Restituire metale prețioase. Decizia 1252/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1252/R/2008
Ședința publică din 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol,soluționarea recursului civil introdus de recurenții pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, județ S M în contradictoriu cu intimații reclamanți,domiciliat în Târgu M, -,. 13,. 1, județ M, domiciliată în Târgu M,-,. 18, județ M, domiciliat în Reghin,-, județ M, G, domiciliat în Reghin,-, județ M, domiciliat în Reșița, B-dul -,. 27,. 4, județ C S, domiciliat în Reghin,-/A, județ M, domiciliat în Reghin,-, județ M, domiciliat în Reghin, Str. -, nr. 20, județ M, domiciliată în Reghin, Str. -,. 2,. 24, județ M, G, domiciliat în Reghin, Str. -,. 2,. 31, județ M, domiciliat în Reghin, Str. -,. 2,. 31, județ M împotriva deciziei civile nr. 31/Ap din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care s-a respins apelul civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1985 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Carei; având ca obiect:restituire bunuri confiscate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurenților, consilier juridic, în baza delegației nr. 37568 din 20 mai 2008 emisă de recurenți, intimații reclamanți, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu deplasarea la instanță pentru termenul de judecată și contravaloarea altor cheltuieli determinate cu deplasarea la instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1985/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanții în cauză împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și în consecință a fost obligat acesta din urmă la plata către reclamanți a sumei de 176.100 lei Ron fără TVA cu titlu de despăgubiri, fără cheltuieli de judecată, reținându-se de către prima instanță că potrivit deciziei nr.628/09.05.2001 a Tribunalului Mureșs -a acordat reclamantului, fiul lui și -, calitatea de luptător în Rezistența.
Instanța de fond a mai reținut că, pe lângă reclamantul de mai sus și restul reclamanților au calitatea de succesori ai def. și -, părinții reclamantului, iar potrivit art.7 pct.1 lit.a din OUG nr.214/1999 aprobată prin Legea nr.548/2001, reclamanții în cauză beneficiază de restituirea prin echivalent a bunurilor confiscate, în speță imobilul naționalizat și evaluat conform expertizei efectuate în cauză la valoarea de 176.100 lei Ron fără TVA.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin DGFP SMs olicitând în principal admiterea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Carei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente teritorial, motivat de împrejurarea că localitatea Cehal, în care s-a aflat imobilul de pe urma căruia reclamanți au solicitat despăgubiri, se găsește în jud.
În subsidiar apelantul solicită schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților motivând în fapt că potrivit pct.2.1 din nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, pentru invocarea existenței unei "infracțiuni de natură politică" se impunea depunerea unui act doveditor de către reclamanți, în speță a hotărârii judecătorești irevocabile de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, hotărâre care să prevadă ca măsură complementară și confiscarea averii.
Prin decizia civilă nr. nr. 31/Ap din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost respins apelul declarat de apelantul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, reprezentat prin SMî mpotriva sentinței civile nr.1985/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G, și.
Din considerentele deciziei se reține că ererea introductivă a reclamanților a fost înregistrată inițial sub dosar nr.4355/2005 al Tribunalului Mureș (atașat la dosarul cauzei) după care, urmare a unor declinări succesive a fost înregistrat sub dosar nr- al Judecătoriei Carei,motivat de împrejurarea că imobilul de pe urma căruia se solicită despăgubiri de către reclamanți se găsește în localitatea Cehal, jud.S
Tribunalul mai reține în fapt că susținerile apelantului în sensul că localitatea Cehal s-ar găsi în jud.S sunt lipsite de suport probator și real, această localitate găsindu-se în jud. M și fiind arondată Judecătoriei Carei, în acest sens pronunțându-se încheierea civilă nr.1340/15.09.2006 a Tribunalului Sălaj în dosar nr- (atașat la dosarul cauzei), rămasă irevocabilă prin nerecurare inclusiv din partea apelantului pârât în cauză.
Din perspectiva celor de mai sus, reținând și aplicabilitatea în cauză a disp.art.13 raportat la art.159 pct.3 Cod de procedură civilă tribunalul a respins excepția invocată de apelant.
În ce privește criticile formulate asupra fondului cauzei, instanța a reținut că potrivit Deciziei nr.628/09.05.2001 a Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența (fila nr.6 din dosar atașat nr.4355/2005 al Tribunalului Mureș ) reclamantului, fiul lui și -, născ.la data de 20.12.1934 în com.Cehal, jud.SMis -a conferit această calitate, astfel încât în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile legale vizate prin disp.art.7 alin.1 din OUG nr.214/1999 aprobată prin Legea nr.568/2001 (filele nr.2-5 idem), potrivit cărora "persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de restituirea, în condițiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate".
În ce privește condițiile concrete de aplicabilitate a normei juridice de mai sus tribunalul mai reține că potrivit art.3 lit.c și d din același act normativ, "prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art.2 alin.1, în baza cărora s-a dispus: stabilirea de domiciliu obligatoriu; strămutarea într-o altă localitate ". În speță, așa cum rezultă din adeverințele depuse în apel (filele nr.23-30) de către intimații reclamanți, acestora din urmă li s-a dispus stabilirea unui domiciliu obligatoriu în orașul Reghin, împreună cu părinții acestora, la data de 02.03.1949, fiind dislocați din com.Cehal, jud.S M în baza Decretului nr.83/1949.
Ca atare, instanța de control judiciar a constatat temeinicia și legalitatea soluției primei instanțe și sub acest aspect.
În ce privește valoarea despăgubirilor solicitate, instanța de apel a reținut în primul rând că din evidențele scriptice depuse dosar nr.4355/2005, unde cererea introductivă a fost înregistrată inițial (filele nr.10-30), antecesorii reclamanților au deținut în comuna Cehal, jud.S M un imobil casă și teren arabil intravilan, precum și păduri, vii, livezi, pășuni și fânețe (fila nr.13), împreună cu mobilierul din această construcție, iar potrivit raportului de evaluare întocmit pe cale extrajudiciară în cauză (filele nr.31-49 idem) a rezultat o valoare actuală a obiectivelor naționalizate de 1.761.000.000 lei Rol, corespunzătoare sumei de 176.100 lei Ron (fila nr.49 idem).
Referitor la obiecțiunile apelantului vizând caracterul extrajudiciar al expertizei de mai sus, lucrare pe ale cărei concluzii s-a întemeiat sentința atacată, tribunalul a reținut că respectiva expertiză a fost depusă de către reclamanți odată cu cererea introductivă, la data de 30.09.2005 și că a fost comunicată apelantului pârât, în toată această perioadă până la pronunțarea soluției apelate acesta având posibilitatea de a formula obiecțiuni ori de a solicita efectuarea unei lucrări de specialitate pe cale judiciară.
În speță însă, din analiza actelor și lucrărilor de la dosar rezultă că apelantul pârât a avut o atitudine pasivă în această fază procesuală și că nu a solicitat, pe întreaga durată a judecării cauzei în primă instanță, efectuarea unei expertize judiciare și nu a formulat obiecțiuni cu privire la expertiza extrajudiciară astfel efectuată.
Pe de altă parte s- mai reținut că apelantul pârât nu a formulat în concret critici vizând aspecte care să atragă nulitatea lucrării de specialitate mai sus amintite, ori motive de nelegalitate asupra administrării acestei probe, astfel încât instanța de apel a înlăturat ca nefondate și aceste critici ale apelantului.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMs olicitând modificarea în întregime a acestora în sensul respingerii acțiunii, în principal datorită lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor iar în subsidiar datorită caracterului neîntemeiat al acțiunii.
În motivarea cererii sale, recurentul precizează că după apariția Legii nr. 10/2001 acesta este actul normativ cadru ce cuprinde procedura ce se impune a fi urmată în cazul unor bunuri preluate abuziv în proprietatea statului sau a altor subiecte de drept indicate în actul normativ, astfel încât aplicarea unor alte norme de către instanța de fond determină nelegalitatea hotărârilor atacate.
În al doilea rând, plecând tot de la dispozițiile Legii nr. 10/2001, Ministerul Economiei și Finanțelor subliniază că nu este abilitat să avizeze, să acorde sau să emită titluri de despăgubiri, singura care are competență într-o astfel de procedură fiind Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor aflată în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Se reiterează și critica formulată și în fata instanței de apel potrivit căreia evaluarea bunurilor s-a făcut într-un alt mod decât prevede legea specială în mod expres.
Prin întâmpinarea depusă intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului apreciind că Legea nr. 10/2001 reprezintă în raport de OUG nr. 214/1999 o lege generală, ori calitatea de luptător anticomunist al antecesorului lor,recunoscută de instanță, naște în patrimoniul lor drepturi expres prevăzute de lege cum este și cel de restituire prin echivalent al bunurilor confiscate.
Referitor la cuantumul despăgubirilor se precizează că în faza de fond recurentul nu a contestat raportul prin care valoarea acestora a fost stabilit, astfel încât criticile ulterioare sunt nefondate.
La 8 septembrie 2008, intimații au depus un înscris prin care au solicitat actualizarea valorii despăgubirilor cu aplicarea indicelui de inflație începând de la 18 iunie 2005 și până la plata efectivă a acestora. Instanța apreciază că problema ridicată este una specifică fazei de executare silită, potrivit art. 371 ind 2 alin 3 cod procedură civilă, pe de o parte iar pe de altă parte apreciază că nu o poate pune în discuția părților în condițiile în care intimații nu au declarat recurs,
Cercetând criticile recurentului precum și legalitatea hotărârilor pronunțate prin prisma nulităților de ordine publică, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a-l respinge.
Astfel, OUG nr. 214/1999 a fost aprobată prin Legea nr. 568/2001, prevederile art. 7 pct 1 lit a rămânând neschimbate.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 este ulterioară OUG nr. 214/1999 și s-ar putea deduce că după apariția Legii nr. 10/2001 toate situațiile în care se pune problema restituirii unor bunuri preluate în mod abuziv vor urma procedura prevăzută de aceasta, inclusiv partea administrativă a procedurii.
Afirmația ar fi reală dacă OUG nr. 214/1999 nu ar fi fost aprobată printr-o lege ulterioară promulgării Legii nr. 10/2001, ceea ce permite celui dintâi act normativ menținerea regimului de normă specială față de legea generală a restituirilor bunurilor preluate în mod abuziv de către regimul comunist. În măsura în care legiuitorul nu ar fi dorit să mențină acest regim juridic avea posibilitatea să constate inaplicabilitatea normei în urma intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în momentul discutării legii de aprobare.
În aceste limite instanța apreciază că au fost avute în mod corect în vedere și au fost aplicate dispozițiile OUG nr. 214/1999, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale sub acest aspect.
Deoarece lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este cercetat exclusiv prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001,această excepție va fi respinsă, competența Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor fiind limitată la procedura prevăzută de acest act normativ.
Aplicând normele procedurale în materia administrării probelor potrivit dreptului comun, este reală susținerea instanței de apel în considerentele deciziei atacate, că în faza soluționării procesului la fond recurentul nu a contestat raportul de expertiză extrajudiciar depus la dosar și nu a solicitat o altă evaluare a bunurilor în discuție, criticile sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Față de toate cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 cod procedură civilă obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, județ S Mîn contradictoriucu intimații reclamanți,domiciliat în Târgu M, -,. 13,. 1, județ M, domiciliată în Târgu M,-,. 18, județ M, domiciliat în Reghin,-, județ M, G, domiciliat în Reghin,-, județ M, domiciliat în Reșița, B-dul -,. 27,. 4, județ C S, domiciliat în Reghin,-/A, județ M, domiciliat în Reghin,-, județ M, domiciliat în Reghin, Str. -, nr. 20, județ M, domiciliată în Reghin, Str. -,. 2,. 24, județ M, G, domiciliat în Reghin, Str. -,. 2,. 31, județ M, domiciliat în Reghin, Str. -,. 2,. 31, județ M împotriva deciziei civile nr. 31/Ap din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier.
- - - - - - - -
Red dcz
29.09.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/3.10.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
