Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - rectificare CF -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 369
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta recurentă SA Șcheia, cu sediul în comuna Șcheia,-, județul S, împotriva deciziei nr. 170 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 18 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 5 mai 2006 reclamantul - prin mandatar a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei SA S - prin reprezentant legal, cu privire la construcțiile aflate pe 141 din CF 3373.
În motivare a arătat că, în baza certificatului de moștenitor nr. 135 din 18 martie 1970 eliberat de notariatul de Stat Local R, s-a înscris dreptul său de proprietate asupra 141, împreună cu construcțiile existente, în CF 3373. Această parcelă de teren a fost preluată de Statul Român în baza legislației din timpul regimului comunist, a ajuns în administrarea S, iar în anul 1993, Ministerul Agriculturii, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 0140, a confirmat că suprafața de 1325 mp teren situată în orașul constând în amplasamentul de la nr. crt. 5 din, este proprietatea SA
În baza acestui certificat, pârâta și-a înscris dreptul de proprietate cu privire la parcela nr. 141 în CF 3373 împreună cu construcțiile aflate pe această parcelăm deși acestea nu figurau în certificatul - nr. 0140/1993.
Judecătoria Rădăuți, prin decizia nr. 4274 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în rejudecarea cauzei, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, precum și acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sentința nr. 2195/2002 opusă ca și autoritate de lucru judecat nu a soluționat și capătul de cerere privind radierea intabulării, iar pe fond că reclamantul nu a dovedit existența niciuneia din cazurile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1938.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 113 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 279din 1 octombrie 2008, a admis recursul reclamantului și a casat decizia tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru acestea, instanța de recurs a avut în vedere că decizia recurată nu răspunde tuturor criticilor formulate prin motivele de apel și că instanța nu a analizat aspectele privind înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în Cartea Funciară, cu privire la construcții, aspecte care constituiau, de fapt, obiectul litigiului.
În rejudecarea apelului părțile au depus la dosar înscrisuri și au fost solicitate relații de la OJCPI S privind înscrierea pârâtei în cartea funciară.
Pârâta SA a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că acesta nu și a dovedit calitatea de proprietar cu privire la imobilele la care solicită radierea, în condițiile în care, în anul 1980, imobilele i-au fost preluate de stat și i s-au acordat despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 170 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului, s-a admis apelul și a fost schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
S-a reținut, cu privire la excepție, că reclamantul este titularul demersurilor ce vizează restituirea imobilului în litigiu în temeiul Legii 10/2001, astfel încât justifică interesul în promovarea prezentei acțiuni.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0140, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației la data de 21 decembrie 1993, atestă dreptul de proprietate în favoarea pârâtei doar cu privire la suprafața de 71484 mp teren, aceasta nedeținând un titlu în baza căruia să justifice înscrierea în cartea funciară cu privire la construcții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SA, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a arătat că instanța de apel nu a analizat cererile și excepțiile invocate încă de la judecata fondului cauzei, susținând că în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamantului, cât timp acesta a primit despăgubiri pentru imobilul preluat de stat, conform procesului verbal de evaluare din data de 14 noiembrie 1980. A mai susținut că societatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece a cumpărat acțiunile de la Statul Român prin FPS (actualmente AVAS), căruia îi revine obligația de a răspunde pentru evicțiune.
A solicitat chemarea în garanție a unității care a efectuat privatizarea, respectiv AVAS B, arătând că, în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, acestei entități îi revine obligația de a propune măsuri reparatorii prin echivalent.
A precizat, în final, că termenul de prescripție privind introducerea acțiunii s-a împlinit în anul 1999, conform art. 37 din Decretul - Legea 115/1938, aspect pe care l-a invocat și în fața instanțelor anterioare.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 18, 19, 20 din Legea 15/1990, art. 20 și urm. din Legea 7/1996, dispozițiile Codului d e procedură civilă, art. 18, 21 din Legea 10/2001 și art. 17 din Decretul Lege nr-.
Reclamantul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu au legătură directă cu obiectul dedus judecății.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, rectificarea unei intabulări va putea fi cerută de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia sa săvârșit nu au fost valabile, ori prin înscrierea dreptul a fost greșit calificat.
Din cuprinsul extrasului de carte funciară (fila 4 dosar fond) rezultă că pârâta figurează înscrisă cu dreptul de proprietate asupra parcelei virane de 1325 mp cu magazin de prezentare și desfacere, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0140, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației din 11 decembrie 1993. acest certificat (fila 5 dosar fond) atestă exclusiv dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenurilor în suprafață totală de 714842, în care este inclus și terenul de 13252aferent construcției, fără a se preciza care este titlul în baza căruia pârâta a devenit proprietara clădirii. În raport de aceste aspecte, condițiile impuse de art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938 pentru rectificarea unei înscrieri sunt îndeplinite, în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, invocat în apărare de pârâtă, nu conține nici un fel de referiri la imobilul - clădire sau la modul de dobândire a acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, tribunalul reținut în mod corect că acesta este persoana interesată în sensul prevăzut de art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, mențiunile din cartea funciară sunt pentru SA, indiferent de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate și de transmițătorul acestui drept, astfel încă numai pârâta este cea împotriva căreia pot fi îndreptate pretențiile reclamantului. Excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă și analizată de instanțele anterioare, nu este dată în cauză.
Pârâta intră în categoria terților dobânditori cu rea-credință, deoarece, la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, titular al dreptului transcris nu era Statul Român, ci reclamantul, aspect care putea fi verificat cu ușurință de societatea pârâtă dobânditoare. În consecință, dreptul reclamantului de a solicita rectificarea înscrierii este imprescriptibil, conform dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Decretul 115/1938, aplicabil atât în prezent, cât și la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă.
Având în vedere aspectele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Analizarea celorlalte motive de recurs este de prisos cât timp exced obiectului dedus judecății și nu sunt de natură să influențeze soluția din prezenta cauză.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă SA Șcheia, cu sediul în comuna Șcheia,-, județul S, împotriva deciziei nr. 170 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/14.12.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
