Pretentii civile. Speta. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 761/R-CM
Ședința publică din 14 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.52/F-CM din 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-reclamant, intimații-reclamanți și intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, - și, judecători, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligați în solidar să calculeze și să le plătească drepturile salariale reținute în plus cu titlu de impozit, conform cotei procentuale de reducere a impozitului în raport cu clasa acordată, prin distincțiile "Meritul Judiciar" pe ultimii 3 ani, precum și pe viitor.
Au solicitat totodată actualizarea acestor drepturi bănești cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii au arătat că magistrații în activitate decorați cu Ordinul "Meritul Judiciar", clasele I, a II-a și a III-a beneficiază potrivit art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, modificată și republicată în temeiul Legii nr.142/1997, de reducerea impozitului pe venit cu 50%, 40%, respectiv 30%, iar cei decorați cu Medalia "Meritul Judiciar" clasele I și a II-a de o reducere a impozitului pe venit cu 25%, respectiv 20%.
Ulterior, prin art.8 din nr.OUG179/1999, s-au reformulat categoriile distincțiilor, instituindu-se o singură distincție, și anume Diploma "Meritul Judiciar", clasele I, II, III, respectiv IV și V, magistrații în activitate distinși cu Diploma "Meritul Judiciar" clasele I, II și III beneficiind de reducerea impozitului pe venit cu 50%, 40%, respectiv 30%, iar cei distinși cu diploma pentru clasele IV și V de o reducere a impozitului de 25%, respectiv 20%.
Prin art.86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venitul global, au fost abrogate, printre altele, și prevederile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată.
Prevederile nr.OG73/1999, care abrogau art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, au fost la rândul lor abrogate expres prin art.85 din nr.OG7/2001. Apoi nr.OG73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002.
Prin adoptarea acestor noi acte normative reclamanții consideră că au fost lipsiți de un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv de dreptul la reducerea impozitului pe venit, fără a exista o cauză de utilitate publică.
Pe de altă parte, reclamanții au susținut că este injust ca un drept câștigat să fie contestat apoi prin modificări succesive ale legislației interne.
Suprimarea dreptului câștigat este în contradicție cu însuși scopul legii noi - Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților - exprimat în expunerea de motive, în sensul că unul dintre obiectivele urmărite este consolidarea statutului magistraților și crearea unui corp de magistrați de carieră.
Și în prezent, potrivit dispozițiilor art.88 și 89 din Legea nr.303/2004, judecătorii și procurorii pot fi distinși cu Diploma "Meritul Judiciar" pentru merite deosebite în activitate.
Respingerea acțiunii ar reprezenta o discriminare față de magistrații cărora, prin hotărâri judecătorești, li s-au admis acțiunile și pentru care s-a dispus în prezent și pentru viitor reducerea impozitului pe venit ca urmare a acordării "Meritul Judiciar".
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României, art.998 Cod civil, art.6 și art.269 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând instanței faptul că nu este ordonator principal de credite față de reclamanți.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este, potrivit art.19-35 din Legea nr.500/2002, de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută de lege.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.
Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și ministrul justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
În apărare, Ministerul Justiției a invocat mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că restituirea sumelor plătite în plus față de obligația fiscală se face cu procedura reglementată de Codul d e procedură fiscală - art.113 pct.1 lit.b, respectiv de Ordinul ministrului finanțelor nr.1899/2004. Aceasta presupune formularea unei cereri adresate organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare.
Actele întocmite de acesta în soluționarea cererii sunt supuse contestației potrivit art.175 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, care va fi înregistrată la organul competent și soluționată prin decizie.
Împotriva acestui din urmă act partea interesată poate introduce la instanța judecătorească acțiune în contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art.188 alin.2 Cod procedură fiscală.
În speță, reclamanții nu au uzat de procedura contestației arătată mai sus, astfel că nu există o decizie emisă de organul competent care să poată fi supusă examinării.
Pe fond, apărările pârâtului au fost următoarele:
Textul de lege pe care reclamanții își întemeiază pretențiile este abrogat, împrejurare pe care aceștia o admit prin acțiunea formulată, dar căreia îi contestă efectele întrucât ar veni în contradicție cu art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Norma internațională nu are rolul de a suplini ori de a recunoaște un drept pe care legislația internă nu îl prevede.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a subliniat în repetate rânduri că anumite drepturi sunt drepturi patrimoniale, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 numai în măsura în care sunt prevăzute în legislația națională. De asemenea, CEDO nu a negat niciodată dreptul fiecărui stat de a crea legislația națională în funcție de specificul relațiilor sociale din fiecare stat membru.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect actualizarea cu indicele de inflație, pârâtul a arătat că pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.113 alin.2 sau art.199 din nr.OG92/2003, republicată, după caz.
Acordarea dobânzilor se face la cerere, iar nivelul acestora este cel prevăzut la art.116 alin.5 și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate.
Prin acordarea dobânzilor pentru sumele ce urmează a fi restituite de la buget, statul a urmărit ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie astfel acoperită.
Cu alte cuvinte, pretenția reclamanților s-ar justifica numai dacă se va dovedi că reparația obținută prin dobânzile acordate la cerere nu ar acoperi prejudiciul creat prin întârziere.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26.06.2008, în baza art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, dosarul a fost scos de pe rol și înaintat spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
Prin sentința civilă nr.52/F-CM din 30 septembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
Examinând în prealabil excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a reținut că cererea de obligare a angajatorului la restituirea reținerilor din salariu cu privire la care se pretinde că au fost operate în afara cazurilor prevăzute de lege constituie conflict de muncă în sensul dispozițiilor art.281 Codul muncii.
Competența soluționării în primă instanță a cererii aparține, potrivit art.281 Codul muncii raportat la art.I alin.(1) și art.II din nr.OUG75/2008, curții de apel, completul specializat de litigii de muncă și asigurări sociale.
Instanța nu se află în prezența unui act de impunere emis de organul fiscal competent care să poată fi contestat cu procedura reglementată de Codul d e procedură fiscală.
Reținerea din salariu, deși cu titlu de impozit, este operată de către angajator în calitate de plătitor de impozit și cu privire la aceasta se pretinde lipsa bazei legale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor s-a constatat că nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanților, magistrați, le-a fost conferită prin Decretul nr.602/2005, Diploma "Meritul Judiciar" clasa a II-a, clasa a III-a, respectiv clasa a IV-a, în temeiul prevederilor art.107 și 108 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească, modificată prin art.VIII din nr.OUG179/1999.
Potrivit art.109 din Legea nr.92/1992, astfel modificată, magistrații în activitate, distinși cu Diploma "Meritul Judiciar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40%, respectiv 50%, iar cei distinși cu Diploma "Meritul Judiciar" clasele V și IV beneficiază de o reducere a impozitului pe venit cu 20%, respectiv 25%.
Art.109 alin.(1) cu privire la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.92/1992, modificată, a fost abrogat prin art.86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit, intrată în vigoare la data de 01 ianuarie 2000.
OG nr.73/1999 a fost mai întâi abrogată prin art.85 din nr.OG7/2001, intrată în vigoare la 01 ianuarie 2002, iar apoi a fost respinsă prin Legea nr.206/2002.
Analizând aceste evenimente legislative în vederea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor legale prin care s-a prevăzut dreptul cadrelor militare la reducerea impozitului pe venit, prin Decizia nr.55/2007 pronunțată ca urmare a admiterii recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Potrivit art.62 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată (art.60 alin.3 în forma inițială), abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actual normativ inițial.
Ulterior, prin art.1 pct.18 din Legea nr.189/2004, intrată în vigoare la data de 24 mai 2004, a fost completat alin.(3) al art.60 din Legea nr.24/2000 în sensul că fac excepție de la caracterul definitiv al abrogării prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.
Câtă vreme excepția este reglementată ulterior nr.OG73/1999, a arătat instanța supremă, este evident că ea nu poate să retroactiveze în sensul de a face neaplicabilă la data de 01 ianuarie 2000, când ordonanța a intrat în vigoare, dispoziția de abrogare pe care a reglementat-
Considerând această analiză a modificărilor legislative intervenite în materia impozitului pe venit obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a reținut că respingerea prin Legea nr.206/2002 a nr.OG73/1999 nu poate înlătura caracterul definitiv al abrogării art.109 alin.(1) din Legea nr.92/1992, modificată.
Reducerea impozitului pe venit nu a mai fost prevăzută de Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, ci numai acordarea distincției Diploma "Meritul Judiciar", astfel că dreptul pretins prin acțiune nu este prevăzut în prezent de lege în favoarea reclamanților.
Nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar existența tratamentului diferențiat în privința impozitului pe venit, în perioada supusă examinării, între membrii ai categoriei de magistrați distinși cu Diploma "Meritul Judiciar", pentru a se putea reține și sancționa discriminarea în sensul art.14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Odată reținută netemeinicia capătului principal de acțiune, cererile accesorii au fost respinse.
Împotriva sentinței civile nr.52/F-CM/30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declarat recurs, în termen legal, reclamantul - care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, în sensul că în mod greșit prima instanță a interpretat și aplicat legea, motivând că prin Legea nr.206/2002 pentru aprobarea nr.OG73/1999 nu s-a înlăturat caracterul definitiv al abrogării art.109 al.1 din Legea nr.92/1992, modificată.
Se susține de recurent că dispozițiile art.109 din Legea nr.92/1992 nu au rămas abrogate de nr.OG73/1999, iar instanța a făcut o interpretare greșită.
De asemenea recurentul a menționat că a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art.109 din Legea nr.92/1992 și în perioada 2000-2004, adică după data respingerii de către Parlament a nr.OG73/1999 prin Legea nr.206/2002.
Petentul susține în recurs că acest drept i-a fost recunoscut prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești și că a devenit "un bun" în înțelesul art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar acest drept i-a fost încălcat prin nerecunoașterea lui în prezent de către instanța de judecată.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea pe fond a acțiunii formulate.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul, în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, în aceleași note de ședință s-a solicitat și admiterea excepției lipsei calității procesuale a acestei instituții pentru faptul că în raport de obiectul cauzei acest minister nu are calitate procesuală pasivă.
Verificând sentința civilă atacată în raport de critica formulată și de ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că intimatul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în speță, în raport de obiectul acțiunii, această instituție având obligația să aloce de la bugetul de stat fondurile necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților altor ministere.
Trebuie precizat că art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, modificată, referitoare la reducerea impozitului pe venit, a fost abrogat prin art.86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit, ordonanță intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
Prevederile nr.OG73/1999 au fost abrogate prin art.85 din nr.OG7/2001 și respinse prin Legea nr.206/2002.
Instanța supremă prin Decizia în interesul legii nr.55/2007, ce a analizat dreptul cadrelor militare la reducerea impozitului pe venit, a reținut că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Rezultă că prin respingerea nr.OG73/1999, ce s-a făcut prin Legea nr.206/2002, nu se poate înlătura caracterul definitiv al abrogării art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, modificată.
În prezent, dreptul pretins prin acțiune de petentul - nu este prevăzut de vreun act normativ, iar Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților nu a mai prevăzut reducerea impozitului pe venit, ci numai acordarea distincției Diploma "Meritul Judiciar".
În speță, Curtea reține că nu au fost încălcate dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul prevăzut pentru petent a fost abrogat și nu mai este prevăzut în prezent de vreun act normativ.
Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței nr.52/F-CM din 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Judecătoria Pitești, cu sediul în Pitești,--5, județ A, împotriva sentinței nr.52/F-CM din 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, intimați fiind reclamanții, cu domiciliul ales la Tribunalul Comercial Argeș, cu sediul în Pitești, str.- -, județ A, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județ A, cu domiciliul ales la Tribunalul Argeș, cu sediul în Pitești, --5, județ A, cu domiciliul ales la Judecătoria Câmpulung, județ A și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județ A, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,--5, județ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/05.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Paula Andrada Coțovanu, Daniel
