Restituire metale prețioase. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.549
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr.103/A/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Banca Națională a României B, și, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, consilier juridic pentru Statul Român prin Banca Națională a României B, lipsă fiind pârâții intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru reclamanta recurentă pune concluzii de admitere a recursului, obligarea pârâtei intimate Statul Român prin Banca Națională a României B să restituie în natură sau contravaloarea cantității de aur ce fac obiectul celor trei inventare menționate în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru Statul Român prin Banca Națională a României B,pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș, solicită să se constate că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar asupra bunurilor confiscate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 13081/325 la data de 22.12.2006 reclamanta a chemat in judecata parații STATUL ROMÂN prin Banca Naționala a României, si si a solicitat obligarea paratului Statul R prin BNR sa-i restituie in natura obiectele din aur menționate in: adresa nr.10/10.10.1987 a fostei a jud. T-Serviciul Economic, in cantitate totala de 991,35 grame aur confiscat abuziv de la reclamanta; intocmit de Inspectoratul Județean T- Serviciul Economic cu nr.250.65/1988, in cantitate totala de 1400,14 grame aur confiscat abuziv si intocmit de Inspectoratul Județean T-Serviciul Economic nr.250.826/1988, in cantitate totala de 1548,14 grame aur confiscat abuziv de la reclamanta, sau a contravalorii cantității de aur, calculata la prețul practicat de BNR din ziua plații.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca obiectele de aur descrise in adresele de mai sus, constând in brățări, inele de dama, inele bărbătești, verighete, cercei, 3 ceasuri de dama, 2 ceasuri de mana bărbătești, carcase si capace diferite pentru ceas, o medalie jubiliara cu din 1972; 46 de cruciulițe, medalion oval, 3 plăcute gravate, 12 broșe, 25 mărțișoare, lănțișoare, coliere si resturi de bijuterii, i-au fost confiscate in anii 1987 si 1988 de către milițienii din jud. T - Serviciul Economic, in acea vreme locuind in locuința părinților săi din localitatea, nr.967, la întocmirea actelor fiind amenințata ca va face închisoare, dar ca in situația in care predă obiectele din aur, actele se vor întocmi astfel încât sa nu aibă nici o consecința penala si ca își amintește ca echipa de milițieni era condusa de fostul It.col. si ca a fost determinata sa predea obiectele, spunându-i-se ca in modul acesta nu va fi condamnata penal, întrucât in acte aurul confiscat de la ea va figura pe alte persoane, plecate din țara, respectiv parații; ca, preluarea a fost abuziva întrucât era in contradicție cu art.36 din Constituția in vigoare la acea data, care prevedea ca dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege si cu art.17 din declarația Universala a Drepturilor Omului care statua ca orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu va fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa, precum si art,l din Protocolul nr.l la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, adoptata de România prin Legea nr.30/1994 ceea ce corespunde cu normele interne, respectiv art.480-481 Cod civil.
In drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 190/2000 modificata si completata prin Legea nr.591/15.12.2004 si HG nr.1344/18.11.2003 privind normele de aplicare, art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.l din Protocolul nr.l la CEDO, adoptata de România prin Legea nr.30/1994, art.480-481 Cod civil.
Parata BNR -Sucursala T, in calitate de reprezentanta a paratei BNR B in temeiul art.23, alin.2 din Regulamentul nr.6/2005 privind organizarea si funcționarea BNR, a formulat intimpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei si a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, iar in subsidiar, in situația respingerii excepției, a solicitat efectuarea unei adrese către Banca Naționala a României, Sucursala Mun. B pentru se confirma depunerea in banca a bunurilor solicitate si a preciza situația actuala a acestora.
In ceea ce privește excepția lipsei calității pocesuale a reclamantei, parata a arătat ca aceasta a solicitat restituirea mai multor cantități de aur, confiscate ca bunuri ridicate pe numele altor cetățeni-, domiciliat in,-, jud. T, domiciliat in comuna, jud. T si, cu domiciliul in comuna nr.l807, jud T, asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nejustificand astfel legitimare procesuala activa.
La termenul de 22.02.2007, BNR-Sucursala Municipiului Bac omunicat instanței adresa nr.1591/16.02.2007 unde a arătat ca au fost identificate documente care atesta depunerea in banca a unor bunuri de metal prețios, confiscate dupa cum urmează: in anul 1987, cu procesul verbal nr. 10/12.10.1987 au fost depuse in banca, bunuri din metal prețios, confiscate pe numele din, nr.1807, jud. T, fara alte date de identificare si ca bunurile se regăsesc depozitate in gestiunea de specialitate a BNR-; in anul 1988, cu inventarul nr. - au fost depuse in banca bunuri din metal prețios confiscate pe numele, fiul lui si, născut la 14.07.1961 in, județul T, cu același domiciliu si ca bunurile se regăsesc depozitate in gestiunea de specialitate a BNR-, iar in anul 1988, cu inventarul nr.-, au fost depuse in banca bunuri din metal prețios confiscate pe numele, fiul, născut la 16.02.1926 in, jud. C S, domiciliat in,-, jud T si ca bunurile se regăsesc depozitate in gestiunea de specialitate a BNR-, dar ca in dosarul de arhiva nu sunt menționate datele de identificare ale păgubitului, astfel ca nu se poate pronunța cu certitudine daca numitul indentificat in evidentele băncii, este aceeași persoana cu cea pentru care s-au solicitat informațiile.
De asemenea, BNR-, a precizat ca date si documente privind aceste confiscări au mai fost transmise si pentru soluționarea următoarelor dosare: nr.l2574/C/2003 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta fiind, iar păgubit; dosar nr. 11219/C/2003 al Tribunalului Timiș, reclamanta fiind, iar păgubiți si; dosar nr./C/2003 al Tribunalului Timiș, reclamant fiind, iar păgubit; dosar nr.l2573/C/2003 al Tribunalului Timiș, reclamanta fiind, iar păgubit si dosar nr.2841/C/2005 al Tribunalului Timiș, reclamant fiind, iar păgubit.
Reclamanta a răspuns la întâmpinarea paratei BNR si a arătat ca excepția lipsei calității procesuale active face parte din categoria excepțiilor de fond de natura mixta, întrucât atat pentru rezolvarea excepției, cat si a fondului, este necesara administrarea acelorași probe potrivit disp.art.137 alin 2 cod proc civ care îngăduie unirea excepției cu fondul si ca, la înregistrarea acțiunii, a atașat de la pozițiile 1-3 din acțiune din care rezulta ca bijuteriile ar fi fost preluate de la parații 2, 3 si 4, aspect neadevarat, intrucat preluarea efectiva s-a făcut de la aceasta, persoanele indicate fiind persoane interpuse, motiv pentru care i-a chemat in judecata pentru ca hotărârea sa le fie opozabila, solicitând a se da eficienta faptului ca modalitatea de preluare a bunurilor a fost abuziva si ca nu isi mai poate produce efectele intrucat reclamanta nu si-a pierdut niciodată dreptul de proprietate, iar bunurile deținute de Stat prin BNR sunt deținute fara titlu.
In baza art.137, alin.2 Cod pr. civila, la termenul de judecata din 22.03.2007, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale a reclamantei.
Prin sentința civilă nr.7466/12.07.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoara - respinge cererea formulata de reclamanta, împotriva paratului STATUL R prin BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI, reprezentata de BNR, Sucursala T, H și.
Respinge cererea formulata de reclamanta împotriva paratului, in prezent decedat, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără capacitate de folosința.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept, că prin sentința civila nr.1031 pronunțata la data de 2.06.2005 in dosar nr.11219/C/2003, (definitivă prin decizia civila nr.255/A/2006 pronunțata de Tribunalul Timiș in dosar nr.136/2006 si irevocabila prin decizia nr.1838/2006 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosar nr-), Tribunalul Timișa respins acțiunea promovata de reclamanta împotriva paraților Banca Naționala a României, Sucursala Județeană T si Statul R, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T având ca obiect obligarea paratei BNR, Sucursala Județeană T la restituirea, in natura sau prin echivalent, a bijuteriilor din metale prețioase in cantitate de 1548,14 gr.aur, predate conform inventarului nr.- al jud.T pe numele si bijuterii din metale prețioase in cantitate de 991,35 gr.aur, preluate in dosar nr.608/7.12.1987 pe numele.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Tribunalul Timișa reținut ca nu justifica legitimare procesuala activa, întrucât nu a dovedit ca este titularul dreptului de proprietate din conținutul raportului juridic dedus judecații, respectiv ca nu a dovedit caracterul fals al mențiunilor privind identitatea persoanelor de la care s-a consemnat ca aceste bunuri au fost preluate in patrimoniul Statului
In prezenta cauza, la solicitarea instanței, Consiliul județean T, Serviciul de evidenta a persoanelor a comunicat prin adresa nr.6573/29.05.2007 (fila 118) ca numitul, fiul, ns. La 16.02.1926 in localitatea, jud.C S, cu ultimul domiciliu cunoscut in,-, jud.T si cu reședința in T,- a decedat in anul 1992, conform actului de deces nr.2879/1992 eliberat de Primăria mun.
de aceasta împrejurare, instanța a ridicat din oficiu excepția lipsei capacității de folosința a paratului si a admis-o la termenul de judecata din 28.06.2007, urmând a respinge acțiunea promovata de reclamanta împotriva acestui parat, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără capacitate de folosința.
In ceea ce privește bunurile revendicate de reclamanta in aceasta cauza prin invocarea dreptului de proprietate asupra acestora, se constata ca, in ceea ce privește bunurile confiscate de la si predate BNR, Sucursala jud.T cu nr.-/1988, în cantitate totala de 1548,14 gr.aur si cele confiscate de la si predate BNR Sucursala jud.T cu adresa nr.10 din 12.10.1987 in cantitate de 991,35 gr.aur, Tribunalul Timișs -a pronunțat cu privire la faptul ca reclamanta nu este titularul dreptului de proprietate al acestora. motiv pentru care reținând ca in speța, prin decizia civila irevocabila nr. nr.1031 pronunțata la data de 2.06.2005 in dosar nr.ll219/C/2003, Tibunalul Tas tabilit cu putere de lucru judecat ca reclamanta nu justifica legitimare procesuala activa pentru a pretinde restituirea bunurilor, prima instanța constata întemeiata excepția lipsei calității procesuale a reclamantei si va respinge pentru acest considerent cererea acesteia având ca obiect restituirea bunurilor menționate in cuprinsul înscrisurilor antemenționate.
In ceea ce privește bijuteriile din aur menționate in întocmit de jud.T, Serviciul economic nr.250.65/1988, prima instanța a mai constatat ca prin Rezoluția din 22.07.1988 data in dosar nr.428/P/1988 (fila 63), Procuratura județeană Tac onfirmat propunerea de neincepere a urmăririi penale de inculpatul, (fiul lui si, ns. la 14.07.1961 in, jud.T, cu același domiciliu), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.50, lit.c din Decretul nr.244/1978, reținând ca in dimineața zilei de 10.03.1988, la domiciliul acestuia si in lipsa acestuia, s-a prezentat un cetățean străin care a lăsat un pachet bunicii sale care era bolnava psihic si ca, la venirea acasă acesta a desfăcut pachetul si, întrucât a constatat ca sunt bijuterii, s-a prezentat deîndată la organele de miliție si le-a predat, faptul fiind consemnat in procesul verbal din 10.03.1988, iar bijuteriile din aur predate BNR, Sucursala T de către MI, (Inpectoratul județean T, Serviciul Economic cu nr.250.65/1988 (filele W si 38).
Intrucat nr.250.65/1988 a fost semnat, in calitate de predator de lt.col., instanța a procedat la audierea acestuia in calitate de martor (fila 95). In declarația data in instanței, martorul a arătat ca la sfârșitul anului 1987 primit informații ca, care locuia cu părinții in deține bijuterii la domiciliu, astfel ca in anul 1987 ridicat de la aceasta bijuterii in greutate aprox. 1,5 kg si a intocmit actele de ridicare a acestora pe numele din, iar in primăvara si toamna anului 1988 ridicat si cantitatea de 1,5 kg. bijuterii, încheind actele de ridicare pe seama altor persoane, numele acestora din urma fiind menționate întotdeauna si in inventarele întocmite in vederea predării bijuteriilor la bancă. De asemenea, martorul a declarat ca inventarele de la dosarul cauzei cuprind bijuteriile ridicate de la care, in aprecierea martorului le deținea cu titlu de zestre, potrivit obiceiului etniei acesteia.
De asemenea, la propunerea reclamantei, instanța a audiat si martorul G, fost ofițer in cadrul T, Serviciul Economic, care a declarat ca a cunoscut-o pe reclamanta sub numele de, când aceasta avea aprox.20 de ani, cu ocazia descinderii la domiciliul familiei din, in vederea ridicării obiectelor din aur cu privire la care primiseră informații ca ar fi deținute de aceștia. Ca, in toamna anului 1987, a predat de buna-voie cca 1 kg.bijuterii din aur, a fost intocmit un proces verbal de ridicare a acestora in vederea confiscării cu descrierea tuturor bijuteriilor, iar in anul 1988 au ridicat de la aceasta alte bijuterii, încheind doua procese verbal, toate aceste procese verbale fiind încheiate pe numele unor persoane fictive. In ceea ce privește bijuteriile ridicate de la, martorul a declarat ca au constat in lănțișoare din aur, carcase de ceasuri din aur si o medalie de la din Germania (1978-1982).
Potrivit certificatului de căsătorie seria - nr.- eliberata de Primăria comunei la data de 22.07.1999, anterior căsătoriei cu, numele de familie al reclamantei a fost.
Conform adresei nr.6573/29.05.2007 emisa de Consiliul județean T, Serviciul de evidenta a Persoanelor, nu figurează in Registrul național de evidenta a persoanelor.
Văzând materialul probator administrat in cauza, prima instanță constata ca reclamanta nu a făcut dovada, pe de o parte ca a deținut in patrimoniu bijuteriile din aur ce fac obiectul revendicării, astfel cum apar consemnate in nr.250.65/1988, iar pe de alta parte si in strânsa legătura cu prima constatare, ca bunurile enumerate in acest inventar, fiecare in parte, au fost ridicate de la aceasta, declarațiile celor doi martori nefiind fără echivoc in acest sens si ca atare neconcludente. Astfel, martorii au declarat ca au ridicat de la reclamanta bunuri constând in bijuterii din aur dar nu au furnizat nici un alt amănunt in baza căruia sa poată fi realizata o legătura intre acele bunuri si cele in litigiu. Afirmația martorului, in sensul ca inventarele de la dosarul cauzei cuprind bijuteriile ridicate de la reclamanta nu este susținuta de nici un alt mijloc de proba, acesta făcând afirmația fără a se folosi de vreo însemnare care sa justifice acuratețea memoriei sale.
Ca atare, in temeiul art.137 Cod procedură civilă, având a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantei in ceea ce privește revendicarea bijuteriilor din aur enumerate în inventarul nr. 25065/1988, prima instanța constata ca este întemeiata si o admite ca atare, reținând astfel ca reclamanta nu justifica legitimare procesuala pentru a obține realizarea dreptului pretins prin prezenta cerere de chemare in judecata.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta solicitând admiterea acestuia și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, desființarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la udecătoria Timișoara, dacă se va aprecia că judecătoria s-a pronunțat strict pe excepție și nu a intrat în cercetarea fondului.
aduse primei instanțe în darea soluției vizează nerespectarea valorii probatorii de către judecătorie a declarațiilor martorilor, ele neputând fi înlăturate pe criterii subiective, ci trebuind să li se dea eficiența prevăzută de lege, de vreme ce au fost administrate. Se invocă prevederile art. 1191 Cod civil, ce permite administrarea oricărui mijloc de probă pentru probarea unor chestiuni de fapt, criticându-se soluția pronunțată pentru aceea că judecătoria nu a coroborat probele administrate cauzei, în condițiile în care probele testimoniale atestă elocvent că martorii au văzut și au participat nemijlocit la activitatea de preluare de la reclamantă a obiectelor de aur, ei percepând realitatea ex proprii sensibus. Se mai susține că declarațiile martorilor se coroborau cu documentația scriptică, făcându-se astfel dovada proprietății bunurilor revendicate de reclamantă, în sprijinul acesteia funcționând și prezumția instituită de art. 1909 Cod civil, fiind vorba despre bunuri mobile. Mai subliniază reclamanta apelantă că greșit și subiectiv minimalizează instanța valoarea probatorie a declarației martorului.
O altă critică adusă primei instanțe se referă la faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, din moment ce Legea nr. 591/2004 califică drept abuzive toate actele normative enumerate de lege, ce au încălcat dreptul de proprietar, lipsind cetățenii români de bunurile lor, astfel că orice modalitate de preluare în temeiul acestor acte normative este declarată abuzivă și nu-și mai produce efecte, din moment ce reclamanta nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate, iar pârâtul Statul Român prin Banca Națională a României deține fără nici un titlu obiectele revendicate. Se solicită instanței a face aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 și 3 din Legea nr. 213/1998.
În drept, se invocă prevederile art. 11, 20, 21, 44 din Constituția României raportat la art. 480 Cod civil, art. 26 ind. 1 și art. 34 din OUG nr. 190/2000, art. 6,8 și 13 din CEDO, art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO.
Pe calea actului procedural al întâmpinării, intimata Banca Națională a României Sucursala T în reprezentarea Banca Națională a României Bas olicitat respingerea recursului, susținând că din dosar nu reiese identitatea dintre persoana reclamantei și titularii dreptului dedus judecății, reclamanta nedovedindu-și calitatea procesuală activă. Se menționează că actele de confiscare reprezintă înscrisuri autentice pentru care operează prezumția de legalitate și autenticitate în raport de declarațiile testimoniale ale lucrătorilor de miliție, care "își amintesc" care bunuri au aparținut reclamantei, chiar dacă au fost confiscate pe alte nume. Se mai subliniază că declarațiile martorilor nu au furnizat date care să permită conturarea cadrului ce a făcut posibilă singularizarea în memoria martorilor a măsurii confiscărilor ce o privesc pe reclamantă, opinându-se că aspectele relatate de aceștia nu sunt reproduceri ale unor fapte pe care le-au recepționat și memorat, devenind o practică în astfel de cauze ca cei ce afirmă că au fost spoliați, să apeleze la persoanele implicate cărora le reamintesc împrejurările, în speță la lucrători de miliție ale căror informații nu sunt însoțite de vreo însemnare care să justifice acuratețea memoriei lor. Se susține în final că probatoriul administrat nu a fost de natură a formula convingerea instanței că reclamanta este persoana spoliată prin actele de care se prevalează.
Prin decizia civilă nr. 103/A/12.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanta apelantă împotriva sentinței civile nr. 7466/12.07.2007, pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Banca Națională a României B, și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, din analiza probelor de la dosar, că în, mod judicios a reținut Judecătoria Timișoara că, întrucât, față de bijutieriile în greutate de 1548,14 gr. aur, cât și față de bijuteriile ridicate pe numele lui, conform adresei nr. 10/10.10.1987 a fostei a județului T, în greutate de 991,35 gr. aur, există deja pronunțată o soluție judecătorească, rămasă irevocabilă ce a statuat asupra lipsei de legitimare procesual activă a aceleiași reclamante. (reținând, în alte cuvinte, că aceasta nu a făcut proba calității pretinse, de proprietară a bijuteriilor supra menționate și solicitate), prin intermediul sentinței civile nr. 1031/02.06.2005 a Tribunalului Timiș, confirmată prin decizia civilă nr.255/A/29.03.2006 a Tribunalului Timiș și prin decizia civilă nr. 1838/12.10.2006 a Curții de Apel Timișoara, aspectul tranșat prin hotărârea rămasă irevocabilă se opune prin efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în prezentul litigiu, paralizând astfel pretențiile reclamate în limitele supra precizate.
Ca atare, singura pretenție ce pare face obiectul controlului judiciar sub aspectul temeiniciei sentinței atacate, respectiv a aprecierii probatoriului administrat în cauză, rămâne cea fundamentată pe inventarul nr.250.65/1988, întocmit de Inspectoratul Județean T - Serviciul economic, vizând ridicarea cantității de 1400,14 gr aur de la persoana indicată în inventar, numitul, urmând ca legitimarea procesuală a reclamantei față de bijuteriile enumerate în acest inventar să facă obiect al verificării tribunalului.
făcând chiar împrejurarea că, potrivit mențiunilor pârâtei Banca Națională a României B, ca reprezentantă a Statului Român, cantitatea de aur indicată în inventarul supra precizat a mai fost solicitată pe cale judecătorească și de alte persoane decât reclamanta și acolo specificatul spoliat, și încă pretențiile reclamantei apelante, ce se pretinde proprietara acelor bijuterii, nu pot fi reținute ca dovedite în mod cert și la adăpostul oricărui dubiu, cât timp, deși din declarația martorilor rezultă că în cursul anului 1988, s-au efectuat două preluări de aur de la reclamanta, pe atunci, aceștia( martorii audiați), deși par deținătorii unei memorii de invidiat în privința persoanei spoliate, nu au fost în stare să indice la fel de exact numele persoanei trecută în actul de preluare și din descrierea bijuteriilor preluate, făcută de martorul G, comparativ cu cele trecute în inventarul nr. 250.65/1988, se constată că acestea nu conchid, neexistând indicate carcase de ceasuri de aur și o medalie de la jocurile olimpice ridicate de numitul.
Ca atare, corect a reținut judecătoria că declarațiile martorilor nu se coroborează cu inventarul mai sus menționat în privința bijuteriilor ridicate, nefăcându-se așadar, dovada faptului că de la reclamantă a fost preluat aurul individualizat în inventarul amintit.
Nu se poate reține, din perspectiva considerentelor prezentate, că este întemeiată critica adusă primei instanțe, de a fi înlăturat subiectiv declarațiile de martori, din moment ce acestea, potrivit și cu constatările instanței de apel, nu au fost în măsură să formeze instanței convingerea că reclamanta era proprietara bijuteriilor în discuție, redate în inventarul nr. 250.65/1988,
Nefondată este și critica adusă judecătoriei dea nu fi făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor alin. 2 și 3 din art. 6 al. Legii nr. 213/1998 și nu a fi statuat asupra valabilității titlului de preluare a bijuteriilor de către stat, de vreme ce Legea nr.591/2004 conferă ea însăși caracter abuziv preluărilor efectuate în baza anumitor acte normative la care face trimitere, context în care instanța de judecată nu mai este chemată să analizeze preluarea abuzivă cum impune art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, invocată, ci doar o constată, însă în aceasta, desigur după justificarea legitimării procesual active a reclamantei, ceea ce în speță nu este dovedit.
De altfel, apelanta pare a se contrazice, de vreme ce o dată reproșează instanței de a nu fi cercetat valabilitatea titlului de preluare a bijuteriilor de către stat și, mai apoi, arată că potrivit Legii nr. 591/2004, instanța nici nu mai are a se preocupa de această chestiune, din moment ce legea specială a tranșat ea aspectul caracterului abuziv al preluării.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal reclamanta solicitând, în principal admiterea apelului ei și pe fond admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei Banca Națională a României B - Sucursala B, să-i restituie, în natură sau contravaloarea cantității de aur ce fac obiectul celor 3 inventare menționate în acțiune, invocând în drept art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru cercetarea fondului, conform art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că soluțiile instanțelor anterioare sunt greșite când se reține excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, având în vedere dispozițiile art. 1909 cod civil și că s-a nesocotit valoarea probatorie a declarațiile martorilor audiați în cauză, conform art. 1191 Cod civil, probațiunea testimonială coroborându-se cu documentația scriptică, cum și că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor aplicabile în speță, prin aceea că nu s-a reținut aplicarea prevederilor Legii nr. 591/2004 și a art. 6 al. 2 și 3 din Legea nr. 213/1998.
Prin întâmpinarea de la dosar pârâta intimată Banca Națională a României - Sucursala T - în calitate de reprezentantă a Banca Națională a României B, solicită respingerea recursului reclamantei ( 13 - 14 dosar recurs).
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de stare de fapt de la dosar, ca și de probele administrate în cauză, coroborate și cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând ca să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleași reclamante.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 137 Cod procedură civilă, art. 1191 Cod civil și art. 6 al. 2 și 3 din Legea nr. 213/1998 și a Legii nr. 591/2004, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, invocat prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât din analiza actelor și lucrările dosarului rezultă că hotărârea recurată cuprinde, în mod clar și amplu dezvoltate, toate motivele legale pe care se sprijină, aceste motive nefiind nici contradictorii și nici străine de natura pricinii ci dimpotrivă se referă la exact obiectul și natura prezentei cauze, deduse judecății de față, în cauză exercitându-se rolul activ impus de art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă, după cum nici cel de al doilea motiv de recurs, invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu poate fi privit ca întemeiat, deoarece aceleași - ambe - instanțe anterioare nu au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu au schimbat natura și înțelesul acestuia, fiind corect reținut în dosar că reclamanta recurentă nu și-a dovedit calitatea de proprietară - de fapt și de drept - asupra bijuteriilor pretinse și revendicate și ca atare în mod just, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă aplicat cu prioritate, s-a reținut excepția lipsei calității procesuale active a acestei reclamante recurente, câtă vreme, din ansamblul probatoriului administrat în dosar nu reiese identitatea dintre persoana reclamantei și titularii dreptului dedus judecății în speță, reclamanta nedovedindu-și această calitate procesuală activă deci.
De asemenea, Curtea consideră că reclamanta nu a probat în recurs nici incidența motivului de nelegalitate, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în condițiile în care hotărârea recurată nu poate fi apreciată ca lipsită de temei legal ori că ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, de vreme ce actele de confiscare reprezintă înscrisuri autentice, pentru care operează prezumția de legalitate și autenticitate, în raport cu declarațiile testimoniale ale foștilor lucrători de miliție, care par - într-adevăr - neconvingătoare, acest probator testimonial, necoroborându-se cu restul probatoriului cu înscrisuri existent în dosarul cauzei, analiza întregului material probator al speței făcând convingerea, atât celor două instanțe anterioare - de fond și de apel - cât și a acestei instanțe de recurs că nu au fost produse în dosar suficiente probe, în sensul că reclamanta ar fi aceea persoană de la care au fost ridicate bunurile descrise în înscrisurile de care aceasta se prevalează, respectiv reclamanta nefăcând dovada clară a calității de proprietară a proprietății obiectelor din aur revendicate, încât deci soluțiile ambelor instanțe anterioare, în sensul respingerii acțiunii reclamantei pe excepția lipsei acesteia de calitate procesuală activă, conform art. 137 Cod procedură civilă, sunt legale și corectă, contrar susținerilor recurentei.
Astfel, bunurile din metal prețios, confiscate prin procesul-verbel din 12.10.1987, de la numitul, au fost revendicate și de mandatara reclamantei și de numita, așa cum rezultă din adresa - - cu nr. 2739/16.04.2008.
Prin urmare, Curtea consideră că declarațiile testimoniale ale foștilor lucrători de miliție, nu precizează și nu furnizează date concrete, care să permită conturarea unui cadru faptic și juridic, și care să facă posibilă singularizarea în memoria acestor martori a măsurii confiscărilor ce se referă la reclamanta recurentă de față, în contextul în care, natura atribuțiilor de serviciu ale acestor foști milițieni, le-a permis participarea la nenumărate astfel de activități de confiscare, în decursul anilor regimului comunist, anterior, simplele afirmații ale acestor martori nefiind bazate ori însoțite de o cât de mică însemnare, care să poată justifica acuratețea memoriei lor.
În acest context faptic și juridic, Curtea constată că ambele instanțe anterioare au reținut corect și just că în ce privește bijuteriile ridicate pe numele pârâtului, conform inventarului nr. -/1988, bijuterii în greutate de 1548, 14 gr. aur, cât și față de bijuteriile ridicate pe numele pârâtului, potrivit adresei nr. P -, a fostei Județene T, în greutate de 991,35 gr. aur, există pronunțată deja o sentință judecătorească - rămasă definitivă și irevocabilă, - prin care s-a statuat asupra lipsei de legitimare procesuală activă a aceleiași reclamante recurente de față, care nu a făcut proba calității pretinse, adică de proprietară a bijuteriilor sus - menționate și solicitate, conform sentinței civile nr. 1031/02.06.2005 a Tribunalului Timiș, confirmată prin decizia civilă nr. 255/A/29.03.2006 a Tribunalului Timiș și apoi prin decizia civilă nr.1838 din 12.10.2006 a Curții de Apel Timișoara, acest aspect juridic, al lipsei calității procesuale active a reclamantei, tranșat - definitiv și irevocabil deci - opunându-se prin efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, în prezentul litigiu, paralizând cu succes, astfel pretențiile reclamate, în limitele sus -precizate.
De asemenea, și în ce privește inventarul nr. 25065/1998, întocmit de Serviciul Economic al fostului Inspectorat Județean al T, vizând ridicarea cantității de 1400, 14 gr aur, de la persoana indicată în inventar, respectiv numitul, Curtea constată că aceleași două instanțe anterioare au stabilit în mod legal că reclamanta recurentă nu are dovedită legitimitatea procesuală activă, în condițiile în care aceeași cantitate de aur indicată în acest din urmă inventar a mai fost revendicată, pe cale judecătorească și de alte persoane decât această reclamantă, respectiv specificatul spoliat ( 27 dosar fond) și în condițiile în care declarațiile de martori ale foștilor lucrători de miliție nu se coroborează nici cu declarațiile martorului G, în ce privește numele persoanei trecută în actul de preluare și descrierea bijuteriilor preluate, comparativ cu cele indicate în inventarul nr. 25065/1998, declarațiile de martori ale foștilor milițieni necoroborându-se astfel cu citatul inventar, în privința bijuteriilor confiscate, fiind evident deci faptul că reclamanta nu a putut dovedi în dosarul de față că de la ea a fost preluată cantitatea de aur individualizată în acest inventar, corect fiind așadar înlăturate declarațiile acestor martori, foști lucrători de miliție, care apar subiective, date de circumstanță, "pro cauza", aceste declarații de martori necoroborându-se nici cu declarația celuilalt martor indicat - G - și nici cu - mai ales - ansamblului probator cu înscrisuri administrate în cauză, mai sus redat și ca atare în mod just s-a apreciat valoarea probatoriului testimonial, contrar susținerilor reclamantei, din recurs.
La fel, Curtea stabilește că este nefondată și critica invocată în recurs, referitoare la neaplicarea art. 6 alin, 2 și 3 din Legea nr. 213/1998 și a Legii nr. 591/2004, vizând constatarea caracterului abuziv al preluărilor, de către instanțele anterioare, deoarece reclamanta nu și-a justificat și dovedit, în mod clar și fără echivoc legitimarea ei procesuală activă, în proces, impunându-se deci, respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
În consecință, cum deci bine și cu temei a fost respins recursul reclamantei pe excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, Curtea stabilește că nu este nici cazul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, în condițiile art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, care nu pot fi incidente în dosar.
De fapt, Curtea mai constată că recurenta reiterează în recurs, exact aceleași motive invocate și în cererea de apel - cuvânt cu cuvânt și aliniat cu aliniat și textual identice - asupra cărora însă, instanța de apel - Tribunalul Timiș - s-a pronunțat just, analizând temeinic și legal toate probele administrate în cauză, astfel că invocarea art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, apare pur formală, generică, fără o fundamentare și susținere concretă și detailată și fără ca aceste motive să fie dezvoltate cu o argumentare separată, așa cum reclamă dispozițiile art. 302/1 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității, în mod practic invocându-se doar motive de netemeinicie, ce vizează starea de fapt mai mult, care nu au o legătură strictă cu nelegalitatea hotărârii recurate, pronunțată în prezenta cauză dedusă judecății.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate, prev. de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr.103/A/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.05.2009
Tehnored /04.06.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Claudia Rohnean, Trandafir Purcăriță
