Pretentii civile. Speta. Decizia 979/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 979/R-CM
Ședința publică din 20 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.242 din data de 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN V și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva încheierii din data de 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, solicită admiterea recursurilor instituției pe care o reprezintă, așa cum au fost motivate în scris. Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al celorlalte recursuri.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 25.11.2008 s-a înregistrat la Curtea de APEL PITEȘTI cererea de intervenție în interes propriu în acțiunea ce formează obiectul dosarului nr-, formulată de intervenienții, și G, personal contractual în cadrul Tribunalului Vâlcea, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat obligarea acestora la plata către fiecare intervenient a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, iar personalului auxiliar asimilat personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției cu titlu de despăgubiri.
S-a solicitat actualizarea sumei la data plății conform OG nr.9/2000, obligarea Ministerului Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plății către Ministerul Justiției și obligarea acestuia din urmă la virarea către ordonatorii de credite a sumelor necesare, precum și obligarea Curții de APEL PITEȘTI să efectueze pentru fiecare intervenient cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, intervenienții, -, -, -, -, () -, a, a, -, -, I, ( ) și, în contradictoriu cu aceeași pârâți, au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea la plata pentru fiecare intervenient a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, iar personalului auxiliar asimilat personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției cu titlu de despăgubiri.
S-a solicitat actualizarea sumei la data plății conform OG nr.9/2000, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să vireze sumele necesare efectuării plății către Ministerul Justiției și obligarea acestuia din urmă la virarea către ordonatorii de credite a sumelor necesare, precum și obligarea Curții de APEL PITEȘTI să efectueze pentru fiecare intervenient cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
În același dosar s-a formulat cerere de intervenție și de către intervenienții, și, prin care s-a solicitat obligarea acelorași pârâți să dispună obligarea la plata pentru fiecare intervenient a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, iar personalului auxiliar asimilat personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției cu titlu de despăgubiri.
S-a solicitat actualizarea sumei la data plății conform OG nr.9/2000, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să vireze sumele necesare efectuării plății către Ministerul Justiției și obligarea acestuia din urmă la virarea către ordonatorii de credite a sumelor necesare, precum și obligarea Curții de APEL PITEȘTI să efectueze pentru fiecare intervenient cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Prin încheierea din 03 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr-, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la cele trei cereri de intervenție și formarea unui nou dosar.
La data de 28 ianuarie 2009 fost pronunțată încheierea Curții de APEL PITEȘTI prin care, avându-se în vedere Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată spre soluționare Tribunalului Vâlcea.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că din adresa nr.42140, 42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, ca urmare a solicitării unor informații de interes public de Asociația Judecătorilor din Oltenia, rezultă că în perioada 2006 - 2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, în sume considerabile, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 147/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine de către ministrul justiției.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 alin. 2 din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin nr. 1008/C din 19 mai 2006, acest fond se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și al personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu, repartizarea sumelor făcându-se de către ordonatorul principal, secundar sau terțiar de credite. Deși potrivit acestor norme atât magistrații cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal, sumele primite de cei din urmă fiind considerabile.
Au mai arătat reclamanții, că eventualele susțineri ale Ministerului Justiției în sensul că există doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare. Această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil ie abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul tară justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
În realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv consilierilor asimilați magistraților, salarizați întocmai ca și cei din urmă, dar premiați discriminatoriu cu sume importante, fără a se ține cont de calificativele anuale obținute, de rezultatele meritorii, de complexitatea sarcinilor de serviciu și de modul de îndeplinire a acestora.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a susținut că acțiunile sune neîntemeiate întrucât reclamanții nu fac dovada apartenenței la personalul juridic de specialitate juridică asimilat magistraților care beneficiază de stimulente în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Prin sentința civilă nr.242 din 27 februarie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a admis acțiunea în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Economiei, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților o despăgubire în cuantum echivalent cu stimulentele primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
A fost respinsă cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă avându-se în vedere dispozițiile art.1 din nr.OUG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat de către reclamanți finanțarea de către un ordonator principal de credite a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumelor necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Susținerea pârâtului în sensul că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți a fost respinsă, deoarece la data intrării în vigoare a nr.OUG75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. în acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și nr.OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.25 alin.(1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În primul rând, existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile; în discuție este categoria profesională a judecătorilor și cea a personalului de specialitate juridică (consilier juridic) asimilat magistraților din cadrul Ministrului Justiției; atât judecătorii cât și personalul asimilat magistraților sunt beneficiarii unei indemnizații lunare de încadrare calculate potrivit dispozițiilor nr.OG27/2006 (art.3 și 8), precum și a unor stimulente acordate din fondul constituit, potrivit art.25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
În al doilea rând, existența unui tratament diferențiat; art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12, garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 alin.2 lit.i din OG nr.137/2000.
Reclamanții au depus mai multe ordine emise de ministrul justiției, care atestă că în intervalul 2006 - 2008 personalului asimilat magistraților le-au fost achitate lunar stimulente.
Pârâtul Ministerul Justiției nu a oferit elemente probatorii care să conducă la concluzia că fondurile au fost repartizate cel puțin cu respectarea principiului proporționalității. În lipsa unor atare dovezi, instanța, întemeindu-și raționamentul pe o comparație între situații în termeni de egalitate în materie de premiere sau de egalitate de tratament, a făcut trimitere la cazul 127/92, în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt care, combinate, conduc la concluzia că există un aparent tratament inegal și că trebuie să se facă o comparație între situația reclamantului și cea a unei persoane similare, în fapt sau în teorie.
Tratamentul diferențiat este manifestat prin deosebirea făcută de ministrul justiției în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit. Nu se pune în discuție repartizarea individuală în cadrul fiecărei categorii de beneficiari a fondurilor alocate de ministru, pentru a se analiza în ce măsură criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor au fost respectate.
Mai mult decât atât, în procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, care este unul dintre principiile generale pe care se întemeiază ordinea juridică comunitară.
Acest principiu presupune că derogările de la un drept individual cum ar fi egalitatea de tratament să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit.
Față de cele arătate, constatând că repartizarea fondurilor necesare stimulării magistraților și personalului asimilat acestora s-a făcut discriminatoriu, tribunalul a admis acțiunea în sensul obligării pârâților să repare prejudiciul produs fiecăruia dintre reclamanți, prin plata unei despăgubiri constând în sume primite cu titlu de stimulente, în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, iar personalului auxiliar asimilat funcționarului public sau asimilat personalului contractual din cadrul Ministerului Justiției, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației.
Capătul de cerere privind obligarea Curții de APEL PITEȘTI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților a fost respins cu motivarea că aceste stimulente nu au caracter permanent.
Prin încheierea din data de 19 martie 2009, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți și a dispus îndreptarea erorii materiale și omisiunea strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.242/27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în sensul că: "Admite cererea reclamanților, -, -, -, -, () -, a, -, -, I, G, personal auxiliar, conex și funcționari publici în cadrul Tribunalului Vâlcea.
Obligă, în solidar, pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților stimulente pe perioada 2006-2008 conform rapoartelor de expertiză întocmite de expertul, astfel: -52.399, - 47559, - 47559, - - 47559, - -47559, - 52399, --47559, - 47559, - 52399, - 52.399, - 52.399, - 47559, -52.399, - 52.399, - 52.399, - 47559, - - 52.399, - 47559, - 47559, - 47559, () - - 47559, - 47559, - 47559, - 52.399, a - 47559, - 52.399, - 47559, - 52.399, - 47559, - 47559, - 47559, - - 52.399, - 20765, - 20765, -20765, - 20765, - 20765, -20765, - 47559, - - 47559, - 47559, - 47559, - 47559, -47559, - 52.399, - 47559, - 15743, - 47559, - 21887, -21887, - 1163, - 21887, - 21887, I - 15743, - 4 7559, -47559, - 21887, - 21887, -21887, - 21887, - 21887, G - 21887, - 6446, - 6446, - 6044, reactualizate la data plății efective."
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în baza probatoriului administrat, că instanța a admis cererea așa cum reclamanții au solicitat, însă cu ocazia redactării, din eroare, în considerentele sentinței, ca și în dispozitivul acesteia, s-a trecut la calitatea părților "personal asimilat", în loc de "personal auxiliar, conex și funcționari publici".
De asemenea, deși instanța a admis acțiunea și a validat rapoartele de expertiză întocmite de expertul, prin care s-a calculat suma cuvenită fiecărui reclamant reprezentând stimulentele financiare la care era îndreptățit pe perioada 2006-2008, din omisiune, nu s-a trecut în dispozitivul sentinței mențiunea că sumele se acordă conform rapoartelor de expertiză.
În consecință, constatând îndeplinite prevederile art.281 Cod procedură civilă, tribunalul a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.242 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, așa cum s-a arătat.
Împotriva sentinței civile nr.242/27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat în termen recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Curtea de APEL PITEȘTI.
De asemenea, Ministerul Justiției și Libertăților, cât și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, au formulat recurs și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.242/27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Motivând recursul, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.4, 9 și 7 Cod procedură civilă, invocând faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, aplicarea greșită a legii, cât și faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Se susține de pârât, că instanța de fond a acțiunea reclamanților în baza unor texte de lege ce se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar și că nu există temei legal pentru acordarea stimulentelor solicitate, neavând în vedere nici deciziile Curții Constituționale, prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate invocate de pârât în ce privește dispozițiile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000.
Într-o altă critică se arată că hotărârea este nelegală, întrucât în mod greșit instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul arătat în nr.OG137/2000, art.16 din Constituție, Protocolul nr.1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14 din, art.25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.5 din Codul muncii.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter inevitabil, nu se confundă cu salariul și acesta depinde de mai mulți factori. Legea recunoaște ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției, neexistând nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul justiției.
Ultima critică vizează faptul că nu rezultă din motivarea hotărârii, care este cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi plătite.
Așa cum rezultă din ordinele depuse la dosar, stimulentele au vizat toate categoriile de personal din minister, funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal contractual, judecători și procurori detașați, personal asimilat judecătorilor și procurorilor, personal încadrat la cabinetul demnitarilor.
Ori instanța nu a stabilit care este etalonul avut în vedere pentru determinarea cuantumului stimulentelor.
În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Același pârât a formulat recurs și împotriva încheierii din data de 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2).
Se arată în motivarea recursului că încheierea a modificat sentința în sensul că a fost omologat un raport de expertiză efectuat fără ca această probă să fie pusă în discuția părților, pârâtul neavând posibilitatea să propună un expert în conformitate cu dispozițiile art.201 (1) și art.202 (1) Cod procedură civilă, nu a fost înștiințat de identitatea expertului, nu a fost citat de către expert și nici nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni.
În aceste condiții raportul de expertiză este nul, pricinuindu-se pârâtului o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea încheierii în temeiul art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe și încheieri a formulat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticându-le pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
Acest pârât susține în recursul împotriva sentinței, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu poate fi chemat în judecată de către angajații Ministerului Justiției într-un atare litigiu de dreptul muncii, fiind încălcat principiul universalității bugetare.
Se critică și încheierea de îndreptare a erorii materiale și omisiunea strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.242/2009, prin care pârâții au fost obligați în mod solidar să plătească reclamanților stimulente pe perioada 2006 - 2008, deoarece s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, dar și că instanța a depășit principiul disponibilității.
Este inadmisibil să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească stimulente personalului auxiliar, conex și funcționari din cadrul Ministerului Justiției.
De aceea, susține pârâtul, se impune și admiterea acestor recursuri.
Împotriva aceleiași sentințe formulează recurs și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, pârâta susține că în mod greșit au fost admise cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză, întrucât în materia conflictelor individuale de drepturi ori de interese, intervenția principală voluntară este inadmisibilă.
Acțiunea este și nefondată, întrucât nu ne aflăm în situația unei discriminări, deoarece nu există un drept la acordarea de stimulente, ori a unui drept de a fi premiat, conferit sau garantat printr-un act normativ și de aceea se impune admiterea recursului.
Examinând criticile formulate se constată că sunt întemeiate, în parte, iar recursurile sunt fondate.
Analizând recursurile formulate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, acestea sunt fondate.
Nu este întemeiată doar prima critică ce vizează dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece are atributul să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale este legală sau nu.
În ce privește celelalte critici, acestea sunt întemeiate întrucât prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției, indicate în acțiune, nu poate fi reținută o încălcare a prevederilor nr.OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea de drepturi a cetățenilor, deoarece nu există un drept de a fi premiat, ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai posibilitatea recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea unor anumite condiții.
Prin urmare, nici Legea nr.146/1997 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1088/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate în dispozițiile legale enunțate.
Nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente, ori a unui drept de a fi premiat, conferit sau garantat printr-un act normativ.
Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a consacrat interzicerea generală a discriminării, cu referire la "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege", și care nu se aplică speței de față, atâta timp cât nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la stimulente.
Legea recunoaște ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea unor anumite condiții stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției, fără a exista un act normativ care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecare salariat din sistemul justiției.
Întemeiate sunt de altfel și criticile din recursul formulat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale prin care practic se completează hotărârea, dispozitivul acesteia, ceea ce este inadmisibil pe calea prevăzută de art.281 Cod procedură civilă.
De aceea, atât recursul împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii, formulate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, se privesc a fi fondate și conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, vor fi admise.
Pe cale de consecință, casează sentința și încheierea și pe fond respinge acțiunea.
Urmare a admiterii acestor recursuri, vor fi admise și recursurile formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și al Curții de APEL PITEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.242 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosar nr- și recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și împotriva încheierii din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosar nr-.
Casează sentința și încheierea și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, () -, a, -, -, I, G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/09.06.2009.
Jud.fond: /.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
