Pretentii civile. Speta. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5,împotriva sentinței civile nr.1807/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, MATERI, cu domiciliul ales la Judecătoria Tulcea,-, județul T și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,- și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de confidențialitate de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă conf.art.242 pct.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, -, G, au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Economiei și Comerțului, Ministerul Justiției, și Tribunalul Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu data de 1.02. 2006, până la data pronunțării acțiunii, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective cu indicele de inflație; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
De asemenea au solicitat ca pârâtul Ministerului Finanțelor Economiei și Comerțului să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate
În motivare, reclamanții au arătat că, în scopul asigurării efective a confidențialității informațiilor clasificate, de persoane ce gestionează astfel de informații, se impune plata unor sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Au arătat că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr.444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al guvernului, în cuantum de până la 15% din sporul de bază precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2002 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, dispune ca "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și a nu permite consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
În susținerea cererii, reclamanții au invocat decizia pronunțată de în decembrie 2008, care, soluționând un recurs în interesul legii, a stabilit că sporul de confidențialitate de 15% se cuvine tuturor magistraților.
Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat să fie respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Potrivit art.73 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată:
"Stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora".
Conform art. 74 din Legea nr.303/2004, republicată, modificată și completată, "Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".
În exercitarea acestui drept și îndeplinirea acestei obligații a legiuitorului, a fost adoptată nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, care creează cadrul legislativ pentru salarizarea acestor categorii profesionale.
Și pârâtul MFP - DGFP Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată este de observat că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2008 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite în concret Ministerul Justiției.
Orice cheltuială din bugetul celorlalte pârâte este dispusă de autoritatea în cauză, fără ca Ministerul Finanțelor Publice să poată decide, întrucât între aceste instituții nu există relații de prepușenie, astfel încât obligația uneia să fie opozabilă celeilalte.
Prin sentința civilă nr.1807/07.10.2009, Tribunalul Tulceaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statutului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesual pasive.
A admis acțiunea reclamanților, -, G, în contradictoriu cu parații Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Tulcea,Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Economiei și Finanțelor B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor având ca obiect drepturi bănești.
Au fost obligati pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de confidențialitate, în cuantum de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 1.02.2006 și până la data pronunțării hotărârii precum și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligata pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că între reclamanți și pârât nu există raporturi de muncă, acesta având în raport cu reclamanții calitatea de terț, drept pentru care a admis această excepție și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive
Pe fondul cauzei, instanța a constatat ca cererea este întemeiată.
Prin disp. art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 și art.3 și 4 alin.1 din Legea nr.304/2004, raportat la art.15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție au obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art.2 al.4 și al.5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului (art.18 lit.c din Legea nr.108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art.13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin.-3 din OG nr.147/2000, art.13 al.1 din OUG nr.123/2003, art.15 al.1 din OG nr.6/2007, art.20 al.3 din Legea nr.656/2002, art.15 din OG nr.64/2006, art.13 din OG nr.10/2007, art.12 din Legea nr.53/1991, art.8 din OUG nr.111/1999, art.9, alin.4 din OG nr.65/1998, art.23 lit.m din Legea nr.319/2003, art.10 al.3 din Legea nr.274/2004).
Obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens s-au interpretat și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr.1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr.97/2008, art.12 indice 2 din Legea nr.53/1991, OG nr. 46/2007, OG nr.10/2008 și OUG nr.24/2000.
Dealtfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii a pronunțat decizia din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și drept efect, a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 1 februarie 2006 și până la data pronunțării hotărârii, precum și pentru viitor urmând ca pârâții sa achite aceste drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de APEL CONSTANȚA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, având în vedere că aceștia au calitatea de angajați la Judecătoria Tulcea.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertaților cetatenești care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
- Un prim motiv este cel prev. de art.304 pct.4 cod pr.civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Astfel, față de obiectul acțiunii instanța de fond ar fi trebuit să constate că intimații reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
În cazul de față obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege,o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești iar pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
- Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de punctul 9 al art.304 Cod pr.civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. Sistemul de salarizare nu este conceput după principiul potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
- Instanța de fond nu a avut în vedere ca, Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cuprinde dispoziții speciale cu privire la salarizarea magistratilor iar sporul de confidentialitate este prevazut precum și modalitatea de calcul a acestuia.
Intimatii reclamanți nu și-au precizat pozitia procesuala în cadrul prezentului recurs.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constata că recursul este în parte întemeiat.
- Critica referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești este nefondată având în vedere următoarele:
Art.329(3) din Codul d e procedură civilă dispune "soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din alte procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, judecătorul cauzei nu poate refuza aplicarea deciziei pronunțate într-un recurs în interesul legii și nu poate da o altă interpretare decât Înalta Curte, căreia îi revine rolul constituțional de uniformizare a practicii judiciare.
Decizia pronunțată de Curtea Constituțională la 27 mai 2009 nu are consecințe juridice asupra deciziilor pronunțate de în recursurile în interesul legii și implicit asupra hotărârilor judecătorești pronunțate în baza acestei decizii întrucât Curtea Constituțională nu are competența legală de a anula deciziile date de în recursul în interesul legii iar prevederile art. 329 cod procedură civilă obliga instanța la aplicarea deciziilor pronunțate de ICCJ cu ocazia soluționării recursului în interesul legii.
- Hotărârea nu este lipsită de temei legal așa cum susține recurentul, deoarece potrivit art. 15 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
În conformitate cu prevederile art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 constituie abatere disciplinară nerespectarea de către judecători și procurori a secretului deliberării și a confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
De asemenea și art. 10 din legea 303/2004 prevede faptul că judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Prin urmare, obligația de confidențialitate pentru personalul magistrați este prevăzută prin lege.
Odată cu instituirea obligației profesionale de confidențialitate în sarcina reclamanților, legiuitorul a instituit implicit și o obligație de plată deoarece raportul juridic de muncă, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic ce da naștere la drepturi și obligații reciproce între părți, respectiv prestarea muncii și plata salariului. Unul din principiile sistemului de salarizare este acela "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală" consacrat de art. 41 alin. 4 din Constituție și art. 6 alin. 3 din Codul muncii.
Sporurile nu sunt recompense sau gratificații, ci ele constituie în principal, un factor compensatoriu pentru anumite condiții de muncă sau pentru întrunirea de către cei în cauză a unor cerințe speciale.
Prin urmare, sporurile la salariul (indemnizația) de bază, trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiției sau în aparatul Parlamentului.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, admițând recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii și procurorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază (indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atâta timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări între magistrați și celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept, astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
- Curtea va reține ca fiind întemeiată critica referitoare la obligarea pârâților de a plati c/val sporului de confidentialitate în cuantum de 15% și după data de 12.11.2009 având în vedere ca după aceasta data, a intrat în vigoare legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara în sistemul bugetar.
Prin aceasta lege, a fost reglementata și modalitatea acordarii acestui spor de confidentialitate astfel că, în perioada 12.11.2009-21.12.2009, reclamanții urmau sa beneficieze de un spor pentru confidentialitate în procent de 5% iar după data de 01.01.2010, acest procent este prevăzut în cuantum de 15%.
Aceasta înseamnă ca după data de 12.11.2009, reclamanții nu mai pot formula astfel de pretenții în baza vechii legi de salarizare deoarece aceasta lege nu mai este în vigoare, prin urmare plata acestui spor pe viitor nu se mai justifică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de și va fi modificată sentința în sensul obligării pârâților de a achita reclamanților sumele cuvenite cu titlu de spor de confidențialitate pentru perioada 01.02.2006 - 12.11.2010, corespunzător perioadei de activitate desfășurată de fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIUBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5,împotriva sentinței civile nr.1807/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, MATERI, cu domiciliul ales la Judecătoria Tulcea,-, județul T și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,- și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, la plata sporului de 15% pentru perioada 01.02.2006 - 12.11.2009 corespunzător perioadei de activitate efectiv desfășurate.
Respinge cererea de acordare în viitor a acestui spor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored. Jud. /22.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/4ex./26.02.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
