Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,- și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin C, cu sediul în str.- nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.609/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I, MIRLA, I, și toți cu domiciliul procesual ales în C,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-,județul C, având ca obiect spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conf.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul declarat de Ministerul Justiției și libertăților este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru. În ce privește recursul Statului prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C - hotărârea a fost comunicată la data de 09.07.2009, iar recursul a fost declarat la data de 21.07.2009, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că intimații reclamanți la data de 14.01.2010, au depus la dosar întâmpinare, ce a fost comunicată recurenților pârâți.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile de recurs s-a solicitat judecata în lipsă conf.art.242 pct.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Cu privire la recursurile civile de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, I, I, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligați pârâții în solidar, la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 05.03.2008 și până la data pronunțării sentinței precum și acordarea acestui spor în continuare, actualizarea acestor sume cu rata inflației, precum și obligarea Ministerului Finanțelor sa aloce sumele necesare achitării acestor drepturi.
Au arătat că prin sentința civilă nr. 524/05.03.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamanților pentru plata sporului de 50% până la data pronunțării sentinței dar s-a respins cererea privind plata acestui spor pentru viitor.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, ICCJ a stabilit prin decizia nr.21/2008 că acest spor se datorează și după intrarea în vigoare a OUG nr. 83/2000, ceeace înseamnă că pârâții sunt datori a plăti acest spor și în continuare.
Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat conf. art. 1201 cod civil, deoarece instanța s-a mai pronunțat pe aceasta cerere prin sentința civilă nr. 524/2007 în care s-a respins cererea de obligare a pârâților la plata pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica.
Prin sentința civilă nr.609/30.04.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, I, I, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța la plata către fiecare reclamant a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 05.03.2008, până la pronunțarea prezentei sentințe și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond a reținut ca prin sentința civilă nr. 524/2007 s-a respins pentru faptul ca instanța nu poate aprecia cu certitudine în legătură cu menținerea raporturilor de muncă dintre reclamanți și pârâți dar aceasta nu înseamnă ca au fost avute în vedere reglementările legale în materie.
Pe fond s-a apreciat ca cererea este întemeiată având în vedere acest spor este prevăzut de lege.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. I pct. 42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Prin art. 1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 astfel că, s-au încălcat disp. art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a avut în vedere și faptul ca, prin decizia nr.21/10.03.2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate - au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Problema de drept dezlegată prin această decizie în interesul legii a fost aceea că sporul de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Așadar, s-a apreciat ca reclamanții sunt îndreptățiți la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihica începând cu 05,03,2008 și până la pronunțarea sentinței precum și în continuare.
1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin Ministerul FinanțelorPublicecare a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de disp. art. 304 cod procedură civilă.
Recurentul a criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
MEF este depozitarul informației generale asupra veniturilor tarii si in baza acestei informații discuta cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit iar decizia finala asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Pentru aceste considerente, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței in sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu MEF.
Cu privire la acest recurs, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, excepție pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 80 din legea nr. 198/1999, în materia litigiilor de muncă termenul de declarare a recursului este de 10 zile calculat de la data comunicării sentinței atacate.
Din dosarul de fond rezulta ca Ministerul Finanțelor Publice a primit hotărârea pe care o atacă prin prezentul recurs, la data de 09.07.2009 iar recursul a fost declarat la 21.07.2009, fiind depășit astfel termenul de 10 zile.
2. Ministerul Justiției și Libertăților a declarat în termen legal recurs împotriva sentinței civile nr.609/2009 invocând dispozițiile art. 304pct. 9 cod procedură civilă.
Arată recurentul că în mod nelegal a fost respinsa excepția autorității de lucru judecat deoarece instanța s-a mai pronunțat cu privire la pretențiile reclamanților după data de 05.03.2008 având în vedere că prin sentința civilă nr. 524/2008 a fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% pentru viitor.
De asemenea, instanța a reținut temeiuri diferite ale celor două cereri și anume că prima acțiune a fost întemeiată pe disp. Art.47 din Legea 50/1996, iar cea de a doua cerere este întemeiată pe decizia nr. 21 /2008 a ICCJ cu toate ca o astfel de decizie nu poate constitui temei juridic al unei acțiuni.
Recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților este în parte întemeiat.
Potrivit art.1201 cod civil:"este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Deși nu rezultă în mod expres din textul de lege enunțat mai sus, doctrina și jurisprudența au precizat categoriile de hotărâri judecătorești care se bucură de putere de lucru judecat. Pentru ca o hotărâre să se bucure de putere de lucru judecat, ea trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie pronunțată de o instanță română, să fie pronunțată în materie contencioasă,să dezlege fondul cauzei.
Ultima condiție deosebit de importantă este aceea că prin hotărâre instanța să fi soluționat cauza în fond.
Numai în aceste condiții, partea care a câștigat procesul se poate prevala în cadrul unei acțiuni ulterioare de dreptul recunoscut.
Dacă litigiul nu a fost soluționat pe fond, instanța nepronunțându-se asupra drepturilor părților, hotărârea pronunțată nu are putere de lucru judecat.
În cauză, prin sentința civilă nr.524/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a " respins cererea de acordare a sporului în continuare" dar din considerentele sentinței rezulta ca motivul respingerii acestui capăt de cerere îl reprezintă "incertitudinea menținerii raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți" și nicidecum că după data de 05.03.2008 nu mai exista un temei legal care sa justifice astfel de pretenții.
În aceste condiții nu se poate aprecia că instanța s-a pronunțat pe fond cu privire la pretențiile reclamanților situate după aceasta dată, astfel că excepția autorității de lucru judecat este nefondată.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata sporului de stres de 50% pentru perioada 05.03.2008 până la data introducerii acțiunii și în continuare, însă aceasta obligație subzistă doar atâta timp cât subzista legea care o reglementează.
La data pronunțării sentinței civile nr.609/30.04.2009, salarizarea magistraților era reglementată prin nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Aceasta lege de salarizare nu cuprindea nici o dispoziție legală prin care să abroge art.47 din Legea nr. 50/1996 care prevedea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în consecință acest spor a subzistat și este datorat pentru perioada cât aceasta lege a fost în vigoare.
După 12 octombrie 2009 când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unica, legiuitorul a înțeles să reglementeze întro altă modalitate acordarea acestui spor de stres și suprasolicitare neuropsihica astfel că nu se mai poate aplica în continuare acel text al legii nr. 50/1996, ceea ce înseamnă că după această dată, reclamanții nu mai pot formula astfel de pretenții în baza vechii legi de salarizare care nu mai este în vigoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de și va fi modificată sentința în sensul obligării pârâților de a achita reclamanților sumele cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de la 05.03.2008 până la 12.11.2009, corespunzător perioadei de activitate desfășurată de fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.- nr.18, județul
Admite recursul formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.609/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I, I, și toți cu domiciliul procesual ales în C,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-,județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța, la plata sporului de 50% pentru perioada 05.03.2008 - 12.11.2009 corespunzător perioadei de activitate efectiv desfășurată.
Respinge cererea de acordare în continuare a acestui spor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.jud. /19.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/4ex/23.02.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
