Reziliere contract. Speta. Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1055
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.138 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.10128 din 18 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă -, reprezentată de avocat și intimata reclamantă -, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în mandate poștale, prin care se tinde dovedirea faptului că au fost expediate sume de bani, de mai multe ori, sume ce au fost returnate ulterior.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat, la rândul său, încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând acte medicale ale reclamantei.
Instanța, potrivit dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, care au fost comunicate.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, -, a arătat că instanțele de fond și apel, nu au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.1020, 1021 Cod civil; de asemenea, nu au avut rol activ, încălcând astfel dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, prin necalificarea întâmpinării ca o cerere reconvențională, iar instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al pârâtei, prin respingerea probei testimoniale, solicitată pentru dovedirea refuzului întreținerii din partea creditoarei. A susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în teză principală, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea soluționării cererii reconvenționale; în teză subsidiară, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului și respingerii actiuni, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă -, a apreciat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1020 și 1021 Cod civil, întrucât pârâta nu își îndeplinește obligația de prestare a întreținerii, din culpa sa și nu din culpa reclamantei. A arătat că, în mod corect, întâmpinarea pârâtei nu a fost calificată ca și cerere reconvențională, întrucât în aceasta nu există decât apărări față de acțiunea principală și nicio solicitare. A considerat că instanțele de apel și de fond au administrat toate probele relevante și suficiente pentru soluționarea cauzei. A pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 05.11.2007, sub nr. 23208/215/200, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 7370/30.09. 2004 de BNP -.
În fapt, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de întreținere, prin care aceasta se obliga să o întrețină cu toate cele necesare, să îi achite cheltuielile de întreținere, curent electric și telefon.
La data de 16 aprilie 2007 rămas irevocabilă sentința, prin care reclamantei i-a fost respinsă o acțiune în rezoluțiunea contractului,și, de la acea dată, a așteptat ca pârâta să-și îndeplinească obligațiile contractuale.
Însă, pârâta, niciodată, din luna aprilie 2007 și până în prezent, nu a căutat-o, nu a dorit să știe de ea și nu i-a prestat nici un fel de întreținere, deși a avut nevoie de ajutorul pârâtei.
Nici nu a avut posibilitatea de a lua legătura cu pârâta, întrucât aceasta s-a mutat de la adresa pe care reclamanta o cunoștea și nu i-a comunicat noua adresă sau măcar un număr de telefon.
După pronunțarea sentinței anterioare, pârâta i-a trimis o singură dată suma de 50 lei, bani care nu i-ar fi ajuns nici măcar pentru plata utilităților, fără a avea în vedere și necesitățile de hrană sau medicamentele de care avea nevoie. În acest context, a refuzat să primească banii de la pârâtă, în ideea că în acest fel o va determina să o viziteze și să îi spună că are nevoie de îngrijire și ajutor din partea ei.
În toată această perioadă, reclamanta a fost nevoită să apeleze la alte persoane, pentru aoa juta și pentru a-i face cumpărăturile necesare.
Reclamanta a mai arătat că este foarte bătrână și bolnavă, astfel încât are nevoie de îngrijire zilnică. Pârâta nu a vizitat-o nici măcar în perioada când a fost internată în spital.
La data de 26.03.2008, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanta, cu rea credință, susține că ea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. În toată această perioadă, reclamanta a fost cea care a refuzat întreținerea, fiind amăgita de anumite rude ale ei. Văzând că îi refuză ajutorul, pârâta i-a trimis sume de bani, dar acestea i-au fost returnate, reclamanta refuzând și acest ajutor. Pârâta a mai arătat că nu este adevărată susținerea reclamantei,cu privire la faptul că aceasta nu-i cunoștea noul domiciliu, dimpotrivă, chiar știa și unde s-a mutat, fiind de mai multe ori în imobilul de la, dar cunoștea și numerele de telefon de acasă și de la serviciu, ale pârâtei.
Pârâta a mai arătat că este de acord chiar cu o novație a contractului, prin transformarea în bani a prestației la care s-a obligat prin contractul de întreținere.
Prin sentința civilă nr.10128 din 18 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta.
S- dispus rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 7370/30.09.2004, de BNP -.
A fost obligată pârâta, către reclamantă, la plata sumei de 815 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr.7370/30.09.2004 de BNP -, reclamanta -, în calitate de vânzătoare întreținută, a vândut apartamentul proprietatea sa, situat în C, str.- B,.5,.1,.14, pârâtei, în calitate de cumpărătoare întreținătoare, în schimbul unui preț de 5.000.000 lei, precum și al obligării acesteia din urmă să o îngrijească și să o întrețină, cu tot ce este necesar traiului zilnic, să suporte cheltuielile cu medicația necesară, asistență medicală, telefon, curent electric, întreținere, impozit, iar, la deces, să o înmormânteze și să o pomenească după obiceiurile creștinești. Prin același contract, pârâta mai era obligată să nu o interneze pe reclamantă într-un cămin de bătrâni și să nu aibă pretenții asupra pensiei reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 8312 pronunțată de Judecătoria Craiova la data de 24.10.2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 716/18.04.2007 pronunțată de Tribunalulul D, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta -.
La data de 05.11.2007, reclamanta a formulat o nouă acțiune în rezoluțiunea aceluiași contract de întreținere, rezoluțiune care face obiectul prezentului dosar.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, martorul declarând că reclamanta a fost internată în spital, însă pe pârâtă nu a văzut să o fi vizitat pe reclamantă; aceasta se deplasează cu greutate și apelează la vecini să-i cumpere medicamente sau pâine.
Instanța a mai reținut că reclamanta singură și-a plătit cheltuielile privind întreținerea apartamentului, cele privind energia electrică sau cablul TV, deși pârâta se obligase chiar prin contract, să achite aceste cheltuieli.
Reclamanta este o femeie în vârstă, care nu se poate descurca singură, iar pensia pe care o obține este neîndestulătoare pentru achitarea cheltuielilor cu utilitățile, medicamentele și alimentele. Tocmai din acest motiv, reclamanta a încheiat contractul de vinzare-cumparare cu clauză de întreținere.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 1020.civ. Potrivit textului menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului, este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică, pe lângă prestația materială,și o componentă psihologică, dată de caracterul "intuitu personae" al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
În cauză, conduita pârâtei, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, precum și prin declarațiile martorilor și chiar răspunsurile la interogatoriu, a fost de natură a-i crea reclamantei un real sentiment de insecuritate și chiar temerea că nu are cine să o îngrijească și să o ajute să-și achite cheltuielile strict necesare vieții și sănătății sale.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că,din aprilie 2007, pârâta a trimis reclamantei suma de 100 lei, în mai 2007, 100 lei în iunie, 100 lei în luna iulie 2007 și 100 lei în luna ianuarie 2008.
De asemenea, odată cu vânzarea apartamentului,este evident că pârâta nu a dorit ca reclamanta să cunoască unde locuiește, din moment ce, odată cu trimiterea sumelor de bani, a completat la rubrica"adresa expeditorului"- post restant C, și nu adresa unde locuiește.
Raportat la aceste împrejurări, dispozițiile art. 1020.civ. sunt aplicabile în cauză, deoarece nu se poate reține că, în culpă, pentru neexecutarea obligației de întreținere, este creditoarea, care, fiind în stare de nevoie, a încercat, prin returnarea unei sume de 50 lei, să o determine pe debitoare să-și îndeplinească obligațiile contractuale. Oricum, prin contractul încheiat, debitoarea s-a obligat să-i presteze întreținere creditoarei, să o îngrijească și să o întrețină, ori întreținerea presupune asigurarea celor necesare traiului zilnic, a medicamentelor, în special.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta-pârâtă a arătat, în esență, că a avut disponibilitate necesară în a-și respecta obligațiile contractuale, însă întâmpinat tot timpul refuzul reclamantei de a primi întreținere, astfel că intimata-reclamantă refuză, fără nici justificare, să primească întreținerea, punându-o în imposibilitatea de a-și exercita obligațiile asumate prin contract, aspecte ce rezultă din răspunsurile acesteia la interogatoriu, martorul, propus de reclamantă, fiind chiar persoana care contribuit la influențarea în mod negativ, reclamantei, în sensul refuzului primirii întreținerii.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23 ianuarie 2009, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.138 din 27 februarie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul formulat de pârâta, și a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat că, în mod legal și temeinic, prima instanță a interpretat probatoriul administrat în cauză, în concordanță cu dispozițiile legale în materie, prevăzute de art.1020 și art.1021 Cod Civil, din depozițiile martorilor și --, coroborate cu proba cu înscrisuri, reieșind că pârâta, în calitate de debitoare a întreținerii, nu și- îndeplinit obligația de întreținere a reclamantei, în calitate de creditoare a întreținerii, asumată prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.7370/30 septembrie 2004 la BNP -, conduita pârâtei fiind de natură a-i crea reclamantei un real sentiment de insecuritate și chiar temerea că aceasta nu va fi îngrijită și nici ajutată să-și achite cheltuielile necesare supraviețuirii și sănătății sale, având în vedere că, noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică,pe lângă prestația materială,și o componentă psihologică, dată de caracterul "intuitu personae" al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere, astfel că, soluția adoptată de instanța de fond, în sensul rezoluțiunii contractului menționat, este rezultatul stabilirii unei stări de fapt corecte și conforme cu adevărul, precum și a unei interpretări și aplicări corecte legii.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, motivând, în esență, următoarele: s-a făcut o greșită aplicare a dispoz.art.1020 și 1021 civ. în sensul că reclamanta refuză, fără o justificare reală, să primească întreținere, astfel încât, dată fiind reaua credință a acesteia și propria culpă, nu se putea dispune rezilierea contractului; cele două instanțe nu au avut rol activ, încălcând astfel dispoz.art.129 pr.civ. prin necalificarea întâmpinării ca o cerere reconvențională, în sensul că pârâta a solicitat o transformare (novație) în bani a obligației de întreținere, sumă pe care să o achite lunar; Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al apelantei pârâte, prin respingerea probei testimoniale, solicitată pentru dovedirea refuzului întreținerii din partea creditoarei, contrazicând însuși caracterul devolutiv al apelului.
Recursul nu este fondat.
Astfel, în ceea ce privește prima critică adusă hotărârilor- cu referire la aplicarea greșită a dispoz. art. 1020 și 1021 cod civil - este de menționat că, date fiind prevederile art. 304 Cod pr. civ.- care impun examinarea recursului numai pentru motive de nelegalitate - aplicarea corectă sau greșită a dispozițiilor legale în materie, se apreciază raportat la situația de fapt stabilită de instanța de fond și apel, care nu poate fi supusă reexaminării în recurs, întrucât, aceasta constituie, eventual, motiv de netemeinicie a hotărârii, și nu de nelegalitate.
Ca atare, atributul instanței de recurs, sub acest aspect, este de a verifica dacă dispozițiile de drept material au fost corect aplicate, la situația de fapt stabilită prin hotărârile atacate.
În speță, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, analizând și interpretând probele dosarului, au stabilit, în esență, că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, iar refuzul reclamantei de a primi anumite sume de bani, a fost justificat, aceasta dorind astfel să o determine pe reclamantă să-și îndeplinească toate obligațiile asumate prin contractul de întreținere, reclamanta nedovedind rea credință, din acest punct de vedere.
Or, față de această stare de fapt, aplicarea dispoz.art.1020-1021 civ. - care prevăd că, în contractele sinalagmatice, condiția rezolutorie este subînțelesă întotdeauna, în caz când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul, iar partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, poate cere desființarea contractului - este corectă, soluția de admitere a acțiunii,fiind legală.
În ceea ce privește cea de a doua critică adusă hotărârilor - cu referire la calificarea cererii depusă la instanța de fond - aceasta este neîntemeiată, pârâta neformulând nici o cerere cu caracter reconvențional, în cauză.
Cerea depusă de pârâtă (27 dosar fond) are caracter de întâmpinare, fiind, de altfel, și intitulată astfel de către pârâtă, și cuprinde numai apărările pe care aceasta le-a formulat, față de motivele acțiunii.
Menționarea, în cuprinsul acestei întâmpinări, a acordului în ceea ce privește "o eventuală novație a contractului", nu-i dă caracterul de cerere reconvențională, în condițiile prev.de art.119 pr.civ. întrucât, nu constituie o solicitare expresă în acest sens.
De altfel, pe tot parcursul procesului, la prima instanță, deși a fost asistată sau reprezentata de avocat, pârâta nu a făcut vreo referire cu privire la o eventuală cerere reconvențională, iar cu ocazia judecării pe fond a cauzei, a pus concluzii numai pe acțiune, neformulând vreo altă solicitare.
Referitor la cea de a treia critică formulată de recurentă - ce vizează încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea probei testimoniale, de către Tribunal - aceasta nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, întrucât, potrivit art.295 alin.2 pr.civ. instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de noi probe, numai dacă, consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Deci, în condițiile în care legea nu impune instanței, încuviințarea și administrarea anumitor probe, în apel, cererea formulată de părți sunt acest aspect, constituie un element de apreciere, lăsat la latitudinea judecătorului, așa încât, respingerea unei astfel de cereri, nu atrage nelegalitatea hotărârii, prin încălcarea dreptului la apărare.
Față de considerentele expuse, constatând că, în raport de criticile formulate de recurentă, în cauză nu subzistă nici unul din motivele de nelegalitate a hotărârilor,expres si limitativ prev.de art.304c.pr.civ. în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.138 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.10128 din 18 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
21.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
