Reziliere contract. Speta. Decizia 1050/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1050/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus de recurentul reclamant, domiciliat în, str. -. -, -. 1,. 4, județul I în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în O,-, - 4,. 27, județul B împotriva deciziei civile nr. 1051/AP din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 710 din 01.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă intimatul pârât, personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 23 aprilie 2008 emisă de Baroul Bihor - cabinet individual, lipsă recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 710 din 01.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții împotriva pârâților și, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere autentificat sub nr. 1201/11.04.2002, defuncta a înstrăinat pârâților cota de proprietate de 21/24 părți din imobilul înscris în CF nr. 6377 O, nr. top. 4996/9, în natură casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe, cu terenul aferent, situată în O,-, în schimbul întreținerii, constând în alimente, gătit, curățenie, spălat, asistență medicală și medicamente și înmormântare potrivit tradiției.
Reclamantul, potrivit certificatului de moștenitor nr. 107/06.06.2002, este unicul moștenitor legal al defunctei, în calitate de fiu, acesta susținând că mama
sa a fost lipsită de discernământ la data încheierii contractului, lipsind consimțământul său valabil exprimat.
Potrivit martorilor propuși de reclamant, defuncta era o persoană mai retrasă, iar martorii, vecini cu ea, au discutat cu defuncta în perioada anterioară îmbolnăvirii și spitalizării și mai ales anterior arestării reclamantului, când probabil că relațiile dintre defunctă și fiul său erau mai strânse.
Însă nici unul din acești martori nu a discutat cu defuncta în perioada spitalizării și a încheierii contractului și ni a participat la semnarea acestui act, astfel încât instanța a considerat că declarațiile lor nu sunt determinante în dezlegarea cauzei.
Martorele și au relatat că defuncta a fost perfect lucidă pe toată perioada spitalizării, inclusiv la momentul semnării contractului.
Reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate în perioada 09.2000-08.2002.
Expertiza scrisului efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laborator T, concluzionează că semnătura de la rubrica "întreținută" de pe contractul de întreținere aparține defunctei, expertiza nefiind contestată de reclamant.
Expertiza psihiatrică, efectuată de Serviciul de Medicină Legală B concluzionează că tratamentul medicamentos urmat în perioada încheierii actului litigios nu putea influența starea sa de conștiență și deci la data semnării contractului defuncta nu prezenta tulburări psihice care să-i influențeze discernământul.
Institutul de Medicină Legală T consideră posibil ca aceasta să fi avut o reacție depresivă la starea postoperatorie și terminală în care se afla, cu consecința diminuării discernământului la data încheierii contractului.
Comisia Superioară Medico-legală B, care după analizarea întregului material înaintat, a considerat că nu există suficiente elemente cu valoare criminologică medico-legală psihiatrică certă, care să ateste modificarea discernământului defunctei la data de 11.04.2002.
Coroborând probele științifice cu probele testimoniale, în special declarațiile martorelor străine de părți, care au asistat la încheierea actului, dar și declarația martorei reclamantului, care a vizitat-o pe defunctă după încheierea actului, declarând că aceasta era lucidă, instanța a reținut că la data încheierii contractului de întreținere defuncta a exprimat un consimțământ valabil, expresie a libertății de voință, astfel încât nu există motivul de nulitate absolută invocat de reclamant, sens în care a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul, solicitând instanței schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 1051/AP din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații și împotriva sentinței civile nr. 710 din 01.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Din considerentele deciziei se reține că motivarea este opera judecătorului care trebuie să demonstreze în mod logic, deplina concordanță dintre soluția din cauza respectivă și realitate.
Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară și simplă, precisă, concisă și fermă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere.
Ori, examinând hotărârea sub acest aspect, tribunalul a apreciat că aceasta respectă dezideratele arătate, iar faptul că judecătorul nu a îmbrățișat opinia unei dintre părți cu privire la faptul dedus judecății, nu înseamnă în mod obligatoriu că am fi în prezența unei motivări necorespunzătoare, în măsură să atragă casarea ei.
invocate în procedura de redactare a actului notarial, nu sunt în măsură să atragă nulitatea acestuia, întrucât potrivit art. 59 alin. 2 din nr. 710/1995 însoțirea notarului public la instrumentarea actului în afara sediului său de un secretar delegat nu este obligatorie, este lăsat la aprecierea acestuia, astfel încât o eventuală lipsă a semnăturii acestuia de pe actul în cauză, cât timp în cuprinsul acestuia nu se face referire cu privire la prezența unui secretar delegat, nu atrage nici o sancțiune.
Persoana de care ar fi fost însoțit notarul, nu înseamnă în mod obligatoriu că aceasta ar fi avut și calitatea de secretar delegat.
Consimțământul părților contractante a fost luat simultan, chiar dacă la momentul luării consimțământului defunctei intimații nu au fost de față, aceasta datorându-se faptului că notarul public a dorit să verifice dacă aceasta exprimă un consimțământ valabil și nu unul influențat de persoana intimaților, care după luarea consimțământului defunctei, au fost chemați în încăpere și au semnat actul - a se vedea depoziția martorei, prezentă la perfectarea contractului.
În condițiile în care Comisia Superioară Medico-Legală Baa preciat că nu există suficiente elemente cu valoare criteriologică medico-legală psihiatrică certe, să ateste modificarea discernământului defunctei la data de 11.04.2002, iar martorii prezenți la perfectarea contractului și, au declarat că aceasta era conștientă și lucidă, tribunalul în acord cu prima instanță apreciază că aceasta avea discernământ la acel moment, exprimând astfel un consimțământ valabil.
Nu s-a administrat nici o probă din care să reiasă în mod cert că în ziua perfectării actului, defunctei i s-ar fi modificat medicamentația administrată, fapt ce i-ar fi afectat discernământul.
Această concluzie nu poate fi trasă din lipsa foii de observație cu medicamentația administrată pentru ziua de 11.04.2002, în lipsa unei alte probe.
Depozițiile testimoniale ale martorilor și, sunt irelevante sub aspectul aprecierii existenței discernământului defunctei, întrucât nici unul nu a fost prezent la momentul perfectării actului și nu au întâlnit-o într-o perioadă apropiată acestui moment.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, în sensul lipsirii de efecte juridice a contractul de întreținere autentificat sub nr. 1201 din 11 aprilie 2000 de BNP,încheiat de mama sa, și pârâții și -.
Recurentul, în principal, reiterează aspectele pe care și-a fundamentat și cererea de apel, la care adaugă suplimentar nemotivarea hotărârii de către această din urmă instanță a deciziei pe care o atacă.
De la început, trebuie menționat că majoritatea criticilor invocate sunt probleme care vizează modul de interpretare a probelor administrate, de altfel recurentul întemeindu-și cererea pe prevederile art. 312 alin 3 cod procedură civilă, fără a indica motivul sau motivele de casare, respectiv de modificare pe care își întemeiază cererea.
Reclamantul, în calitate de fiu a defunctei, a solicitat prin acțiunea introductiva constatarea nulității absolute a contractului de întreținere, invocând lipsa discernământului și lipsa semnăturii titularului pe contractul autentic.
Referitor la problema semnăturii se constată că este vorba de un contract autentic care, sub acest aspect, face dovada până la înscrierea în fals, instanța civilă neavând competența de a stabili dacă semnătura contractantului este reală sau nu.
Instanța de fond a dispus, totuși, efectuarea unei expertize criminalistice care a stabilit că semnătura aparține defunctei, în baza actelor de comparație prezentate de părți.
Pentru celălalt motiv de nulitate invocat, și anume lipsa discernământului, au fost dispuse două expertize de specialitate în cauză, ajungându-se la Comisia Superioară Medico- Legală B, care după analizarea celor două lucrări de specialitate și a actelor medicale, a concluzionat că nu există suficiente elemente care să ateste modificarea discernământului antecesoarei recurentului la data încheierii actului.
Cum acestea au fost cele două motive de nulitate indicate și cum evaluarea probelor testimoniale de către instanța de fond și de apel reprezintă o problemă de temeinicie și nu una de legalitate, instanța apreciază că soluțiile pronunțate reflectă o corectă aplicare a dispozițiilor ce reglementează contractul de întreținere.
Sub aspectul criticii care vizează forma hotărârilor atacate, apare o evidentă disproporție între modul de prezentare și de elaborare al acțiunii și respectiv al apelului și modul în care s-a răspuns problemelor ridicate.
Această disproporție apare din prezentarea stării de fapt de către recurentul reclamant și al reprezentantului acestuia, ceea ce a fost benefic pentru cauză deoarece instanța a înțeles că trebuie să verifice condițiile de fond și de formă ale contractului pus în discuție.
Este adevărat că prin comparație hotărârile sunt sintetice dar totuși ele evidențiază aspectele esențiale,reținându-se concluziile lucrărilor de specialitate efectuate în cauză și precizând că sub aspectul depozițiilor martorilor audiați starea de fapt descrisă de recurent nu este confirmată.
Nu ne aflăm în situația prevăzută în mod expres de art. 304 pct 7 cod procedură civilă, singura care ar atrage admiterea recursului, faptul că în cazul fiecăreia dintre cele două hotărâri partea de considerente este redusă la limita explicării soluției neatrăgând casarea acestora.
Față de cele precizate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin 1 cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 cod procedură civilă va obliga partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1785 lei cheltuieli de judecată în recurs
Se constată că pe durata soluționării recursului intimata - a decedat, având calitate de moștenitor intimatul, potrivit certificatului de moștenitor nr. 7/2008, depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil introdus de recurentul reclamant, domiciliat în, str. -. -, -. 1,. 4, județul I în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în O,-, - 4,. 27, județul B împotriva deciziei civile nr. 1051/AP din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1785 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red dcz
25.06.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/26.06.2008
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
