Pretentii civile. Speta. Decizia 7013/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5917/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7013R
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER -
Pe rol, judecarea cauzei recursului formulat de recurenta împotriva încheierii din data de 15.07.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/23.11.2009, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de recurs, față încheierea atacată, în sensul că prin încheierea din data de 15.07.2009 nu s-a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate.
Recurenta, prin avocat, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare, pe excepția inadmisibilității recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 15.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a amânat judecare cauzei pentru data de 23 septembrie 2009, motivat de lipsa dosarului de fond și pentru emiterea unei adrese către Biroul Legal de Expertiză Tehnică și Judiciară de pe lângă Tribunalul Teleorman în sensul de a comunica dacă în acest dosar expertiza a fost efectuată de expert, dacă a fost achitat onorariul pentru expert și în ce cuantum.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata.
În motivarea recursului declarat, intimata a invocat nelegalitatea și lipsa de temeinicie a încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a pricinii până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii, susținând că instanța a încălcat dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 și a soluționat excepția de neconstituționalitate pe fondul acesteia.
Recurenta a susținut că excepția este admisibilă întrucât a fost invocată în fața instanței, are ca obiect o prevedere din lege, nu a fost declarată neconstituțională prevederea respectivă și are legătură cu soluționarea cauzei, respectiv cu aprecierea faptului că Legea nr.168/1999 mai este în vigoare sau nu.
A mai arătat recurenta că, potrivit art.72 din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea și că în egală măsură, dispozițiile art.284 din Codul Muncii prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, în sensul că, litigiile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
S-a mai susținut că astfel coexistă două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente și într-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă sau absolută atrage nulitatea hotărârii, iar pentru a stabili această competență intră în concurs Codul Muncii, dreptul comun în materie cu Legea nr.168/1999, legea specială.
Pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun; principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării; principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o norma nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/ tehnica legislativă.
Potrivit prevederilor art.73 din Constituția României, revizuită, se arată că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică și că din acest punct de vedere Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este o lege organică specială, iar Legea nr.53/2003, asumată de Guvern, nedezbătută în Parlament, este o lege organică dacă forumul a fost cel prevăzut în art.74 din Constituție pentru astfel de reguli și reprezintă dreptul comun. Față de împrejurarea că prin Codul Muncii sunt reglementate în mod general toate aspectele care țin de raporturile de muncă, sindicate, patronate și protecție socială, în timp ce prin Legea nr. 168/1999 este reglementată procedura de soluționare a conflictele de muncă, cea din urmă este o normă specială în raport cu Codul Muncii.
Pornind de la premisa că ambele legi sunt legi organice și au forță juridică egală, trebuie verificat dacă Legea nr.168/1999 mai este în vigoare, deoarece prin prevederile art.298 alin. 2 din Codul Muncii, sunt identificate și marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Astfel, ultima liniuță din art.298 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești.
De asemenea, s-a mai arătat că motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile legale mai sus menționate, au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite întrucât prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă.
Au fost invocate prevederile art.1 alin.5 din Constituția României.
În consecință s-a susținut că prevederile Codului muncii (art.298 alin.2 ultima liniuță) nu pot modifica implicit dispozițiile cuprinse în Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea constată următoarele:
Recurenta-pârâtă a criticat încheierea din 15.07.2009 a Tribunalului Teleorman pronunțată în dosarul nr-, însă, în dezvoltarea motivelor de recurs și argumentarea punctului său de vedere sunt vizate exclusiv neconstituționalitatea dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul Muncii, susținând că instanța a încălcat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a soluționat excepția de neconstituționalitate pe fondul acesteia, or, criticile recurente sunt străine obiectului cauzei.
Astfel, Curtea constată că prin încheierea din 15.07.2009 instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitate vreunei excepții invocate de pârâtă fiind amânată judecarea cauzei pentru termenul din 23 septembrie pentru lipsa dosarului și obținerea unor date de la Biroul Legal de Expertiză Tehnică și Judiciară de pe lângă Tribunalul Teleorman referitoare la numele expertului care a efectuat expertiza dispusă în cauză și plata onorariului expertului desemnat.
Curtea constată că nu a fost învestită cu analiza unor aspecte concrete ce vizează motivele de fapt și de drept sau vreun raționament juridic iar motivele invocate sunt străine cauzei. Pe de altă parte, prin aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 2 din Codul d e procedură civilă nu au fost reținute alte motive de ordine publică ce puteau fi supuse dezbaterilor.
Mai mult, Curtea reține că încheierea din 15.07.2009 împotriva căreia recurenta-pârâtă a formulat recurs este o încheiere premergătoare preparatorie iar, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva acesteia nu se poate face recurs, decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin acesta s-a întrerupt ori suspendat cursul judecății, situație care nu se regăsește în cauză.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, în baza art. 312 alin. 1 din Cod procedură civilă, recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta împotriva încheierii din data de 15.07.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, A, OG, ,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A
GREFIER,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./14.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
