Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 863/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 863
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3153/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, precum și cu intimații-reclamanți, G, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru unitatea pârâtă avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimata-pârâtă a depus întâmpinare și înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.3153 din 30 septembrie 2009, respins excepțiile invocate de intimată privind necompetența teritorială Tribunalului Gorj și cea a lipsei calității procesuale active a petenților și excepția prematurității introducerii acțiunii.
A respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, reiterată de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj -Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale- invocată de intimată a fost respinsă cu următoarea motivare:
Un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea". Altfel, ar însemna că sunt în vigoare două legi organice care conțin dispoziții contrare referitoare la competența teritorială în cazul litigiilor de muncă, situație juridică paradoxală ce nu ar putea fi gestionată unitar de instanțe care ar aplica aleatoriu acele dispoziții.
De altfel, prin aplicarea principiului tempus regit actum, instanța de judecată trebuie să aplice ultimele dispoziții în vigoare, în speță prevederile art 284 din Codul Muncii.
Mai mult, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă este actul juridic bilateral în care părțile sunt legal reprezentate, astfel că, dacă una din părți, respectiv sindicatul reprezentativ rămâne în pasivitate, salariații nu ar putea să acționeze individual ci numai prin sindicatul reprezentativ ales, ceea ce este contrar principiului echității și accesului liber la justiție. Ar însemna ca salariații persoane fizice să nu poată acționa în justiție pentru a complini pasivitatea sindicatului sau a reprezentanților salariaților și pentru a obține realizarea drepturilor lor.
Având în vedere faptul că raportul juridic de dreptul muncii s-a născut între salariații persoane fizice și angajator persoană juridică, instanța a reținut că există identitate de părți între reclamanți și titularii drepturilor subiective.
A fost respinsă și excepția prematurității introducerii cererii cu următoarea motivare:
Dreptul petentilor de a cere drepturile banesti pretinse este actual, nasterea sa nefiind afectata de un termen suspensiv sau o conditie suspensiva iar afirmatia intimatei in sensul ca dreptul de a formula actiune nu este nascut intrucat nu s-a realizat negocierea prevazuta de art. 187 al. 3 din CCM la nivel de ramura nu a fost primita intrucat negocierea nu afecteaza existenta dreptului de a cere aceste suplimentari salariale care sunt deja negociate ele fiind prevazute de CCM si al caror cuantum este determinat si anume un salariu de baza mediu la nivel de unitate pe anul 2008. vizeaza doar modalitatile de acordare in concret dupa cum a aratat si intimata in intampinarea depusa in dosar.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 298 al. 2 ultima liniuta din Codul Muncii, reiterata de intimata, instanta respins-o pentru urmatoarele motive:
Curtea Constitutionala s-a pronuntat anterior prin decizia nr. 1016 din 07.07.2009 asupra admisibilitatii exceptiei invocate de intimata in cauza de fata,respingand exceptia ca inadmisibila si aratand ca excetia nu este admisibila pentru motivul ca examinarea eventualelor necorelari dintre prevederile Codului Muncii si ale Legii nr. 168 /1999 nu pot forma obiectul unui control de constitutionalitate si nici nu pot fi invocate drept argument in sprijinul sustinerii neconstitutionalitatii unor reglementari.
Potrivit dispozitiilor art. 29 al. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale."
Examinand conditiile prevazute in art. 29 al.1,2,3 din Legea 47/1992 pentru admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate,instanta constata ca exceptia este inadmisibila intrucat Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja asupra admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 298 al. 2 ultima liniuta din Codul Muncii, aratand ca este inadmisibila sub aspectele prezentate.
Pe fond s-a reținut că art. 187 din CCM reglementează venitul în cauză în cadrul protecției sociale a salariațior, împreună cu indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boală profesională, boală în legătură cu profesia, accidente de muncă sau cazuri asimilate acesteia, tuberculoză etc.
Începînd cu 1997 sindicatul nu a mai negociat cu patronatul acordarea distinctă a ajutorului social constînd în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, ca urmare a introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat al.
Așadar, inexistența unor negocieri cu privire la acordarea acestui ajutor și implicit, precum și mențiunea expresă de la art.176(1) al CCM potrivit căruia începînd cu anul 1997, articolul referitor la acordarea cotei de gaze a rămas fără obiect, avînd în vedere faptul că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților.
Prin art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se prevede că la nivelul, ajutorul social constînd în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997 iar prin adresa 1818 din 21.07.1997 alin. 2 (anexa nr.5) semnată de reprezentantul și reprezentantul se comunică sucursalelor - calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 din CCM în vigoare .
Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor. Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Normele enuntate subscriu asadar contractelor colective de munca (in egala masura ca si contractele individuale de munca) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral. Legea statueaza in sensul ca dispozitiile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori partile convin acest lucru, dar cu precizarea formalitatilor care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari. Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa al partilor dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului, se arată că este nelegală susținerea că drepturile au fost incluse în salariul de bază, întrucât astfel s-ar da posibilitatea angajatorilor să stabilească un salariu de bază care să nu poată fi controlat de salariat.
Dacă drepturile ar fi incluse în salariu, ar trebui să fie evidențiate distinct în statele de plată.
Susțin recurenții că nu s-a făcut dovada includerii drepturilor în salariul de bază.
În condițiile în care salariul de bază al reclamanților nu respectă dispozițiile art. 128 și 129 din contractul colectiv de muncă, nu se poate reține că au fost incluse contravaloarea cotei de gaze, precum și celelalte adaosuri și sporuri.
Mai susțin că dispozițiile art. 176 din contractul colectiv de muncă sunt lovite de nulitate deoarece includerea în salariul de bază a fost doar scriptică, nu și faptică, iar singura modalitate de introducere în salariul de bază era încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond face confuzie între noțiunea de salariu în care se includ toate drepturile bănești și noțiunea de salariu de bază.
Susținerea intimatei că s-ar fi dovedit introducerea contravalorii cotei de gaze în salariul de bază este neîntemeiată, întrucât prin adresele invocate se arată că au fost majorate salariile cu un procent de 1,27 în medie pe regie începând cu data de 01.07.1997, fără să se facă referire la vreo compensare a ajutorului material de combustibil.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurenților legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În aceste condiții sunt apreciate ca neîntemeiate criticile recurenților în ceea ce privește fondul cauzei și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3153/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, precum și cu intimații-reclamanți, G, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/11.02.2010
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
