Pretentii civile. Speta. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 828/
Ședința publică din 1 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Elena Romila
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.42/F/05.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL B,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimata-reclamantă G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.08.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 1.09.2009.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
La data de 29.05.2008 reclamanta G a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL B,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru a fi obligați să-i plătească și pentru viitor drepturi bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază începând cu data de 1.02.2007.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că prin sentința civilă nr.55 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Vrancea - Sectia Civilă pentru motivele arătate în considerente a obligat pârâții prin dispozitivul sentinței civile nr.55 din 23 ianuarie 2008 să-i plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare aferente perioadei 2004 - februarie 2007 actualizate cu indicele de inflație.
Prin același dispozitiv a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Întrucât Tribunalul Vranceaa omis să se pronunțe cu privire la plata acestui spor pe viitor a fost nevoită sa promoveze prezenta acțiune.
A menționat că procedând în acest mod Tribunalul Vranceai - creat un prejudiciu întrucât Casa Județeana de Pensii B nu poate recalcula și plăti după data de 1 februarie 2007 pensia actualizată conform acestui spor câștigat prin hotărâre.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.l, 2 din OUG nr.22/2002 si art.73-78 din Legea nr. 168/1999 a solicitat să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Sentința civilă nr.42 F/5.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI
Prin sentința civilă nr.42/F/05.11.2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL B și a obligat pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL să plătească reclamantei sporul de 50% din salariul de bază brut lunar reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.03.2007 până la 12.06.2007. Au fost respinse ca nefondate cererile privind plata sporului de 50% pe luna februarie 2007 și pentru viitor, inclusiv cererea de constatare a sporului având caracter permanent.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond reținut următoarele:
Instanța de fond reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtului Ministerul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanta și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale. Chiar sentința nr. 55/2008 a Tribunalul Brăila invocată de reclamantă a fost modificată în parte prin decizia nr. 369/2008 a Curții de APEL GALAȚI prin care s-a respins acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive. În consecință, urmează, în baza disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că în cauză au aplicabilitate decizia nr.21 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea unitară a dispoz.art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Prin această decizie s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR apreciind soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte:
În februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/24.01.2007. Prin art.30 din nr.OG8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicată,în raport cu prevederile art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Înalta Curtea constatat doar că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007,în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime iar decizia Înaltei Curți a avut în vedere doar nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Problema litigioasă din prezenta cauză a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/2008 dată în interesul legii. La data pronunțării deciziei, 10.03.2008 era apărută nr.OG8/24.01.2007, despre care face vorbire recurentul, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere la pronunțarea deciziei nr. 21/2008. În dispozitivul deciziei 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că acest spor se cuvine inclusiv la data pronunțării acestei decizii.
Așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 23^1 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 23^1 din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai arătat în decizie că, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și ale art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.
Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituție, instanțelor judecătorești.
Or, art. I pct. 42 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, și își încetează efectele.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, Înalta Curte de casație și Justiție a concluzionat că rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 a Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 23^1 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Prin urmare,conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.42/F/05.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, apreciind ca fiind corectă și legală sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.42/F/05.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.09.2009
Tehnored./8 ex./ 25 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com.6 ex. părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Elena Romila
