Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 27/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 27/
Ședința publică din 11 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat fiind de procuror -.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.301 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta-reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, de modificare în tot a sentinței de fond, în sensul de a se admite acțiunea și a se restrânge dreptul la libera circulație intimatului în Danemarca.
CURTEA
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 6.09.2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței să dispună restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului în Danemarca pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în temeiul dispozițiilor art.5, art.38 și art.39 din Legea nr.248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români din străinătate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 28.08.2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară ratificat prin Legea nr.66/2000, astfel încât se impune restricționarea dreptului acestuia la liberă circulație în temeiul dispozițiilor art.38 alin.1 lit.a din Legea nr.248/2005, potrivit cu care restrângerea exercitării acestui drept poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.301 din 1 noiembrie 2007, a respins cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 1.01.2007, este cetățean al Uniunii, orice persoană care are cetățenia unui stat membru, cetățenia Uniunii completând cetățenia națională.
De asemenea, s-a arătat că prevederile dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică internă a unui stat, așa cum au fost adoptate, indiferent că este vorba despre dispoziții originare sau derivate, fără să fie nevoie de asimilarea ori transformarea lor în drept intern.
În virtutea principiului preeminenței dreptului comunitar, în domeniul liberei circulații, s-a arătat că cetățeni români vor fi supuși legislației naționale numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz contrar, cea din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.
Tribunalul a arătat că în acest sens la art.1, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE din 19.04.2004, stabilește condițiile ce reglementează exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor, precum și restrângerile acestui drept din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Potrivit art.27 din același izvor de drept comunitar, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
S-a arătat că întrucât dispozițiile legii interne îi creează pârâtului o situație mai grea și nu-i conferă garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute la art.27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE, astfel că aceste dispoziții nu-și vor găsi aplicabilitate în speță.
Împotriva hotărârii a formulat apel în termen legal Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
În mod greșit prima instanță a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, deoarece chiar și în condițiile existenței principiilor preeminenței dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza acordului de readmisie, dacă cetățeanul a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr.855 din 28.11.2006 că măsura dispusă de art.38 lit.a se circumscrie situațiile expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului imigrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, dar și pe plan extern.
Deși instanța de fond a considerat că în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE, în declarația dată în punctul de trecere al frontierei pârâtul a recunoscut că a fost prins în timp ce fura dintr-un magazin și reținut de poliția daneză, fiind returnat în România.
Nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la libera circulație, din interpretarea per a contrario a prevederilor art.52 din Legea nr.248/2005 reieșind că ulterior aderării se vor avea în vedere doar dispozițiile art.39 alin.1 în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație doar pentru statul din care persoana în cauză a fost returnată și nu pentru toate statele Uniunii Europene.
Cum în cauză s-a demonstrat că pârâtul nu a respectat condițiile de ședere în spațiul Uniunii Europene, fiind în culpă, trebuie să suporte consecințele faptelor sale.
Apelul este fondat.
Astfel, deși instanța de fond a reținut în mod corect că pârâtul ca persoană particulară (resortisantă a statului), cetățean al Uniunii Europene are dreptul de a cere judecătorului național să-i aplice dispozițiile din art.1 al Directivei Parlamentului European și al Consiliului nr.2004/38/CE care stabilește condițiile ce reglementează exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor, precum și restrângerile acestui drept din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, nu a făcut o corectă aplicare a acestei norme de drept comunitar.
Potrivit art.27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE din data de 19.04.2004, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
Conduita personală a individului în cauză trebuie să reprezinte o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerații de prevenire generală.
În speță, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 3 din dosar, pârâtul, conform propriei sale declarații, după ce a tranzitat Ungaria, Austria, Germania și Danemarca, a locuit timp de 40 zile în orașul, a fost surprins în timp ce fura mărfuri dintr-un magazin și a fost reținut de poliția daneză, iar apoi a fost returnat în România la data de 28.08.2007 în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Danemarca.
Această conduită personală a pârâtului a fost de natură să reprezinte o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, față de situația că problema controlului migrației din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern dar și pe plan extern.
În această situație, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, fiind aplicabile dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 și cele ale art.39 alin.1 din aceeași lege privind restrângerea dreptului la liberă circulație doar pentru statul din care persoana a fost returnată pentru o perioadă de maxim 3 ani.
De altfel, dispozițiile art.5 din Legea nr.248/2005 prevăd limitativ obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate, anume respectarea legislației României, obligația de a nu desfășura activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, precum și obligația de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul unui stat, în condițiile stabilite prin legislația acelui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România, în respectarea principiului că dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, ci supus unor limitări legale, în concordanță cu documentele internaționale la care România este parte.
Față de aceste considerente, se constată că apelul este fondat și în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, urmează să fie admis și să se schimbe în tot sentința, în sensul că se va admite sesizarea și se va dispune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Danemarca pe o perioadă de 2 ani începând cu data sesizării instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.301 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în, sat, sat, județul
Schimbă în tot sentința în sensul că admite sesizarea și dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Danemarca pe o perioadă de 2 ani începând cu data sesizării instanței.
Definitivă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./20.02.2008
GM/7 ex.
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Georgiana Nanu
