Pretentii civile. Speta. Decizia 866/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 866
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1278/02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, C, Cetate și, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1278 din 02 octombrie 2009, dmis în parte acțiunea formulată de reclamantele, -, C, Cetate, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, DIICOT B - Biroul Teritorial Mehedinți,
A respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor, C și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 1.02.2007 - 1.03.2009 și respectiv perioada 1.06.2009 la zi, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor - și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.02.2007 - 1.03.2009 și respectiv 1.02.2007 - 9.04.2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 16.06.2008 - 1.03.2009 și respectiv perioada 1.06.2009 la zi, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să-i plătească reclamantei Cetate sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 1.02.2007 - 15.11.2007, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B și Biroul Teritorial Mehedinți să-i plătească reclamantei Cetate sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 15.11.2007 - 1.03.2009 și începând cu 1.06.2009 la zi, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și pentru viitor.
Au fost obligați pârâții să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă reclamantelor aflate în activitate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că eclamantele au fost încadrate în funcția de grefier, reclamanta începând cu data de 17.01.1994-Parchetul Jud.O, iar începând cu 15.09.1999 este grefier șef -Parchetul de pe lângă Jud. Dr.Tr.S, - începând cu data de 15.03.1983, iar cu data de 01.05.2009 s-a pensionat, C începând cu data de 5.09.1994, începând cu data de 9.02.1998-Parchetul Jud. M, iar cu 01.12.2006-parchetul Jud. Dr.Tr.S, începând cu data de 16.06.2008, Cetate începând cu data de 1.10.2000, iar cu data de 15.11.2007 estre transferată la DIICOT -Biroul Teritorial Mehedinți și reclamanta începând cu data de 1.04.1977, iar cu data de 9.04.2007 s-a pensionat, așa cum reiese din adresa nr. 16120/II/#/21.04.2009, emisă de pârâtul Parchetul de pe lîngă Tribunalul Mehedinți și au formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Au mai solicitat obligarea în viitor a pârâților la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Privitor la excepțiile necompetenței materiale și excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, instanța le-a constată neîntemeiate, și au fost respinse întrucât în speța dedusă judecății, reclamantele au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de OG8/2007 aprobată și modificată prin Legea 247/2007, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține Secției Conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți, conform art.284 alin.2 din Codul Muncii și nu Curții de Apel București, reclamantele nefiind obligate să urmeze procedura specială.
Față de admiterea excepției tardivității acțiunii invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, instanța a constată că este neîntemeiată, întrucât acțiunea este promovată de reclamante în termenul prevăzut de art.283 din Codul Muncii, care se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamante este întemeiată a fost admisă în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art.47 din legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.59/1996.
Însă, OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform art.114 al.1 din Constituția României, în formă anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 al.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești al Ministerului Public și a Curții de Conturi( lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.(lit.i ).
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde salariul ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din legea 24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice,este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art.41 al.2 din Constituție " salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară concediu de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că " exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz apărarea securității naționale, a ordinii,a sănătății ori moralei publice a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav"." Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a duce atingere dreptului sau libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea 50/1996legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea,caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
În același sens, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul Muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
În uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrărilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege( în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Acțiunea reclamantelor împotriva Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat întrucât nu există raporturi juridice între reclamante și această instituție, iar potrivit OG 22/2002 ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titluri executorii.
Instanța a constatat întemeiat și petitul privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, urmând să îl admită și în acest sens va obliga pârâții să efectueze înscrierile cuvenite.
Instanța a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție conform art.19 din Legea 500/2002.
Prin urmare rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectul de rectificare a acestor bugete și în consecință, urmează să oblige chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
Împotriva sentinței respective au declarat recurs DGFP pentru Ministerul Finanțelor și Economiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA critică sentința în temeiul art. 304 pct. 3 cod procedură civilă pentru necompetența instanței de soluționa cauza, considerând că era competentă instanța de contencios administrativ și fiscal B potrivit art. 241din OG nr. 8/2007, cât și în temeiul art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, pentru depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești, considerând că stabilirea drepturilor solicitate de reclamanți sunt de competența exclusivă puterii legislative și instanțele nu au competența în acest domeniu, de modifica sau abroga norme juridice.
Mai este criticată sentința și în temeiul art. 304 pct. 8 cod procedură civilă pentru interpretarea greșită actului juridic dedus judecății, instanța apreciind greșit că în cauză nu s- împlinit termenul general de prescripție de 3 ani, întrucât data nașterii dreptului la acțiune este data abrogării Legii nr. 50/1996, adică 24.06.1996, dar și pentru aplicarea greșită legii, conform art. 304 pct. 9 cod procedură civilă întrucât au fost aplicate prevederi legale abrogate, iar obligarea efectuării mențiunilor în carnetul de muncă este contrară prevederilor art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 și solicită modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție critică sentința în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă pentru aplicarea greșită a legii, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea drepturilor acordate cu indicele de inflație, plata pe viitor a acestor drepturi și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice - DGFP M critică sentința în temeiul art. 304 pct. 3,7 și 9 cod procedură civilă, pentru motivarea soluției străină de natura pricinii, întrucât între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu sunt raporturi juridice și pentru încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002 care reglementează procedura plății creanțelor solicitate prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile formulate de Ministerul Finanțelor Publice - DGFP M, privind lipsa calității sale de chemat în garanție, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuțiuni de ordonator de credite pentru efectuarea demersurilor necesare constituirii fondurilor necesare plății drepturilor solicitate, motiv pentru care sentința va fi modificată în sensul respingerii cererii de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice.
Sunt întemeiate și criticile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA referitoare la nelegalitatea sentinței prin acordarea drepturilor salariale și după data de 12.11.2009, deoarece prevederile Legii nr. 50/1996 și legilor ulterioare avute în vedere de instanța de fond pentru acordarea drepturilor, au fost abrogate expres prin Legea nr. 330/05.11.2009, publicată în Monitorul Oficial din 09.11.2009 privind salarizarea unitară personalului plătit din fondurile publice, prin această lege fiind stabilite și drepturile personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, așa încât dispoziția de plată a sporului solicitat prin prezenta acțiune, nu mai are temei legal, începând cu data de 12.11.2009, când intră în vigoare Legea nr. 330/2009, cu precizarea însă că legea intrat în vigoare, după pronunțarea sentinței.
Celelalte critici privind excepțiile de necompetență materială instanței și tardivității acțiunii sunt neîntemeiate deoarece instanța de conflicte este competentă, obiectul cauzei reprezentându- drepturile bănești, iar cu privire la tardivitate, dreptul la acțiune s- născut d e la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Neîntemeiate sunt și criticile privind depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești de către instanță, deoarece prin sentința de fond s-a dispus obligarea pârâtelor să plătească drepturi prevăzute prin texte de lege, interpretând textele existente nu dispus în locul legiuitorului.
Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea d Casație și Justiție privind plata pe viitor a drepturilor sunt întemeiate potrivit considerentelor expuse mai sus, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 și instanța va fi modificată în sensul arătat mai sus.
Sunt neîntemeiate însă criticile formulate atât de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cât și de Parchetul de pe lângă de APEL CRAIOVA privind actualizarea sumelor cuvenite la data plății și înscrierea acestui spor în carnetele de muncă deoarece reactualizarea se impune în temeiul principiului Codului Muncii care, prin art. 269 și 78 instituie și acordarea despăgubirilor produse prin neplata la timp a sporului.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile formulate de ambii pârâți, privind înscrierea sporului în carnetele de muncă deoarece acest spor reprezintă un drept salarial și se impune fi înscris în carnetele de muncă, nefiind în contradicție cu prevederile Decretului nr. 92/1976.
In consecință, Curtea apreciază nelegală sentința atacată și va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție și acțiunii reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 12.11.20098, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1278/02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, C, Cetate și, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de chemare în garanție și respinge acțiunea pentru perioada ulterioară datei de 12.11.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05februarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Maria - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/15.04.2010
fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
