlegarea dată de instanța de fond nu incalcă dispozițiile dreptului intern - art. 166 alin. 1 din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în materia drepturilor salariale și a daunelor rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate - dar nici pe cele ale tratatelor internaționale la care Romania este parte cu referire concretă, la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și și a Libertăților Fundamentale.
În general, dispozițiile legale privind formalitățile ce trebuie respectate de orice subiect cu calitate procesuală activă vizează asigurarea unei bune administrări a justiției respectarea principiului securității raporturilor juridice.
Prin deciziile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a examinat " in abstracto" legislațiile interne ale statelor ci, maniera în care a fost înfrânt dreptul acestora de a se adresa instanțelor.
La 18 martie 2008, prin hotărârea 3052/04, în cauza Dacia contra, Curtea a arătat rolul de o importanță majoră pe care îl au termenele de prescripție, interpretate din perspectiva Convenției care declară principiul preeminenței dreptului ca făcând parte din tradițiile comune ale statelor membre la Convenție.
S-a arătat că rolul prescripției este, între altele acela de a garanta securitatea juridică prin fixarea unui termen fix de introducere a acțiunilor.
Prin urmare, prin hotărârea la care s-a făcut trimitere, Curtea a decis că modificarea unei situații ca a devenit "definitivă" datorită expirării termenului de prescripție este incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice.
Nici o dispoziție a Convenției nu obligă statele membre sa instituie termene de prescripție sau sa fixeze momentele de la care începe sa curgă prescripția, in materie civila statele bucurându-se de o mare libertate de apreciere atât in stabilirea duratei acestui termen, cat si a momentului de la care aceasta începe sa curgă ( hot. Nr. 42117 per. 04 din 5 Februarie 2009- - si alții contra Franței ).
Deci instituirea unor termene de prescripție pentru sesizarea unei instanțe este admisibilă fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului substanțial dedus judecății și fără ca prin acesta să se limiteze protecția socială instituită de art.1 din Protocolul I adițional la Convenție.
S-a stabilit în acest sens că limitarea dreptului de acces la o instanță prin instituirea unor termene de prescripție trebuie să respecte condițiile de proporționalitate și rezonabilitate astfel încât persoanele vătămate să aibă un interval de timp suficient în funcție de caracteristicile fiecărui tip de litigiu pentru a acționa.
Sub acest aspect termenul de prescripție de 3 ani - ca și cel prevăzut de art. 166 din Codul muncii - este, în general, apreciat ca rezonabil de întreaga practică, în ceea ce privește satisfacerea drepturilor de creanță, instituirea acestui termen având drept finalitate limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.
De aceea durata unui termen de prescripție nu pune probleme din punctul de vedere al Convenției.
Ca atare, instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale care reglementează prescripția și nici celelalte critici nu sunt întemeiate și nu pot constitui motive de ordine publică, care potrivit art.304/1 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
În temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va menține sentința ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1294/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2 ex./teh.L/10.02.2010
Red.jud. /
A
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
