Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.1086/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.313 din 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A prin Primar, având ca obiect rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Dezbaterile în fond asupra recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 noiembrie 2009, apoi pentru data de 16 noiembrie 2009,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.708 din 29.01.2009 Judecătoria Arad a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții G și împotriva pârâtului Municipiul A, prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt că în anul 1936, bunicul reclamanților, a cumpărat de la Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, un teren în suprafață de 2 jugăre și 1565 stp, teren declarat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, "lot apicol". Prin contract cumpărătorul și-a asumat obligația de a pune în valoare terenul respectiv, neavând dreptul de a-l înstrăina decât cu aprobarea vânzătorului.
Ulterior, în urma unui proces civil soluționat prin sentința civilă nr. 581/1949 a Judecătoriei Populare Mixtă A, s-a dispus rezoluțiunea contractului susmenționat, ca urmare a neexecutării culpabile de către antecesorul reclamanților a obligației de a folosi terenul pentru apicultură. Procesul s-a purtat între Ministerul Agriculturii, pe de parte și fiul lui, G - tatăl reclamanților, pe de altă parte. Contrar susținerilor reclamanților, Gaa vut cunoștință de proces și chiar și-a exprimat poziția față de acțiune, aceasta fiind consemnată în sentință. În plus, chiar reclamanții sunt cei care au depus la dosarul aflat la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor citația ( 50) înmânată antecesorului lor cu ocazia judecării cereri de rezoluțiune.
Reclamantul Gas olicitat, în temeiul Legii 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, cererea sa fiind admisă însă doar în limita a 0,5634 ha.
În drept, prima instanță a constatat că, fiind vorba despre un teren agricol, stabilirea dreptului de proprietate asupra acestuia se face doar în condițiile Legii nr. 18/1991 ori ale Legii nr. 1/2000.
Reclamanții au ales însă să solicite redobândirea dreptului pe calea unei acțiunii în revendicare, cu consecința rectificării situației de carte funciară. La termenul din 19.06.2008 instanța de fond a pus în discuție recalificarea acțiunii în plângere de fond funciar însă reclamanții au insistat asupra temeiului juridic ales prin acțiune și, prin urmare, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă prima instanță s- pronunțat asupra cererii astfel cum a fost formulată.
Judecătoria a considerat că Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 au caracter special și cuprind dispoziții derogatorii de la dreptul comun, având prioritate față de reglementările generale, conform principiului specialia generalibus derogant. Ca urmare, persoanele ce solicită retrocedarea în natură a unor terenuri agricole trebuie să se conformeze condițiilor, procedurilor și termenelor prevăzute de aceste acte normative. Persoana interesată nu are posibilitatea să opteze între legea specială și dreptul comun, reprezentat de acțiunea în revendicare, întemeiată pe art. 480 Cod civil.
Această soluție a fost impusă recent și de Înalta Curte de Casație și Justiției, prin Decizia nr. 33/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, având ca obiect admisibilitatea acțiunilor de drept comun privind revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. Curtea a stabilit ca, în concursul dintre legea speciala și legea generală, rezolvarea este în favoarea legii speciale.
Chiar textul de lege pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, respectiv art. 6 din legea nr. 213/1998 prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.
Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților în revendicare este inadmisibilă în condițiile existenței legilor fondului funciar astfel că aceasta a fost respinsă.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții solicitând pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea apelului au arătat în esență că acțiunea a fost introdusă anterior pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție când nu exista un punct de vedere unitar asupra problemei litigioase și că pârâta nu s-a opus în principiu admiterii acțiunii sub rezerva efectuării unei expertize.
Municipiul A prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului față de împrejurarea că terenul a trecut la stat în baza unui proces civil.
Prin decizia civilă nr.313/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respins apelul reclamanților G și în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiul A reprezentat prin Primar
Instanța de apel a reținut că, prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Că esența raportului juridic îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare prin care autorul reclamanților a cumpărat terenul în litigiu de la Ministerul Agriculturii în 1936, cu anumite obligații, respectiv să fie folosit pentru a face o stupărie model și că rezoluțiunea contractului s-a făcut prin sentința civilă nr.581/1949 în dosarul nr.4807/1949 al Judecătoriei Populare mixte A, în condițiile în care pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii, cu condiția restituirii prețului.
Existența unui proces civil de reziliere a unui contract de vânzare - cumpărare existând și acordul pârâtului nu poate constitui o preluare abuzivă în sensul art.2 din Legea nr.10/2001 și nici un temei de revendicare în baza art.480 Cod civil.
Impotriva deciziei civile nr.313 din 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-,în termen legal au declarat recurs reclamanții G și, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului au susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad este nelegală, fiind incidente dispozițiile cuprinse în art.304 pct.9 pr.civ. raportate la pct.6 pr.civ.
Astfel, au arătat că decizia recurată se referă doar la suprafața de 2 jugăre și 1565 stânjeni din terenul solicitat prin acțiunea principală, însă în realitate este vorba de 10 jugăre și 1565 stânjeni teren.
Terenul în litigiu a aparținut antecesorilor reclamanților fiind dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărar, iar Tribunalul Arad, atunci când a reținut rezoluțiunea contractului a omis să ia în calcul faptul că antecesorului reclamanților nu i-a fost restituit prețul pentru terenul în cauză.
Consideră că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.33/2008 cuprinde două posibilități de interpretare și anume inadmisibilitatea formulării unei astfel de acțiuni în revendicare de drept comun, dar și posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare de drept comun atunci când imobilul se află în patrimoniul statului, nefiind înstrăinat.
Recurenții consideră pe deplin admisibilă acțiunea, apreciind că este vorba de cea de a doua variantă a deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art.304 și urm. pr.civ., Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții G și în calitate de moștenitori ai defunctului au revendicat o suprafață de teren pe care antecesorul acestora l-a dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1936.
Cele două instanțe, au apreciat că preluarea terenului în patrimoniul statului nu a fost abuzivă, deoarece rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare s-a dispus în baza unei hotărâri judecătorești și anume în baza sentinței civile nr.581/1949 pronunțată în dosarul nr.4807/1949 al Judecătoriei Populare Mixte
Art.2 din legea nr.10/2001 definește noțiunea de preluare abuzivă și enumeră fiecare din categoriile de imobile astfel preluate în art.2 lit.a-i, însă în speța de față trecerea imobilului în patrimoniul Statului Român s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care antecesorul reclamanților - parte în proces - a fost de acord cu rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, context în care trecerea acestui imobil în proprietatea statului nu poate fi calificată ca și "preluare abuzivă" astfel încât să devină incidente dispozițiile cuprinse în art.1 din Legea nr.10/2001.
Prin motivele de recurs reclamanții au criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad pentru aceea că instanța de apel "atunci când a reținut rezoluțiunea contractului a omis să ia în calcul faptul că antecesorului reclamanților nu i-a fost restituit prețul pentru terenul în cauză".
Potrivit art.1169 cod civil sarcina probei incumbă reclamanților, simpla afirmație cum că antecesorului său nu i-a fost restituit prețul terenului, devenind inoperantă din punct de vedere juridic.
Apoi, terenul revendicat de către reclamanții G și este teren agricol situat în extravilanul localității, iar reclamanții au uzat de dispozițiile cuprinse în Legea nr.1/2001 și Legea nr.247/2005 fiind emisă în acest sens Hotărârea nr.1025/25.04.2007 de către Comisia Locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, hotărâre prin care cererea a fost parțial admisă.
Având în vedere faptul că imobilul revendicat de către reclamanți a trecut în proprietatea Statului Român în baza unui titlu valabil - hotărâre judecătorească -, că reclamanții au beneficiat de dispozițiile Legii nr.1/2000, respectiv Legii nr.247/2005, pentru cele ce preced Curtea stabilește că recursul declarat de către reclamanți este nefondat astfel că, în temeiul art.312 pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.313 din 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.CO/16.12.2009
Dact.MM/2 ex./16.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
