Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1699/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1699/
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA(fostă SC, cu sediul în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.396 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 4027/2008).
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 noiembrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 10 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.407 din 30 aprilie 2008 Judecătoriei Luduș, s-a admis acțiunea civilă așa cum a fost precizată la data de 15 februarie 2008 de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții SC" "SA Tg-M, prin reprezentant legal, Statul Român prin Consiliul local de Câmpie prin reprezentant legal și Primarul comunei de Câmpie; s-a constatat că imobilul înscris în CF nr.258 de Câmpie, nr.top.127/2/1 a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, în mod abuziv; s-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară, prin desființarea întabulării în cartea funciară a acestei preluări; în baza art.246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâții B și
În considerentele hotărârii s-a arătat următoarele:
În temeiul prevederilor art.1 din Decretul nr.418/1952 au fost naționalizate toate farmaciile particulare, în funcțiune sau care și-au încetat activitatea parțial sau total, atât cele prevăzute în anexa care face parte din actul normativ în cauză, precum și cele identificate în teren, care au fost omise din tabelul anexă. Farmaciile naționalizate au trecut în proprietatea statului ca bunuri comune ale întregului popor și administrarea ale regiunilor respective.
Prin art.5 al aceluiași act normativ, orice act sau fapt de opunere față de trecerea în proprietatea statului a acestor farmacii, împreună cu toate bunurile care serveau activitățile farmaciei, era încriminată ca infracțiune și sancționată cu muncă silnică de la 5 la 10 ani și confiscarea întregii averi.
Actul de naționalizare își avea fundamentul în Constituția Populare Române din 13 aprilie 1948, care prin art.5 a statuat că în "mijloacele de producție aparțin statului, ca bunuri ale întregului popor, sau organizațiilor cooperative, sau particularilor persoane fizice sau juridice" iar prin art.11 a consacrat prerogativa Statului să-și apropie mijloacele de producție, băncile și societățile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice și juridice, dacă interesul general o cere.
Totodată același act normativ, prin art.8 a prevăzut că " proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege".
Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin adoptarea unui act normativ care contravine prevederilor constituționale, precum și prevederilor norme internaționale protecție a drepturilor omului, întrucât, la realizarea interesului general și ingerințele aduse în exercițiul dreptului de proprietate nu respectă principiul asigurării respectării dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr.396 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC" "SA Tg-M împotriva sentinței civile nr.407 din 30 aprilie 2008 Judecătoriei Luduș.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
Imobilul în cauză înscris în CF nr.258 de Câmpie, nr.top.127/2/1 compus din casă cu 2 camere și o bucătărie din cărămidă arsă pe fundație de beton, acoperită cu Ť. și curte intravilan a constituit proprietatea lui, dobândit prin moștenire.
Reclamanta este moștenitoarea acestui proprietar în calitate de descendent de gradul I, potrivit certificatului de moștenitor nr.97 emis la data de 17.10.2001 de către BNP.
Prin încheierea nr.178/13.06.1961 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului anterior descris pe numele Statului Român, cu titlu de naționalizare, iar dreptul de administrare în favoarea Oficiului farmaceutic Regional Tg- Din încheierile de carte funciară rezultă că, preluarea s-a făcut în baza prevederilor Decretului nr.418/1952 privind naționalizarea farmaciilor particulare.
Astfel, în temeiul prevederilor art.1 din Decretul nr.418/1952 au fost naționalizate toate farmaciile particulare, în funcțiune sau care ș-au încetat activitatea parțial sau total, atât cele prevăzute în anexa care face parte din actul normativ în cauză, precum și cele identificate în teren, care au fost omise din tabelul anexă.
Farmaciile naționalizate au trecut în proprietatea statului ca bunuri comune ale întregului popor și în administrarea ale regiunilor respective.
Prin art.5 al aceluiași act normativ, orice act sau fapt de opunere față de trecerea în proprietatea statului a acestor farmacii, împreună cu toate bunurile care serveau activității farmaciei, era încriminată ca infracțiune și sancționată cu muncă silnică de la 5 la 10 ani și confiscarea întregii averi.
Acest act normativ prin care Statul Român a dobândit dreptul de proprietate și asupra imobilului în litigiu contravine prevederilor constituționale, respectiv Constituției Populare Române din 13.04.1948, precum și prevederile Normelor internaționale de protecție a drepturilor omului, respectiv Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată în anul 1948 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că în înțelesul definit prin art.6 din Legea nr.213/1998, titlul statului român nu este valabil, astfel că, nici Statului Român și nici succesorul cu titlu gratuit, SC""SA nu pot opune un drept de proprietate valabil moștenitorului legal al imobilului naționalizat.
Apărarea pârâtei conform căreia titlul în baza căruia a fost preluat imobilul în litigiu este valabil și în consecință sunt incidente prev.art.27 din Legea nr.10/2001 care stabilesc dreptul de despăgubiri prin echivalent bănesc în mod corect nu a fost primită de către prima instanță, actul de preluare fiind contrar prevederilor Constituției din 1948 care la art.8 a statuat că"proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege".
De asemenea, acest act de preluare (Decretul nr.418/1952) contravine și normelor internaționale de protecție a Drepturilor Omului. Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată în anul 1948 prevede la art.17 că "orice persoană privită ca subiect unic sau asociat în colectivități are dreptul la proprietate. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa". De asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevăd la art.1 din Protocolul Adițional nr.1 că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de prescripțiile generale de drept internațional.
Apelanta pârâtă nu poate invoca buna credință în dobândirea imobilului întrucât potrivit art.2 din Legea nr.15/1991 se prevede că noile societăți înființate preiau activul fostelor oficii farmaceutice.
La data transformării sale în societate comercială, Oficiul Farmaceutic Regional Tg-M avea un drept de administrare asupra imobilului, situație față de care nu putea transmite mai mult noii societăți înființate.
De asemenea, apelanta a cunoscut faptul că imobilul a fost naționalizat, din înscrierile de carte funciară și că persoana ale cărei acțiuni le-a cumpărat avea doar un drept de administrare asupra acestuia, și în consecință nu putea transmite mai mult apelantei.
Conform art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale înființate sunt proprietatea acestora cu excepția celor dobândite cu alt titlu, ceea ce în cazul de față semnifică faptul că SC" "SA nu putea include în patrimoniul său decât dreptul de administrare, nu cel proprietate asupra imobilului.
Privitor la motivul de altfel legat de necitarea la prima instanță a Statului Român prin Consiliul local de Câmpie, apelanta SC""SA nu justifică un interes în a invoca nelegala citare a unui alt pârât, cu atât mai mult cu cât apelanta nu are nicio calitate procesuală în ceea ce privește cererea de constatare a caracterului nevalabil al preluării de către stat a imobilului.
Mai mult, nelegala citare a Consiliului local de Câmpie trebuia invocată de către acest pârât pe parcursul judecării cauzei la prima instanță.
la prima instanță, Primarul comunei de Câmpie și Primăria de Câmpie nu au invocat lipsa calităților procesuale pasive și nu au învederat că ar fi necesară citarea Consiliului local în calitate de reprezentant al Statului Român. Mai mult, nu au formulat apel pentru acest motiv.
Față de cele arătate instanța a considerat neîntemeiat și acest motiv de apel.
Legat de aplicarea legii speciale (Legea nr.10/2001) la data pronunțării hotărârii (16.12.2008) nu s-a publicat în Monitorul Oficial decizia nr.33/9.06.2008 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, astfel în cât aceasta nu este obligație pentru judecătorii cauzei.
Cu toate acestea, însăși dispozitivul deciziei arătate recunoaște prioritatea Convenției europene a drepturilor omului în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice.
În cazul de față acțiunea în revendicare este admisibilă în condițiile în care apelanta SC" SA nu putea dobândi un drept de proprietate, ci doar unul de administrare, așa cum s-a argumentat anterior.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâta SC""SA în calitate de societate absorbantă a SC" "SA solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate și admiterea apelului, cu consecința respingerii cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ.
În cauză este vorba de o nulitate absolută privitoare la nelegala citare a unei părți și anume Consiliul local de Câmpie în calitate de reprezentant al Statului Român.
Câtă vreme această parte nu a fost citată, contrar susținerilor instanței de apel, nu avea cum să declare o cale de atac și nici să invoce vreo excepție.
Citarea în calitate de reprezentant al Statului Român a Primăriei Comunei de Câmpie și al primarului nu acoperă lipsa citării părții în actul de investire al instanței întrucât în conformitate cu dispozițiile art.77 din Legea nr.215/2001 Primăria reprezintă o entitate fără personalitate juridică, neputând avea calitatea de subiect de drept și cu atât mai puțin calitatea de reprezentant al Statului Român.
Ori, părțile sunt tocmai elementele proprii acțiunii civile iar Consiliul local de Câmpie în calitatea sa de reprezentant al Statului Român era partea împotriva căreia s-a îndreptat acțiunea și în contradictoriu cu care reclamanta intimată a înțeles să se judece.
În pofida aspectelor mai sus menționate, instanța de apel a considerat că au fost respectate drepturile procesuale.
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de apel, Primăria de Câmpie a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauza dedusă judecății, considerând de asemenea că în cauză trebuie citat Consiliul local de Câmpie, în calitate de reprezentant al Statului Român.
În ce privește motivul de modificare al hotărârii recurate, s-a considerat că sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a opinat că instanța de apel a ignorat dispozițiile art.29 alin.1 și 3 și respectiv art.45.
Reținerile instanțelor de fond la imposibilitatea invocării de către recurentă a bunei credințe în dobândirea imobilului în litigiu sunt lipsite de orice suport legal câtă vreme SC" "SA a fost succesoarea în drepturi și obligații a fostului Oficiu Farmaceutic Regional, care s-a reorganizat în baza Legii nr.15/1990 și a HG nr.15/1991, preluând în patrimoniul său toate bunurile ce au aparținut fostei unități.
Astfel, desființarea titlului Statului în baza unei acțiuni de drept comun nu poate afecta titlul recurentei dobândit în baza unui act juridic încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate la o dată anterioară.
Prin sentința civilă nr.186/01.03.2005 a Tribunalului Comercial Mureș, au fost respinse capetele de cerere ce vizau constatarea nulității absolute a includerii imobilului din litigiu în patrimoniul societății recurate precum și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.8/1999, hotărâre rămasă irevocabilă prin neapelare.
Instanțele de fond au eludat dispozițiile Legii speciale de restituire (Legea nr.10/2001), pe care le-au considerat inaplicabile, în beneficiul dreptului comun, sens în care s-au mărginit la compararea titlurilor părților litigante, conchizând în sensul preferinței titlului reclamantei.
S-a apreciat că instanța de apel nu a ținut seama de situația juridică a imobilului în litigiu și de regimul juridic aplicabil acestuia.
Astfel, imobilul înscris în CF nr.258 de Câmpie nrr.top.127/2/1 a fost naționalizat în baza Decretului nr.418/1952, act normativ ce viza naționalizarea farmaciilor particulare. Prin încheierea CF nr.178/13.06.1961 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză în favoarea Statului Român iar dreptul de administrare în favoarea Oficiului Farmaceutic Regional Tg- Din această stare de fapt reiese că imobilului în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001.
Fostul Oficiu Farmaceutic Regional Tg-M s-a reorganizat în baza Legii nr.15/1990 și a HG nr.15/1991 devenind societate comercială - SC" "SA - în baza actelor normative menționate a dobândit în proprietate și imobilul mai sus menționat, care se regăsește în patrimoniul său, fapt rezultat din înscrisurile depuse în acest sens la dosarul cauzei în primul ciclu procesual.
De asemenea, imobilul în litigiu, respectiv construcțiile care au fost preluate de către stat au suferit în timp transformări, devenind un imobil nou față de cel preluat de stat și, ca atare, devin incidente dispozițiile art.18 din Legea nr.10/2001 care statuează că restituirea, în această ipoteză, se face prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
suferite de imobil au fost evidențiate și în CF nr.258 de Câmpie, prin înscrierea de sub B3 din 12 iunie 2001 realizată în baza procesului verbal nr.1689/2001 eliberat de Primăria de Câmpie prin care se redescriu construcțiile în foaia
Cu privire la dovada titlului de proprietate asupra imobilelor naționalizate, practica instanțelor judecătorești este constantă în a aprecia că hotărârea Guvernului de înființare a societății constituie titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu deoarece s-a prevăzut expres că în patrimoniul acesteia intră toate drepturile și obligațiile ce formau patrimoniul fostei unități.
Pe de altă parte, cu privire la dreptul recurentei în speță sunt incidente dispozițiile art.45 din Legea nr.10/2001.
Astfel, s-a opinat că nu se poate accepta ca o eventuală desființare a titlului statului în baza unei acțiuni de drept comun să afecteze titlul dobândit în baza unui act juridic încheiat, cu îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate, la o dată anterioară, de către un sub-dobânditor de bună-credință, protejat prin dispozițiile legii speciale.
O atare opinie este însușită și de doctrina și jurisprudența în materie, considerându-se că dacă procesul de privatizare s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale societatea dobânditoare a unor imobile este plasată în poziția unui sub-dobânditor de bună-credință, ceea ce duce la respingerea cererii de restituire în natură a unui imobil ce a făcut obiectul privatizării.
Raportat la actuala situație juridică a imobilului, intimata reclamantă poate beneficia, conform dispozițiilor art.29 alin.1 și alin.3 din Legea nr.10/2001 doar de măsuri reparatorii prin echivalent.
Formularea unei acțiuni prin care se atacă valabilitatea titlului statului își atinge finalitatea și anume restituirea în natură a imobilului doar atunci când imobilul nu a fost dobândit cu bună-credință de către sub-dobânditor.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15 noiembrie 2009 reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a invocat lipsa de interes al recurenților în a critica necitarea unui alt pârât din acest dosar, care nu a promovat nicio cale de atac.
Singurul care poate justifica interes din această perspectivă este pârâtul necitat.
S-a mai arătat că recurenții nu au cumpărat un imobil al reclamantei ci acțiuni la societatea respectivă, astfel încât nu se încadrează în categoria actelor de înstrăinare săvârșite cu privire la imobilele care fac obiectul Legii nr.10/2001.
Recurenții nu pot invoca buna-credință atâta timp cât situația juridică a imobilului era cunoscută, rezulta din cartea funciară.
Prin precizările depuse la data de 18 septembrie 2009 pârâta AVAS a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepția lipsei calității procesuale active reclamantei și excepția lipsei de interes.
În concluziile depuse, pârâta SC""SA a arătat că potrivit Deciziei nr.33/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru imobilele preluate de Stat, partea trebuie să urmeze procedura legii speciale.
S-a invocat de asemenea, lipsa calității procesuale a Primăriei de Câmpie și Primarului comunei de Câmpie.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
În ceea ce privește fondul cauzei, instanțele în mod corect au concluzionat că preluarea imobilului înscris în CF nr.258 de Câmpie, nr.top.127/2/1 în proprietatea Statului a reprezentat o deposedare abuzivă și ilegală, deoarece Decretul nr.418/1952 privind naționalizarea farmaciilor particulare a încălcat toate normele interne și internaționale privind respectarea dreptului de proprietate care este un drept fundamental (filele 67-68 dosar nr.2602/2003).
s-a realizat fără consimțământul proprietarului tabular sub amenințarea sancțiunii închisorii și muncă silnică, astfel fiind nesocotite atât prevederile Constituție din anul 1948 în vigoare cât și Declarația universală a Drepturilor Omului adoptată în anul 1948 care au garantat și ocrotit proprietatea.
Rezultă că a avut loc o privare de bun fără să existe o cauză de utilitate publică și fără respectarea condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale de drept internațional, astfel că potrivit art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa.
Prin urmare titlul statului nu este valabil iar imobilul nu a ieșit din proprietatea fostului proprietar.
Referitor la titlul recurentei, trebuie observat că în favoarea Oficiului Farmaceutic Regional Tg-M a fost înscris un drept de administrare.
Potrivit art.20 din Legea nr.15/1990 actualizată "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
Conform art.645 cod civil legea este unul din modurile în care se poate dobândi proprietatea, însă după cum rezultă din textul de lege mai sus arătat, societățile comerciale constituite prin reorganizarea fostelor unități economice de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor numai dacă acestea nu le-a fost atribuite cu alt titlu.
Ori, imobilul în litigiu a fost transmis în administrare și nu în proprietate.
Bunul fiind transmis numai în administrare, conform părții a doua a art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 acest drept nu s-a transformat în drept de proprietate la momentul intrării în vigoare a legii.
Astfel, imobilul u putea fi evidențiat în patrimoniul societății comerciale cu titlu de proprietate.
A considera altfel ar însemna ca prin simpla evidențiere în patrimoniul societății comerciale să se recunoască transmiterea dreptului de proprietate ce ar contraveni dispozițiilor egale referitoare la modurile de dobândire a dreptului de proprietate.
De asemenea, în cadrul procesului de privatizare s-au cumpărat acțiuni, părți ale capitalului social și nu active, corespondent al patrimoniului, respectiv imobilele, astfel încât nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.46 din Legea nr.10/2001 rep. sub incidența acestui text numai actele juridice de înstrăinare cu titlu particular, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, nu și privatizarea prin cumpărarea pachetului de acțiuni.
Deși recurenta invocă prevederile Legii nr.10/2001 rep. prezenta acțiune nu este o acțiune personală imobiliară reparatorie întemeiată pe Legea nr.10/2001 ci constatarea că imobilul a fost trecut în proprietatea Statului fără titlu valabil și revenirea la situația anterioară de CF, având ca finalitate o revendicare de drept comun, care este reală și petitorie.
În acest context s-a invocat Decizia nr.33 din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în nr.108 din 23 februarie 2009.
Se constată că această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial după pronunțarea hotărârii de către instanța de apel, a cărei hotărâre este definitivă și executorie de drept, astfel că reclamanta avea un bun în sensul convenției și o speranță legitimă de a obține repararea unui act abuziv.
Intervenindu-se în cursul judecării cauzei, printr-o decizie de modificare de interpretare, aceasta constituie o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantei din perspectiva art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte există neconcordanță între Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece procedura pusă la dispoziția reclamantei prin Legea nr.10/2001 nu este eficientă, având în vedere că organismul de plasare colectivă în valori mobiliare "Proprietatea (Fondul Proprietatea) nu funcționează încă de o manieră susceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă. (vezi cauza Radu, Katz vs. România și cauzele repetitive)".
De asemenea în cauza Faimblat vs. România s- constatat că a avut loc o încălcare a art.6.1 din Convenție deoarece ingerința în dreptul reclamanților de acces la o instanță judecătorească nu a fost proporțională cu scopul urmărit: faptul că instanțele judecătorești le-au opus reclamanților existența procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001 le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, în măsura în care nici astăzi prejudiciul cauzat prin preluarea abuzivă nu a fost reparat.
Critica recurentei întemeiată pe art.304 pct.5 pr.civ. vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității la art.105 alin.2 pr.civ. cu referire la necitarea în cauză a Consiliului local de Câmpie.
Potrivit art.105 alin.2 pr.civ. actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
În cauză recurenta nu a invocat necitarea sa ci neîndeplinirea procedurii de citare cu o altă pârâtă, care, deși cauza a fost trimisă în repetate rânduri spre rejudecare nu a uzat de calea de atac în fața niciunei instanțe și nu a invocat vreo neregularitate și nu a pretins că a fost vătămată.
Cum nulitatea rezultată din necitare are un caracter relativ, ea poate fi invocată numai de partea ocrotită de norma încadrată, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Interesul pe care recurenta îl justifică în obținerea nulității, nu se confundă cu vătămarea impusă de art.105 alin.2 pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria de Câmpie și Primarul comunei de Câmpie:
Prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 14 august 2002 la Judecătoria Blaj.
În data de 15 februarie 2008 (fila 27 dosar - Judecătoria Luduș ) reclamanta a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu SC" "SA, Consiliul de Câmpie și Primarul comunei de Câmpie, ultimii doi pârâți în calitate de reprezentanți ai statului. Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia.
Într-adevăr raportul juridic procesual trebuie legat obligatoriu și cu instituțiile care reprezintă statul, chiar dacă imobilul se află în posesia unui alt pârât, fiind o situație atipică.
În litigiile în care se discută dreptul de proprietate asupra bunurilor naționalizate, statul este reprezentat, la nivelul unității administrativ-teritoriale de Primar, care potrivit art.63 din Legea nr.215/2001 este reprezentant al Statului, iar conform art.62 primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu justiția.
Astfel, acest pârât își justifică legitimarea procesuală în cauză.
Cât privește lipsa calității procesuale pasive a Primăriei comunei de Câmpie, aceasta a fost respinsă ca lipsită de obiect, deoarece Primăria comunei de Câmpie nu a fost parte în proces, citațiile fiind emise la sediul acesteia, întrucât în cadrul acestei entități își are sediul Consiliul local de Câmpie.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, se constată că acestea au fost invocate de AVAS față de petitul în anularea actelor de privatizare, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.8/19.02.1999, însă reclamanta prin precizarea de acțiune formulată la data de 15.02.2008 (27 dos- a Judecătoriei Luduș ) a renunțat la acest petit și la acțiunea formulată față de APAPS B și B, actuala AVAS, și s-a luat act de renunțarea la judecată, astfel încât aceste excepții au rămas fără obiect.
Raportat la precizarea de acțiune formulată, raportat la art.13 din pr.civ. Judecătoria Luduș era competentă teritorial să soluționeze cauza.
De asemenea reclamanta, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar tabular are calitate procesuală activă în cauză, deoarece există identitate între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat și prin urmare interesul este în legătură cu pretenția formulată.
Față de cele ce preced, nefiind incident în cauză vreun motiv de modificare sau casare prev. de art.304 pr.civ. instanța, în baza art.312 pr.civ. urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes invocată de AVAS cu sediul ales în B, str.
- nr.9-11, sector 2.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Primăriei de Câmpie și Primarul comunei de Câmpie.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC""SA cu sediul în B,-, județul B (societate absorbantă a SC" "SA Tg-M) împotriva deciziei civile nr.396 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pârâta SC""SA la 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, domiciliată în A-I,-,.41,.23, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
9 exp.
17.12.2009
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
