Restituire metale prețioase. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1230
Sedința publică din 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr.652/A/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată B prin R -sucursala T, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent prin avocat și pârâta intimată prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei instanțe, învederând că nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, raportat la art. 166 și 167 Cod procedură civilă pentru a se reține autoritatea de lucru judecat.
Reprezentanta pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii Tribunalului Timiș, susținând că există identitate de părți, obiect și cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentinta civila 13984/10.11.2008 pronuntata de Judecatoria T s-a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamantul in contradictoriu cu paratii Banca Nationala a Romaniei si Banca Națională a Romaniei - Sucursala, fiind obligati paratii sa restituie reclamantului urmatoarele obiecte din metal pretios: 90 ducati mari austrieci confiscati in dosarul P/1298/8.07.1970 si predati la BNR pe numele, 130 monede din aur confiscate in dosarul nr.1405/4.09.1970 si depuse la BNR pe numele si 49 monede din aur confiscate in baza inventarului din 27.03.1970 si depuse la BNR sub numele; in cazul in care acestea nu se mai regasesc in stare fizica in tezaurul BNR, prima instanță a obligat paratii sa plateasca reclamantului contravaloarea in lei a cantitatii de aur calculata la pretul practicat de la data platii
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecătoria a reținut că, potrivit inventarului nr. P/1298 din 15.09.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numitul au fost ridicati in vederea confiscarii 10 ducati mici din aur cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1915; cu inventarul nr. P/1298 din 15.09.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numita, zisa, din com. nr.1285, jud.T au fost ridicate in vederea confiscarii 5 bucati ducati mici din aur cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1915; cu inventarul nr.P/1405 din 4.09.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numitul din Ra G ermaniei, au fost ridicate in vederea confiscarii 46 bucati monede din aur de 20 lire italiene cu efigia regelui I, dintre care 6 bucati cu emisiunile 1881, 39 bucati cu emisiunile 1882 si 1 bucata cu emisiunea 1888, in cantitate de 296,38 grame aur, precum si 84 bucati monede din aur, austrieci de 8 Fl.- 20 Fr. cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1892, in cantitate de 541,57 grame aur; cu inventarul nr.P/_ din 27.03.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numitul au fost ridicate in vederea confiscarii 49 bucati ducati mari din aur cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1915; cu inventarul nr.P/1298 din 15.09.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numitul, zis, din com. jud.T au fost ridicate in vederea confiscarii 5 bucati ducati mici din aur cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1915; prin inventarul nr.P/1298 din 15.09.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numitul G au fost ridicate in vederea confiscarii 5 bucati ducati mici din aur cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1915, iar cu inventarul nr.P/1298 din 8.07.1970 incheiat de Inspectoratul Jud.T- Serviciul Economic de la numita din, au fost ridicate in vederea confiscarii 90 bucati ducati mari din aur cu efigia " " in medalion, cu emisiunile 1915.
Prima instanță a arătat că reclamantul a solicitat restituirea urmatoarelor bunuri: 90 ducati mari austrieci confiscati in dosarul P/1298/8.07.1970 si predati la BNR pe numele, 130 monede din aur confiscate in dosarul nr.1405/4.09.1970 si depuse la BNR pe numele si 49 monede din aur confiscate in baza inventarului din 27.03.1970 si depuse la BNR sub numele.
Din adresa nr.35965/19.12.2003 emisa de BNR- Sucursala B rezulta ca bunurile din metale pretioase confiscate pe numele si au fost valorificate in folosul statului si nu mai exista fizic in tezaurul BNR-. Din depozitiile martorilor auditi in cauza, Inocan si G rezulta ca obiectele din metale prețioase au fost confiscate de la reclamant, insa in procesele-verbale au fost consemnate persoane fictive, a arătat judecătoria.
de preluare a aurului prin ascunderea identitatii adevaratului titular al dreptului de proprietate al bunurilor confiscate, consemnarea fictiva ca bunurile au fost preluate de la cetateni straini cu incalcarea dispozitiilor art.480- 481.civ. dovedesc indiscutabil caracterul abuziv al preluarii, si in acelasi timp cu incalcarea dispozitiilor art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Constitutiei Romaniei in vigoare la acea data, a apreciat prima instanță, astfel ca in sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale ratificat de Romania prin Legea nr.30/1994, reclamantul a fost lipsit de folosinta si de dispozitia bunurilor in discutie, asupra carora a ramas proprietar, titlul sau de proprietate nefiind desfiintat.
Asa fiind, raportat la prevederile art.22 din nr.OUG190/2001 cu modificarile ulterioare, art.480 civ. art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, instanta a admis actiunea formulata si precizata de reclamant, si a obligat parata sa-i restituie reclamantului urmatoarele obiecte din metal pretios: 90 ducati mari austrieci confiscati in dosarul P/1298/8.07.1970 si predati la BNR pe numele, 130 monede din aur confiscate in dosarul nr.1405/4.09.1970 si depuse la BNR pe numele si 49 monede din aur confiscate in baza inventarului din 27.03.1970 si depuse la BNR sub numele, iar in cazul in care acestea nu se mai regasesc in stare fizica in tezaurul BNR paratii sa plateasca reclamantului contravaloarea in lei a cantitatii de aur calculata la pretul practicat de la data platii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata BNR prin parata BNR- Sucursala T, solicitand modificarea in totalitate a sentintei recurate si respingerea actiunii pentru lipsa calitatii procesuale active a reclamantului.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca hotararea primei instante s-a intemeiat pe faptul ca martorii audiati in cauza au declarat ca reclamantul este cel de la care s-au confiscat bunurile si ca in procesele verbale au fost consemnate persoane fictive, or, cata vreme in actele de confiscare nu se consmena numele adavaratului proprietar de la care erau preluate bunurile este inexplicabil cum martorii audiati in cauza au putut preciza care obiecte din metal pretios au fost confiscate de la reclamant, neexistand vreo dovada ca persoanele mentionate in actelede confiscare nu ar exista in realitate.
Recurenta a criticat si practica învederată a celor care afirma ca au fost suspusi confiscarilor in regimul comunist de a apela la lucratori ai fostei militii carora le reamintesc imprejurarile, martorii amintindu-si de fiecare data persoana si cantitatea de au confiscata, declaratiile acestora fiind pro causa.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile 190/2000.
La termenul de judecata din 17.04.2009 tribunalul a calificat drept apel calea de atac incidenta in speta, avand in vedere valoarea bunurilor revendicate, situata peste 100.000 lei, precum si dispozitiile art.22 ind.1
Intimatul reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
In motivarea intampinarii intimatul si-a insusit considerentele de fapt si de drept care au stat la baza pronuntarii solutiei primei instante, facand trimitere la depozitiile martorilor Inocan si G, care au sustinut ca bunurile in litigiu au fost preluate abuziv de la reclamant, convenindu-se cu acesta ca in actele de confiscare sa fie trecute alte persoane, pentru ca reclamantul sa fie absolvit de orice raspundere penala.
S-a mai aratat de catre intimat ca paratele nu au putut produce alte probe in afara celor cu inscrisuri, inscrisuri care insa nu reflecta realitatea.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozițiile art.115, 282 si urm.
In apel nu au fost solicitate si administrate probe noi.
La termenul de judecata din 26.06.2009 instanta a invocat autoritatea de lucru judecat fata de sentinta civila 500/2005 a Tribunalului T, definitiva prin decizia civila 143/A/2006 a Tribunalului T si irevocabila prin decizia civila 1771/R/2006 a Curtii de Apel
Deliberand prioritar asupra acestei exceptii, in conformitate cu dispozitiile art.137 al.1, raportat la art.1201 civ. si 166., Tribunalul a retinut ca atat in litigiul de fata, astfel cum a fost precizat la fila 92 fond cat si in litigiul anterior reclamantul a solicitat in contradictoriu cu parata BNR restituirea acelorasi cantitati de aur, respectiv cele precizate in inscrisurile depuse la filele 8,9 si 12 din dosarul - a Judecatoriei T, confiscate pe numele (130 de monede din aur - dosar 1405/04.09.1970), ( 49 monede din aur - inventar din 27.03.1970), respectiv (90 de ducati mari - dosar P/1298/08.07.1970).
Prin sentinta civila 500/2005 pronuntata de Tribunalul T in dosarul 12554/2003 a fost respinsa actiunea in revendicare formulata de reclamantul pentru lipsa calitatii procesuale active a acestuia, apreciindu-se ca probele administrate in cauza - inscrisuri si declaratii de martori - nu au facut dovada ca reclamantul a fost proprietarul bunurilor revendicate.
Prin decizia civila 143/A/21.02.2006 pronuntata de Tribunalul T in dosarul 9387/C/2005 a fost respins apelul declarat de reclamant impotriva s entintei civile 500/2005 a Tribunalului T, retinandu-se, in esenta ca probele administrate in cauza si contradictiile din sustinerile reclamantului in fata instantei conduc la concluziia ca bunurile revendicate nu au fost confiscate de la reclamant.
Prin decizia civila 1771/R/09.10.2006 a Curtii de Apel Taf ost respins ca nefondat si recursul declarat de reclamantul impotriva deciziei civile 143/A/2006 a Tribunalului T, retinandu-se ca reclamantul nu a facut dovada identitatii sale cu fostul proprietar al bunurilor.
Tribunalul a apreciat ca identitatrea de parti si obiect intre dosarul de fata si dosarul anterior solutionat in mod irevocabil este evidenta.
Cat priveste identitatea de cauza, aceasta a existat, de asemenea; in dosarul anterior reclamantul a invocat incalcarea dreptului sau de proprietate prin confiscare abuziva si necesitatea protejarii acestui drept din prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in vreme ce in dosarul de fata a invocat necesitatea ocrotirii dreptului de proprietate din perspectiva Constitutiei Romanei in vigoare la data preluarii bunurilor, a declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a art.480 civ. si OUG 190/2000 republicata. A rezultat, deci, ca reclamantul a invocat aceeasi cauza, respectiv lipsirea sa abuziva de proprietate si necesitatea protejarii dreptului sau de proprietate, chiar daca temeiurile juridice invocate sunt parțial diferite scopul urmărit de reclamant fiind același. Pe de alta parte nu s-a impus cercetarea temeiniciei pretențiilor reclamantului din perspectiva temeiurilor juridice invocate câtă vreme s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca bunurile revendicate nu au fost confiscate de la acesta. Instanța a menționat totuși ca acțiunea de fata nu s-a încadrat in dispozițiile art. 2 din Legea 591/2004, invocate de reclamant prin concluziile scrise depuse in apel, acesta nefiind îndrituit a promova o noua acțiune de revendicare câtă vreme acțiunea anterioara nu i-a fost respinsa in mod irevocabil pana la data intrării in vigoare a Legii 591/2004, publicata in Monitorul Oficial 1224 din 20.12.2004.
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art. 296.c Cod Penal, prin decizia civilă nr.652/A/10.07.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat apelanta-parata Banca Națională a României prin - Sucursala T, a schimbat in tot hotărârea apelată, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul împotriva paraților BNR si BNR- Sucursala T pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva deciziei civile nr.652/A/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, reclamantul a declarat recurs, în termen legal înregistrat la data de 24.09.2009, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului, ca fiind nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile nr. 13984/10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
În motivarea recursului, a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit starea de fapt și de drept în cauză și în mod cu totul netemeinic și nelegal, a soluționat pricina dedusă judecății, prin reținerea excepției autorității lucrului judecat și respingerea acțiunii formulată de reclamant, raportat la această excepție.
Reclamantul a reiterat împrejurările concrete în care, în perioada anului 1970, s-a procedat la preluarea abuzivă a obiectelor din metal prețios din proprietatea sa, probatoriul administrat în dovedirea acestor susțineri, subliniind că în mod greșit Tribunalul Timișa reținut excepția autorității de lucru judecat, deși, în procesul anterior ( dosar nr. 12554/C/2003), soluția adoptată a fost de respingere, ca nedovedită calitatea procesuală activă a reclamantului, iar potrivit art. II din Legea nr. 591/2004, el are dreptul să promoveze prezenta acțiune, tocmai pentru repararea abuzurilor săvârșite în perioada regimurilor comuniste.
Prin întâmpinarea depusă în cauză în termen legal, intimata R - sucursala Tas olicitat respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea ca legală a deciziei civile nr. 652/A/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, care, pe baza actelor depuse la dosar a reținut incidența art. 1201 cod civil și 166 Cod procedură civilă, scopul urmărit de reclamant ( respectiv cauza) fiind obținerea acelorași bunuri din metal prețios, solicitate prin cele două acțiuni.
Pe fondul cauzei, intimata susține că actele autentice întocmite cu ocazia preluării acestor bijuterii fac dovada deplină până la momentul înscrierii în fals în condițiile art. 1171 Cod civil.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de obiectul acțiunii, actele depuse la dosar și dispozițiile art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 1201 Cod civil, 480 Cod civil, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea civilă înregistrată de reclamantul la data de 2.12.2003 pe rolul Tribunalului Timiș ( în raport de care, în prezenta acțiune civilă, Tribunalul Timișa reținut excepția autorității de lucru judecat) acesta a solicitat obligarea pârâtei R - sucursala T la restituirea bijuteriilor și obiectelor din metal prețios confiscate prin inventarul nr. P /1928/8.07.1970, pentru care s-au încheiat procese - verbale pe numele unor persoane fictive: și din, invocând ca temei de drept art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, raportat la dispozițiile G nr. 190/2000, respectiv art. 34 ind. 1.
Acțiunea ce a constituit obiectul acestui prim dosar a fost respinsă în toate instanțele ( fond, apel și recurs), reținându - se excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în concret, reținându - se că reclamantul nu a dovedit faptul că este titularul dreptului subiectiv pretins, respectiv că bunurile menționate în actele de preluare i-au aparținut.
Din acest punct de vedere în considerentele deciziei civile nr. 1771/R/9.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.-, s-a concluzionat că, nefiind dovedit faptul că reclamatul este titularul dreptului subiectiv pretins, adică adevăratul proprietar de la care au fost preluate bunurile revendicate, pe cale de excepție, conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, acțiunea civilă a fost corect respinsă pe lipsa calității procesuale active a reclamantului, fără a se intra în examinarea pe fond a susținerilor acestuia.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar, potrivit art. 166 Cod procedură civilă, excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Având în vedere soluția pronunțată în primul proces, în literatura juridică de specialitate s-a statuat că pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces prin hotărârea pronunțată într-o acțiune civilă anterioară, potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoană, de obiect și cauză. Este necesar, însă, ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți. Atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă pe baza unor excepții, fără să se fi discutat temeinicia motivelor invocate, adică fondul cauzei, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, din momente ce în primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părți nu fusese soluționat.
În speța de față, având în vedere soluția pronunțată în primul proces ( în raport de care Tribunalul Timișa reținut excepția autorității lucrului judecat)- pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 1201 Cod civil, și aceasta întrucât, hotărârea pronunțată în primul dosar nu poate avea autoritate de lucru judecat în pricina actuală, ea fiind pronunțată pe excepție, și fără a soluționa pe fond raporturile juridice dintre părți.
În condițiile în care în acțiunea civilă de față, pe baza probelor administrate, atât înscrisuri cât și testimoniale, situația de fapt s-a schimbat ( reclamantul reușind să facă dovada certă a faptului că el este cel de la care s-a procedat la preluarea abuzivă a obiectelor din metal prețios consemnate în procesele - verbale de inventariere) această situație apare ca un temei juridic nou, în raport cu cel din primul proces.
Trebuie subliniat și faptul că în al doilea proces, cel de față, reclamantul și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 480 Cod civil, art. 17 din Declarația Universală a drepturilor Omului, potrivit cu care nicio persoană nu poate fi lipsită în mod arbitrar de proprietatea sa și dispozițiile G nr. 190/2000, modificată ulterior, făcându - se referire și la dispozițiile art. II din Legea nr. 591/2004, care dă dreptul persoanelor îndreptățite în baza art. 26 alin. 1 și 1 ind. 1 din G nr. 190/2000, cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins acțiuni în revendicare, să introducă acțiunii noi în baza prezentei legi.
În acest context legislativ și având în vedere că și în primul proces soluția pronunțată de instanță a fost pe excepția nedovedirii de către reclamant, pe baza probatoriului administrat a calității de titular al dreptului subiectiv pretins,fără cercetarea pe fond a temeiniciei pretențiilor, excepția autorității de lucru judecat a fost în mod greșit reținută ca incidentă în cauză de către instanța de apel.
În dosarul de față, tribunalul a reținut pe baza hotărârilor judecătorești anterioare, că reclamantul a mai formulat o acțiune cu același obiect, părți și cauză, fără să verifice însă soluția adoptată în acest prim proces, soluție care nu tranșează pe fond litigiul, respectiv fondul raporturilor juridice dintre părți, ci vizează nedovedirea de către reclamant a calității de titular al dreptului pretins.
Pe fondul cauzei, așa cum corect a reținut și instanța de fond, prin sentința civilă nr. 13984/10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, Curtea reține că, pentru dovedirea susținerilor reclamantului privind împrejurările reale și concrete a modului în care s-a procedat la preluarea abuzivă a obiectelor din metal prețios, reclamantul s-a folosit atât de probe testimoniale cât și înscrisuri, reușind să facă dovada contrară a celor consemnate în procesele -verbale de inventariere.
Astfel, trebuie reținut că depozițiile martorilor Inocan ( fila 100 dosar fond) și G ( fila 110 dosar fond), foști lucrători ai județului T, în perioada respectivă, au reliefat modul de întocmire a documentelor de confiscare în sensul că, deși confiscarea efectivă a obiectelor din metal prețios se făcea de la adevăratul proprietar ( în speță, de la reclamantul ), consemnarea în documentele de preluare a fost în sensul că aceste bijuterii au fost cumpărate de la doi cetățeni, respectiv un neamț și un.
În raport de probatoriul administrat, Curtea reține că pârâta nu a reușit să administreze nicio probă cu care să dovedească realitatea consemnărilor din procesele -verbale de preluare, pentru dovedirea legitimității preluării bunurilor, fiind evident că simpla menționare a unor nume, afirmativ din Germania ( fila 10 dosar fond, procesul - verbal de inventariere nr. P/1405/4.09.1970 pe numele; procesul - verbal de inventariere nr. P/ --- 27.03.1970 pe numele din S și inventarul nr. P/1298/8.07.1970 pe numele din F), fără nici un alt element de identificare ( adresă de domiciliu, I, ori pașaport,etc.) converg către concluzia că ele au fost consemnate fictiv pentru a se evita răspunderea penală a reclamantului. Un argument important ce trebuie subliniat în acest sens îl constituie faptul că aceste persoane consemnate în înscrisurile întocmite cu ocazia confiscării bunurilor, așa cum rezultă din adresa nr. 6254/2.04.2008, emisă de Consiliul Județean T - Direcția de evidență a persoanelor, nu au avut niciodată domiciliul pe teritoriul județului T, această adresă coroborându - se cu lipsa oricăror mențiuni de identificare a persoanelor respective din cuprinsul proceselor - verbale de inventariere.
În concluzie, Curtea reține că reclamantul a dovedit atât calitatea sa procesuală activă de proprietar al bunurilor revendicate cât și caracterul abuziv și modalitatea abuzivă de preluare prin inserarea în documentele întocmite a unor împrejurări ireale relativ la proveniența lor.
Criticile intimatei R privind încuviințarea probatoriului testimonial administrat fiind nefondate, întrucât, sub acest aspect, în literatura juridică de specialitate s-a statuat că puterea dovedirea a actelor este lăsată la aprecierea judecătorului, făcând dovada până la proba contrarie. Prin urmare, toate actele pot fi verificate, prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege.
Pe de altă parte, trebuie reținut faptul că martorii audiați sunt foști agenți de, cu atribuții exprese pe acest segment, conturându - se modul de operare a aparatului represiv al statului comunist din acea perioadă, confiscarea fiind deci forțată de împrejurările și de modul în care fostele organe de miliție își făceau datoria, prin încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate al reclamantului, adevăratul proprietar al obiectelor din metal prețios, și exercitarea atribuțiilor statului, prin constrângere fizică și psihică. Aceste metode folosite de foștii agenți de miliție și propuse adevăraților proprietari ( în cauză, reclamantului), pentru evitarea angajării răspunderii penale, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 210/1960, ceea ce constituia o temere acută asupra acestuia, dovedesc indiscutabil caracterul abuziv al preluării și în același timp încălcarea dispozițiilor art. 481 Cod civil, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Constituția României în vigoare la acea dată.
Constatând că, în baza art. 1 din primul Protocol adițional la convenție, semnat la în 1952 și ratificat prin Legea nr. 30/1994, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, și că " nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", având în vedere că dreptul de proprietate al reclamantului asupra obiectelor de aur autrecut în proprietatea statului fără temei legal, măsura confiscării fiind abuzivă, iar pârâta R nu a făcut dovada contrară, cererea reclamantului a fost în mod corect admisă de instanța de fond.
Concluzionând, Curtea reține că reclamantul a dovedit în acțiunea civilă de față că el este adevăratul proprietar al obiectelor din metal prețios confiscate în mod abuziv în anul 1970, că în mod fictiv, în procesele - verbale de inventariere s-au consemnat persoane care în realitate nu există, acesta fiind în fapt modul de operare notoriu al organelor de miliție din perioada respectivă, context în care, în mod legal, instanța de fond a admis acțiunea civilă, precizată ulterior, iar excepția autorității de lucru judecat reținută ca incidentă în cauză de instanța de apel, va fi înlăturată, pentru considerentele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr.652/A/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta B prin R -sucursala T împotriva sentinței civile nr. 13984/10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care o menține ca legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 7 decembrie 2009.
Pentru d-na Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează d-na vicepreședinte
a Curții de APEL TIMIȘOARA
Grefier
RED.G/19.01.2010
DACT.B/2ex/19.01.2010
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- R - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca, Erica
