Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 221/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 221/
Ședința publică din 12 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.209/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, avocat pentru intimații-reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/05.02.2010 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual și viceprimar pentru intimata-intervenientă Primăria comunei, în baza delegației nr.419/11.02.2010.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei - taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr.765/14.12.2009 aflată la fila 12 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,60 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, la care atașează un număr de 4 planșe foto.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că, excepțiile invocate de pârât în cauză nu sunt întemeiate.
Reprezentantul intimatei-interveniente Primăria comunei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3308/14 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepția autorității de lucru judecat excepția inadmisibilității și, respectiv, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, dispunându-se rectificarea Cărții funciare nr.146 a comunei, în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului cu număr cadastral 169 - nr. de ordine III -, în sensul că imobilul va fi identificat între punctele topometrice convenționale 50-51-52-53-54-6-7-9-20-22-23, contur roșu, în conformitate cu anexa 2 raportului de expertiză întocmit de expert (fila 175 dosar), anexă care face parte integrantă din sentință.
Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut în considerente următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr. 8875/288/14.11.2007, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând a se dispune rectificarea încheierii de carte funciară nr.146 al cărei titular este pârâtul, în sensul îndreptării înscrierii nr. cadastral 169 al terenului situat în punctul "Căminul casei" din satul, conform sentinței civile nr.4123/2006 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâtul a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra terenului dobândit cu act autentic, iar reclamanții sunt proprietarii unui teren vecin, dobândit prin vânzare cumpărare.
După ce pârâtul și-a intabulat dreptul, au apărut neînțelegeri între el și reclamanți cu privire la limita proprietăților, astfel că s-a pronunțat sentința civilă nr.4123/2006, irevocabilă, prin care s-a stabilit hotarul despărțitor.
Ulterior, reclamanții au solicitat intabularea, dar cererea lor le-a fost respinsă pe motiv de suprapunere juridică.
Această suprapunere a fost înlăturată prin hotărârea menționată și de aceea înscrierea a cărei rectificare o solicită nu mai este în concordanță cu situația actuală a imobilului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996.
La data de 24.01.2008, Primăria a formulat o cerere de intervenție în interesul statului prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Intervenția a fost respinsă prin încheierea de la termenul din 18.03.2008.
La data de 6 martie 2009, pârâtul a formulat o cerere prin care a solicitat pronunțarea în drept și în fapt asupra excepțiilor pe care le-a invocat, acestea fiind calificate juridic la termenul din 14.04.2008, când au și fost unite cu fondul.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus atașarea dosarelor nr.7483/2004 și nr.4145/2000 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, hotărâri judecătorești purtate în litigii dintre părți, documentațiile cadastrale ale părților precum și alte înscrisuri, expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie - cadastru, raportul întocmit de expert fiind atașat dosarului cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de teren care se învecinează cu terenul pârâtului, ambele terenuri fiind situate în comuna, sat, pct. "Acasă".
Între părți s-a desfășurat litigiul care a format obiectul dosarului nr.7483/2004, finalizat prin sentința nr.4123/2006, prin care, instanța a admis acțiunea și a dispus grănițuirea între cele două proprietăți, conform variantei 1 raportului de expertiză întocmit în acea cauză de către expert, pe aliniamentul cuprins între punctele 26-d-a-b-c-j, de la fila 128 din dosar.
După recalificarea căii de atac exercitate în cauză, sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr.478/R/1.10.2007, a Curții de Apel Pitești, prin care s-a respins recursul împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Vâlcea, prin care, de asemenea, a fost respins apelul ca nefondat.
Prin încheierea nr.8151, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului reclamanților, în baza referatului de piedici (fila 4), din care reiese că documentația întocmită de reclamanți se suprapune juridic, pe o suprafață de 29. cu documentația recepționată sub nr.5829/31.07.2003, această documentație aparținând lui, respectiv vânzătoarea terenului învecinat cu al reclamanților către pârâtul, conform contractului de la fila 26.
În raport cu sentința de grănițuire, la solicitarea instanței expertul desemnat în cauză a precizat că documentația pârâtului încalcă sentința de grănițuire, iar cea a reclamantului este întocmită cu respectarea limitei trasate prin aceeași sentință.
Obiecțiunile formulate de pârât la raport au fost găsite neîntemeiate, iar critica în sensul micșorării suprafeței pârâtului este neconcludentă, deoarece s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra hotarului dintre proprietăți, suprapunerea cu încălcarea hotarului fiind singurul motiv de respingere a cererii de intabulare.
De asemenea, conformitatea cu hotărârea de partaj nu are relevanță atât timp cât întinderea suprafețelor părților a fost analizată de instanța care a dispus grănițuirea prin sentința nr.4123/2006.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de reclamant, instanța a reținut că documentația cadastrală este întocmită pe numele autoarei sale, respectiv, care i-a vândut imobilul la care se referea acea documentație, dar în cartea funciară este înscris ca proprietar tabular, la poziția 169, pârâtul (fila 132). Dobândind însuși dreptul de proprietate, pârâtul a primit și accesoriile, precum și obligațiile în strânsă legătură cu lucrul și, în calitate de proprietar tabular, trebuie să stea în judecată ca pârât, fiind succesorul cu titlu particular al titularului inițial înscris, iar calitatea sa de proprietar tabular este menționată ca urmare a documentației preexistente transmisiuniivivosmaterializată prin vânzarea - cumpărarea de la dosar.
În plus, art.36 din Legea nr.7/1996 nu poate fi rezonabil înstrăinat ca limitând acțiunea împotriva terților dobânditori pentru motivul precizat la punctul 4 al art.34 din aceeași lege. Dimpotrivă, acest articol, permite intentarea acțiunii în rectificarea împotriva acestui dobânditor, conform art.34 pct.4, cu precizarea că ea este imprescriptibilă, spre deosebire cea bazată pe pct.1-3 ale art.34, intentată împotriva dobânditorului oneros de bună-credință, ce este prescriptibilă.
Cu privire la excepția autorității lucrului judecat, a fost găsită neîntemeiată în raport cu decizia nr.947/2002 a Tribunalului Vâlcea, prin hotărâre s-a dispus ieșirea din indiviziune, printre altele și cu privire la terenul aparținând, în prezent, reclamantului, între comoștenitorii autoarei vânzătoarei, inclusiv aceasta, iar o astfel de hotărâre a instanței nu poate împiedica declanșarea prezentului proces, deoarece cauzele juridice ale acestora sunt esențial diferite.
Referitor la excepția inadmisibilității, instanța a constatat că, în realitate, împrejurarea dacă situația reală mai este sau nu în concordanță cu înscrierea constituie o problemă de fond, art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996 impunând verificarea, în fapt a acestui motiv, astfel că această excepție, cu această motivare, constituie o adevărată problemă de fond. Din punctul de vedere al motivării (astfel cum a precizat pârâtul), de la pct.4 (fila 185), a aceleiași excepții, pretinsa rămânere fără obiect a sentinței nu poate fi reținută în mod rezonabil, deoarece sfidează siguranța circuitului civil prin critica dispunerii grănițuirii după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, deși criticile au fost tranșate în cursul exercitării căilor de atac împotriva acesteia, deci acțiunea este admisibilă.
Din această perspectivă, analizând fondului cererii, instanța a reținut că motivul prezentului litigiu este constituit de refuzul intabulării bazat pe existența unei suprapuneri juridice între documentația privind terenul reclamanților și cea privind terenul pârâților. Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, punându-se problema înseși a existenței dreptului de proprietate, iar odată stabilit judecătorește acest hotar este opozabil părților, deoarece este urmarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Făcând trimitere la efectul pozitiv al lucrului judecat, la faptul că: "Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO", și întrucât din raportul de expertiză depus la dosar s-a reținut că documentația pârâtului nu respectă sentința de grănițuire anterior menționată, că aceasta se coroborează și cu poziția OCPI, care constată suprapunerea juridică între cele două proprietăți, fiind evident că situația reală a imobilului pârâtului nu corespunde înscrierii sale, respectiv înscrierea nu este în concordanță cu situația reală deoarece a intervenit o hotărâre judecătorească opozabilă părților, instanța, înlăturând ca lipsită de fundament critica pârâtului vizând existenței unei noi hotărâri care să consfințească schimbarea situației juridice, din moment ce aceasta există și este irevocabilă, a admis acțiunea și a statuat rectificarea nr.146 a localității și îndreptarea documentației originare recepționată sub nr. 5829/31.03.2007 în sensul menționat în dispozitiv.
Împotriva sentinței în termen legal a declarat apel pârâtul, solicitând ca, în temeiul art.297 pct.2 Cod procedură civilă, să se dispună anularea acesteia întrucât există un motiv de nulitate, iar judecătoria a judecat cauza în fond.
În motivarea căii de atac, pârâtul a invocat excepția autorității lucrului judecat, în legătură cu suprafața de 962,65. obținută de vânzătoarea sa prin decizia civilă nr.947/2002 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă și irevocabilă, dat fiind că reclamanții au fost părți în procesul de partaj și au atacat cu recurs respectiva decizie, care a fost respins de Curtea de Apel Pitești.
A învederat că reclamanții nu sunt comoștenitorii autoarei vânzătoare și au fost introduși în procesul de partaj în mod greșit, ei având calitatea de cumpărători, iar Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu avea dreptul să modifice suprafața de 962, 65. acordată prin decizia civilă nr.947/2002 a Tribunalului Vâlcea, învestită cu formulă executorie, și nu mai poate opera prezumția ca mijloc de probă, ca să demonstreze ceva în legătură cu raporturile dintre părți și conform art.1200 pct. 4, art.1202 alin.2 Cod civil, întrucât nu au existat raporturi juridice între acesta și reclamanți.
A mai arătat că în cauză nu operează prevederile art.34 pct.4 și art.36 din Legea nr.7/1996, prin care rectificarea cărții funciare este imprescriptibilă, în condițiile în care grănițuirea trebuia făcută fără să-i micșoreze suprafața de 962,65. în speță operând prevederile art.34 pct.1-3 din Legea nr.7/1996, întrucât el este dobânditor oneros de bună - credință, cumpărând imobilul pentru care vânzătoarea i-a prezentat decizia civilă nr.947/2002, iar modificarea Cărții funciare este prescriptibilă.
Pe de altă parte, grănițuirea și modificarea Cărții funciare se face, în opinia sa, când suprafața de 962,65. nu a fost respectată de dobânditor și aceasta a fost mărită prin ocuparea unei suprafețe de teren din proprietatea vecinului.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.209/A din 15 octombrie 2009 respins apelul ca nefondat și a obligat pe apelant la 200 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Nu se verifică susținerea referitoare la excepția autorității de lucru judecat, în sensul în care această instituție este reglementată în conformitate cu prevederile art.1201 Cod civil.
Într-adevăr, prin decizia civilă nr.947/2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, cauza având ca obiect partajarea averii succesorale a autorului și constatare nulitate acte, soții și - au figurat în calitate de pârâți, în urma dobândirii de la autor, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.483/1996, a unor parcele de teren arabil deduse partajului, între care și suprafața de 2.436. situată în pct."Căminul Casei", în lotul nr.1, atribuit reclamantei fiind inclus și terenul situat în pct."Acasă", cu vecinii: N-, Sud - și, E - drumul județean, V - G, aceasta din urmă înstrăinând apoi respectivul teren către pârâtul, în concret 960,66. prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1693/26.08.2003.
Față de obiectul celor două acțiuni și cauze juridice, în speță nu operează principiul autorității de lucru judecat și, în urma grănițuirii proprietăților deținute de - și, pe de o parte și, pe de altă parte, în temeiul art.584 Cod civil, conform sentinței nr.4123/25.09.2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, irevocabilă, pârâtul fiind înscris în nr.146 a localității cu suprafața de 960,66. ca efect al înlăturării suprapunerilor de teren prin hotărâre judecătorească, tocmai pentru a se evidenția realitatea stării actuale a imobilului proprietatea pârâtului, în sensul respectării aliniamentului vecinătății cu terenul reclamanților, așa cum acesta a fost stabilit la fond de către expertul, se impunea rectificarea al cărei titular este pârâtul și îndreptarea documentației recepționată sub nr.5829/31.03.2007.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu sunt comoștenitorii autoarei vânzătoare și că aceștia ar fi fost greșit introduși în procesul de partaj, în condițiile în care există hotărârile judecătorești menționate, aspectele relevate de către apelant nefiind de natură să conducă la aprecierea și concluzia că există un impediment în adoptarea soluției la care prima instanță s-a oprit.
Totodată, față de prevederile art.34 alin.(1) pct.4 și art.36 din Legea nr.7/1996, existând neînțelegeri între părți, chiar dacă dobânditorul-pârât nu și-a mărit suprafața de teren prin ocupare de la alți vecini, pentru corecta stabilire a realității de fapt existente în prezent, se impunea rectificarea, în condițiile arătate de judecătorie, cu mențiunea că în speță nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de către apelant, respectiv cele ale art.34 pct.1-3 din Legea nr.7/1996.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă s-a dispus respingerea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului, pârâtul arată că a cumpărat suprafața de 960,65. nu există o altă hotărâre judecătorească care să modifice această suprafață și nici nu se poate modifica o decizie irevocabilă, cum este decizia nr.947/2002 de nicio instanță.
Hotărârea nu are temei legal, întrucât nu se învecinează cu reclamanții, deoarece vânzătoarea terenului are o parcelă de teren între ei de 640.
În fine, instanța a încălcat prevederile art.36 din Legea nr.7/1996, întrucât prin hotărârea judecătorească pronunțată în grănițuire nu a fost modificată decizia nr.947/2002, iar acțiunea în rectificarea cărții funciare este prescriptibilă în termen de 3 ani socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere. Vânzătoarea a făcut cerere de înscriere a dreptului în cartea funciară în iunie 2003, iar cererea de rectificare a fost introdusă în martie 2007, deci a fost depășit termenul de 3 ani prevăzut de art.8 pct.2 din Legea nr.7/1996.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:
Astfel, contrar susținerilor recurentului, prin decizia atacată, inclusiv prin soluția pronunțată la fond, nu s-a procedat la o modificare a deciziei nr.947/2002, ci s-a dispus rectificarea Cărții funciare nr.146 a comunei, în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului cu numărul cadastral 169, în raport de sentința civilă nr.4123/25.09.2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.7483/2004, definitivă și irevocabilă, sentință prin care s-a dispus grănițuirea între proprietățile părților, respectiv și, pe de o parte și, pe de altă parte, stabilindu-se linia de hotar pe aliniamentul cuprins între punctele 26-d-a-b-c-j, potrivit schiței Anexă 1 din expertiză (filele 120-122 dosar fond).
După pronunțarea acestei hotărâri în grănițuire, înscrierea din cartea funciară nemaifiind în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, în mod corect s-a dispus rectificarea cărții funciare, conform prevederilor art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, Legea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată.
Nici următoarea critică nu se verifică.
Din moment ce printr-o hotărâre irevocabilă s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, așa după cum s-a arătat anterior, este evident că recurentul se învecinează cu proprietatea intimaților-reclamanți; conform dispozițiilor art.584 cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa", deci grănițuirea se poate dispune numai cu privire la proprietăți învecinate.
Referitor la ultima critică invocată, se constată că acțiunea a fost admisă în baza prevederilor art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, potrivit cu care "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului".
O asemenea acțiune, potrivit dispozițiilor art.35 alin.1 din Legea nr.7/1996 este imprescriptibilă, situație față de care nu poate fi reținută nici această critică, ce vizează prescrierea dreptului la acțiune.
Pentru cele ce preced, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul să plătească intimaților-reclamanți și suma de 400 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.209/A din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliați în Râmnicu V, str.-, -.A,.5, județul V și intervenienta PRIMĂRIA COMUNEI - prin Primar, cu sediul în comuna, județul
Obligă pe recurent să plătească intimaților și suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.6/22.02.2010.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
