Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 551/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.551
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.23 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C-S, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că pârâtul intimat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, situație față de care lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la. C S, cu nr. 239, la data de 07.04.2008, taxată cu taxa de timbru în cuantum de 8 lei, achitată cu chitanțele nr. -, -, - și -/2008, conform dispozițiilor art. 9 alin.6 din 146/1997, modificată și completată, petentul a solicitat anularea Încheierii nr.6525/03.03.2008, emisă de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița, prin care a fost respinsă cerere sa privind intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Aceeași plângere formulată de petent a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița cu nr-, iar prin Încheiere, la data de 09.06.2008, în baza dispozițiilor art.164 cod procedură civilă, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea acestui dosar la dosar nr-.
La termenul de judecată din data de 08.09.2008, petentul a formulat precizare de acțiune, prin care a arătat că renunță la judecata față de intimatul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S, iar instanța, prin Încheiere, în baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea petentului la judecata față de acest intimat. La același termen, petentul a învederat instanței că înțelege să se judece cu numitul, acesta fiind persoana care s-a intabulat în cartea funciară cu o suprafață mai mare de teren decât avea dreptul.
Petentul nu a motivat în drept plângerea sa.
Față de plângerea petentului, intimatul nu a formulat Întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței și a solicitat a se respinge plângerea petentului, depunând înscrisuri în dovedirea dreptului său, înscris în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 2412 din 6.10.2008, pronunțată în dosar nr-, prima instanță - Judecătoria Reșița, a respins plângerea formulată de petentul, domiciliat în,-, județul CSî mpotriva Încheierii nr.6525/20.03.2008, întocmită de către Biroul Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița, din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S, cu sediul în Reșița,-, județul C-S și în contradictoriu cu intimatul,-, județul C
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 20.03.2008, prin Încheierea nr.6525, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița a respins cererea formulată de petent privind intabularea dreptului de proprietate, în baza Titlului de Proprietate nr.894/17.01.1995, cu privire la parcela cadastrală nr. 1/332/b/1/1165/272, 3, în baza certificatului de moștenitor nr. 37/1997 emis de către Biroul notarial, și în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr.5838/1998 de către Biroul Notarial, &, Biroul de cadastru și Publicitate imobiliară a motivat soluția de respingere a cererii petentului, prin aceea că parcela cadastrală asupra căreia a fost solicitată intabularea dreptului de proprietate, așa cum a fost identificată, corespunde parcelelor topografice 1165/272, înscrisă în CF.375 și 1169/274, înscrisă în CF.986.
Împotriva acestei Încheieri, petentul a formulat plângere, în termenul legal, conform dispozițiilor art. 52 alin.2 din 7/1996, modificată și completată.
Verificând susținerile petentului, în raport cu înscrierile efectuate în CF.375 și în CF.986, instanța a constatat că plângerea sa nu este întemeiată, pentru următoarele motive:
Conform fișei CF.986, asupra parcelei cu nr.top.1165/272, 1169/274, arabil în, în suprafață de 13.416 mp. în baza Titlului de proprietate 894/17.01.1995, în urma unificării celor două parcele topografice (1169/272 și 1169/274), s-a înscris dreptul de proprietate, în favoarea lui și, în baza 18/1991, cu înscrierea nr.1006/19.02.2004, de sub 4, 5,6.
Apoi, cu înscrierea nr.2781/30.01.2008, prin succesiune a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea lui, de sub 7. Apoi, cu aceeași înscriere imobilul a fost dezmembrat în două parcele nou formate cu nr. top.1165/272,1169/274/a, teren în suprafață de 6942. și cu nr.top.1165/272,1169/274/b, teren în suprafață de 6.474. Cu aceeași înscriere a fost intabulat dreptul de proprietate cu titlul de sistare indiviziune, în favoarea lui, de sub 9, iar apoi, cu înscrierea nr. 2783/30.01.2008, a fost înscris dreptul de proprietate al intimatului, cu titlul de cumpărare, de sub 11.
De asemenea, asupra parcelei nou formată cu nr.top. 1165/272,1169/274/b, a fost intabulat dreptul de proprietate cu titlul de sistarea indiviziunii, recte succesiune, în favoarea lui u.
Din această situație din care rezultă modul în care a fost transmis dreptul de proprietate dobândit în baza titlului de proprietate reiese că proprietarii tabulari care au dobândit dreptul de proprietate conform înscrisurilor menționate, au efectuat înscrierile în cartea funciară conform dispozițiilor art.20 alin.1, art.22, art.25 alin.1 și art.26 alin.1 și alin.3 din Legea nr.7/1996, republicată, astfel că susținerea petentului că intimatul a dobândit un drept la care nu era îndreptățit, a fost înlăturată, petentul neavând nici o calitate de a invoca astfel de aspecte, nefiind parte în înscrisurile în baza cărora au fost intabulate drepturile de proprietate ale proprietarilor tabulari, conform dispozițiilor art.969 Cod civil. Aceste înscrisuri nefiind atacate pentru vreun motiv de nulitate absolută, sunt valabile, deci și înscrierile efectuate în baza lor, sunt valabile.
În ceea ce privește înscrisurile prezentate de petent pentru a fi intabulate în cartea funciară, respectiv Certificatul de moștenitor nr.37/1997, acesta a fost înscris în cartea funciară sub 7, cu înscrierea nr. 2781/30.01.2008.
În ceea ce privește, însă, contractele de vânzare cumpărare autentificate cu nr.5838/25.08.1998 și cu nr.5838/25.08.1998, de către Biroul notarial, &, (filele 37-41 dos-), prin aceste înscrisuri a fost înstrăinată suprafața de 6.708 mp. din parcela cadastrală nedezmembrată, așa cum aceasta era înscrisă în titlul de proprietate, de către, ca apoi să fie vândută petentului. Aceste contracte de vânzare cumpărare au fost întocmite extratabular, respectiv fără identificare topografică și fără înscriere în cartea funciară, pe riscul părților contractante.
De altfel, în urma unificării și a dezmembrării parcelelor cadastrale cuprinse în 3 din titlul de proprietate, suprafața rămasă în proprietatea fostei vânzătoare, este de 6474 mp. cu puțin mai mică decât cea vândută numiților și, care la rândul lor, au vândut terenul petentului.
Aceste aspecte privesc părțile contractante și nu înscrierile efectuate în cartea funciară, cuprinsul contractelor nemaifiind în concordanță cu situația existentă în cartea funciară, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 și art. 30 din Legea nr.7/1996, republicată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize cadastral topometrice sau judecarea pe fond a acțiunii reclamantului, admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară și dispunerea intabulării în CF a dreptului de proprietate al reclamantului.
În motivarea apelului se arată că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a probelor și greșită aplicare a dispozițiilor legale, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, nu a admis efectuarea unei expertize, pentru a se stabili cum s-a ajuns ca o parte, după împărțirea întregii suprafețe, în două jumătăți, să fie mai mare decât cealaltă, și nici să se stabilească cum s-a ajuns la două documentații cadastrale, din care una să fie corespunzătoare, iar una nu.
Prima instanță nu a dispus intabularea măcar pe o suprafață mai mică decât cea cumpărată și nu a stabilit și nici nu a motivat de ce lucrarea făcută de nu poate fi intabulată în Cartea funciară.
Se mai arată că textele invocate de judecătorie nu se referă la materia cauzei și nu sunt aplicabile.
Intimatul Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară C-S a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului.
Se arată că la termenul de judecată din 08.09.2008, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a renunțat la judecata față de intimata C-S, iar prin încheiere, prima instanță a luat act de această renunțare.
În subsidiar, se solicită respingerea apelului formulat de reclamant și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Prin decizia civilă nr. 23/10.02.2009, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de petentul împotriva sentinței primei instanțe, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că n mod corect, temeinic și legal față de starea de fapt reținută în considerentele sentinței apelate și față de normele de drept incidente în speță, prima instanță a respins acțiunea formulată în cauză.
Astfel, prin încheierea nr.6525/3 martie 2008 - C-S Reșița, a fost respinsă recepția documentației cadastrale depuse de către petentul apelant, și, pe cale de consecință, și cererea de intabulare a dreptului său, iar față de cuprinsul documentației cadastrale înaintate, anexat cererii de intabulare, soluția este corectă.
Această documentație nu respectă alte acte și fapte juridice, anterioare întocmirii ei, cu privire la imobilul 3 parcela 1/332/b/1/b/1/1165/272, opozabile apelantului petent în baza dispozițiilor Legii nr.7/1996.
Susținerile apelantului petent cu privire la faptul că are dreptul de proprietate asupra a 6.474. teren sunt corecte, dar valorificarea dreptului presupune întocmirea unei noi documentații cadastrale, corecte, cu respectarea drepturilor pre-existente și înscris în CF.
În orice caz, nu - C-S i se poate imputa nevalorificarea de către petent a acestui drept, cauza acesteia fiind de identificat în faptul că actele prezentate de petent spre intabulare și documentația au fost întocmite extratabular.
Astfel, în ceea ce privește înscrisurile prezentate de petent pentru a fi intabulate în cartea funciară, respectiv Certificatul de moștenitor nr. 37/1997, acesta a fost înscris în cartea funciară sub 7, cu înscrierea nr. 2781/30.01.2008. În ceea ce privește, însă, contractele de vânzare cumpărare autentificate cu nr. 5838/25.08.1998 și cu nr. 5838/25.08.1998, de către Biroul notarial, &, (filele 37-41 dos-), prin aceste înscrisuri a fost înstrăinată suprafața de 6.708 mp. din parcela cadastrală nedezmembrată, așa cum aceasta era înscrisă în titlul de proprietate, de către, ca apoi să fie vândută petentului. Aceste contracte de vânzare cumpărare au fost întocmite extratabular, respectiv fără identificare topografică și fără înscriere în cartea funciară, pe riscul părților contractante.
De altfel, în urma unificării și a dezmembrării parcelelor cadastrale cuprinse în 3 din titlul de proprietate, suprafața rămasă în proprietatea fostei vânzătoare, este de 6474 mp. cu puțin mai mică decât cea vândută numiților și, care la rândul lor, au vândut terenul petentului. Aceste aspecte privesc părțile contractante și nu înscrierile efectuate în cartea funciară, cuprinsul contractelor nemaifiind în concordanță cu situația existentă în cartea funciară, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 și art.30 din Legea nr.7/1996, republicată.
În consecință, așa cum se prezintă situația actualmente, cererea nu poate fi admisă, ea fiind contrară dispozițiilor Legii nr.7/1996, iar încheierea C-S Reșița și sentința primei instanțe sunt temeinice și legale.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul, solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la primă instanță, pentru efectuarea unei expertize topometrice - cadastrale și admiterea plângerii sale.
În motivare, se arată că prima instanță i-a respins acțiunea și cererea de a se efectua o expertiză cadastral topometrică pentru a se stabili situația reală și documentațiile cadastrale apte de intabulare, pentru că nu este posibil ca dreptul său de proprietate să nu fie intabulat și să rămână proprietar altă persoană.
Se arată că sentința este netemeinică și nelegală, iar ambele instanțe nu au cercetat fondul cauzei, nu au admis efectuarea unei expertize, pentru a se stabili cum s-a ajuns ca, după împărțirea întregii suprafețe în două jumătăți egale, o parte să fie mai mare decât cealaltă și nici să se stabilească cum s-a ajuns la două documentații cadastrale, din care una să fie corespunzătoare, iar alta, nu.
Se mai invocă faptul că nu s-a motivat de ce documentația făcută de nu poate fi intabulată în CF, iar textele invocate de instanță nu se referă la materia cauzei și nu sunt aplicabile.
În drept, sunt invocate prev. art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În cauză, intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, față de renunțarea petentului la judecată față de instituția lor, fiind introdus în cauză în calitate de pârât, pe numitul -, precum și față de decizia nr. 72/2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție B (10.11).
Pe fond, se arată că, în mod corect, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S a emis încheierea atacată, față de conținutul cărților funciare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, și în limitele stabilite de art. 304 și 304 ind 1 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, judecătoria Reșița și Tribunalul C-S pronunțând hotărârile netemeinice și nelegale, pentru considerațiile expuse în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C-, Curtea constată că Judecătoria Reșița, prin încheiere a luat act de renunțarea petentului la judecată, față de acest intimat, în condițiile art. 246 Cod procedură civilă, însă pentru ca hotărârile pronunțate în cauză să-i fie opozabile acestuia, se impunea citarea și în căile de atac pronunțate în cauză.
Soluția primei instanțe, nu a fost contestată sub acest aspect al renunțării la judecată față de acest intimat, însă legea procesual civilă nu prevede posibilitatea pentru instanța de judecată, să scoată părțile din proces pe parcursul judecății acestea continuând să fie citate până la finalizarea litigiului, chiar dacă manifestarea de voință a reclamantului în ceea ce le privește a rămas irevocabilă.
Ca atare, văzând că prima instanță a luat act de renunțarea petentului la judecata cererii formulate împotriva Oficiul de Cadastru ți Publicitate Imobiliară C-S, instanța constată că este lipsită de interes analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs constată că în mod corect cele două instanțe de fond, au considerat că plângerea formulată de petent împotriva încheierii de CF nr. 6525/03.03.2008 a ANCPI - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S, Reșița.
Documentația cadastrală a cărei intabulare se solicită, nu respectă alte acte și fapte juridice, anterioare întocmirii ei, cu privire la parcela în discuție, aspecte ce sunt opozabile petentului în baza dispozițiilor Legii nr. 7/1996.
Ca atare, se impune întocmirea unei noi documentații cadastrale în care să fie valorificate susținerile petentului, cu respectarea drepturilor preexistente înscrise în CF.
Susținerea recurentului în sensul că în instanțele nu au analizat fondul cauzei, prin neefectuarea expertizei topografice solicitate de el, urmează a fi înlăturată, ca neîntemeiată, față de dispozițiile art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996, care trasează limitele ce trebuie respectate în soluționarea unor cereri de înscriere a unui drept în CF, precum și în judecarea căilor de atac promovate împotriva încheierii astfel pronunțate de registratorul de carte funciară.
Astfel, registratorul de carte funciară să nu poată decât să verifice aspecte de ordin formal, ale titlului supus înscrierii și nu respectarea cerințelor legale la emiterea lui, neputând fi depuse în probațiune decât înscrisuri.
Aceleași competențe revin și judecătorului investit cu soluționarea plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară, care, de asemenea, nu poate verifica decât dacă, raportat la înscrisurile depuse și la prevederile Legii nr. 7/1996, cererea de înscriere în CF a fost corect soluționată.
În această procedură specială nu pot fi administrate alte probe decât cele avute la pronunțarea încheierii de către Biroul de CF, și, cu atât mai puțin, poate fi administrată o probă cu expertiza tehnică judiciară în specialitate cadastru și topografie, probă ce apare a fi inadmisibilă, potrivit art. 50 și 52 și urm. din Legea nr. 7/1996.
De asemenea nu poate fi verificat conținutul actului ce stă la baza înscrierii decât sub aspect formal și nu al legalității sale.
Instanțele de fond și-au motivat soluția, analizând că față de conținutul cărții funciare, documentația întocmită de numitul nu poate fi intabulată în CF, față de faptul că petentul solicită înscrierea în Cf a unor contracte autentice, dar întocmite fără a se identifica topografic imobilul transmis și fără înscriere în cartea funciară pe riscul părților contractante. În urma operațiunilor succesive efectuate în CF cu privire la tarlaua 3 din titlu de proprietate, suprafața rămasă în proprietatea fostei vânzătoare, respectiv u, este de 6474. mai mică decât cea vândută persoanelor de la care recurentul a cumpărat terenul.
Aspectele privind suprafețele de teren cumpărate, respectiv conținutul actelor translative de proprietate, nu pot fi lămurite în prezentul cadru procesual ținând de posibilitatea executării obligațiilor contractuale asumate de părțile contractante cu situația de CF.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate coroborate cu prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, instanțele constată că prezentul recurs nu este întemeiat, instanțele de fond făcând o corectă aplicare a legii, la soluția existentă, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.23 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. /03.06.2009
Tehnored /09.06.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel:
și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Claudia Rohnean, Trandafir Purcăriță
