Reziliere contract. Speta. Decizia 1114/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1114
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în S, b- -, nr. 19,. A,. 2,. 11, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 69 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu intimatul reclamant MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, cu sediul în B, sector 5,--5 și intimatele pârâte, domiciliate în S, b- -, nr. 19,. A,. 2,. 11, jud. O, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, intimatul reclamant MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, reprezentat de consilier juridic și intimatele pârâte, reprezentate de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic, pentru intimatul reclamant MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, a depus la dosar copie de pe decizia nr. 5141/31.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr-. La interpelarea instanței, a precizat că unitatea militară la care și-a desfășurat activitatea recurentul pârât s-a reorganizat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că instanța de apel a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză și în raport de aceasta, o aplicare necorespunzătoare a dispozițiilor legale. Locuința de serviciu din care s-a dispus evacuarea recurentului pârât și a familiei sale este proprietatea statului prin Ap. astfel că se încadrează în dispozițiile OUG nr. 8/2004, motiv pentru care contractul de închiriere era prelungit de drept până la 08.04.2009. decizia recurată este pronunțată la data de 05.03.2009, astfel că din acest punct de vedere este încălcată dispoziția legală menționată. Instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile Ordinului Ap. nr. 179/14.12.2004, prin care s-a dispus desființarea UM 01217 la care recurentul pârât își desfășura activitatea. De asemenea, apreciază că instanța de apel a încălcat și prevederile privind dreptul la domiciliu al membrilor familiei, prevăzute de art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, potrivit cărora instanța de judecată trebuie să analizeze și urmările unei măsuri de evacuare prin raportare la circumstanțele speciale rezultate din dosarul cauzei privind membrii familiei titularului contractului de închiriere; fără cheltuieli de judecată. A depus la dosar practică CEDO.
Consilier juridic, pentru intimatul reclamant MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. A precizat că recurentul pârât a fost trecut în rezervă pentru abateri grave de la prevederile regulamentelor militare. Ca urmare a pierderii calității de cadru militar în activitate din motive imputabile, contractul de închiriere al recurentului pârât nu a mai fost prelungit, deoarece acesta nu mai îndeplinea condițiile legale în acest sens. De altfel, contractul însuși conține o clauză, conform căreia încetarea acestuia operează la expirarea termenului prevăzut la punctul 3 sau pentru motive imputabile. Dispozițiile OUG nr. 8/2004 nu sunt aplicabile, întrucât locuința de serviciu este deținută în baza unui contract de închiriere care este accesoriu la contractul de muncă. În ceea ce privește motivul privind evacuarea membrilor familiei, a precizat că titularul contractului de închiriere este recurentul pârât, astfel că soluția aplicată acestuia include și membrii de familie, cărora nu li se încalcă niciun drept la domiciliu.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la Judecătoria Slatina, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se dispune rezilierea contractului de închiriere nr. A-1542/8.07.2004, privind locuința situată în mun. S, B-. -, nr. 19, -. A,. 11, evacuarea pârâtului și a membrilor de familie ai acestuia, și, din locuința de serviciu, obligarea chiriașilor la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere, precum și la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 342 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale - prin Direcția Legislație și Asistență Juridică pentru S ( U 02551), în contradictoriu cu pârâții, și, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul, lt.col. în Ap. a primit locuința de serviciu situată în mun. S, B- - nr.19, -. A,.11, jud. O, în baza contractului de închiriere nr.A-1542/8.07.2004, beneficiind de acest spațiu locativ și pârâtele -soție și -fiică, ca membrii de familie.
Prin Ordinul nr. nr.224 din 3.03.2005, emis de Ministrul Apărării Naționale, pârâtul, având gradul de locotenent colonel, a fost trecut în rezervă prin aplicarea art.85 al.1 lit.j din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, însă prin sentința nr.384 din 23.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.454/A/2005 a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamant, s-a dispus anularea în parte a Ordinului nr.224 din 3.03.2005 emis de, în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în rezervă a reclamantului, din art.85 al.1 lit."j" în art.85 al.1 lit."e" din Legea nr.80/1995, modificată.
Potrivit dispoz. Cap.VII din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, în art.85 lit. e se arată că "Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, când, în urma reorganizării unor unități și a readucerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
Prin urmare, temeiul juridic menționat de Ordinul nr. nr.224 din 3.03.2005 respectiv art.85 lit. "j" din Legea nr.80/1995 potrivit căruia" Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere" când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, a fost modificat, fiind aplicate dispozițiile art.85 lit. e menționate mai sus, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1020 - 1021 și art. 1439 Cod civil, precum și dispozițiile contractului de închiriere nr. a-1542/08.07.2004, art. 6 și art. 14 din Ordinul nr. M 125/28.07.2005 pentru a se dispune rezilierea contractului de închiriere, iar în privința celorlalte petitorii ale cererii de chemare în judecată nu au fost dovedite în condițiile art. 1169 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr. 342 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în acest dosar a declarat apel reclamantul Ministerul Apărării Naționale B, susținând că în mod eronat prima instanță a respins acțiunea promovată, deși pârâtul și-a pierdut calitatea de cadru militar în activitate din motive imputabile și în mod greșit a aplicat norma generală reprezentată de nr.OUG 40/1995 și Legea nr. 241/2001 pentru o situație reglementată printr-o normă cu caracter special respectiv Legea nr. 114/1996.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă 69/5 martie 2009, admis apelul formulat de apelantul reclamant Ministerul Apărării Naționale B împotriva sentinței civile nr. 342 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți, a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea, a constatat încetate efectele contractului de închiriere nr. A-1542/08.07.2004 și a dispus evacuarea pârâtului și membrilor familiei, și, din locuința de serviciu situată în S,-, -. A,. 11, județul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 3/08.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de Ministerul Apărării împotriva sentinței nr. 384/23.09.2005, a Curții de APEL CRAIOVA - secția contencios administrativ și fiscal, a fost modificată sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
În acest condiții, potrivit Ordinului nr. nr.224 din 3.03.2005, emis de Ministerul Apărării Naționale, pârâtul având gradul de locotenent colonel a fost trecut în rezervă prin aplicarea art.85 alin. 1 lit. j din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare -respectiv PENTRU comiterea unei abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale.
Prin contractul de închiriere nr.A-1542/8.07.2004, încheiat între S, în calitate de locator și domnul Lt.(rez), în calitate de locatar, s-a închiriat acestuia din urmă locuința de serviciu situată în mun. S, B- - nr.19, -. A,.11, jud. O, de contract beneficiind și membrii familiei acestuia respectiv - soție și -fiică, termenul fiind până la data de 31.05.2006.
Potrivit art.6 din contractul mai sus menționat "rezilierea contractului poate avea loc în situația în care titularul contractului de închiriere încetează activitatea în Ministerul Apărării Naționale, la cererea chiriașului sau a proprietarului, cu notificare prealabilă de 30 de zile, când chiriașul produce serioase avarii locuinței, are o comportare incompatibilă cu calitatea de militar, nu plătește timp de trei luni consecutiv chiria sau cota parte a cheltuielilor de întreținere, subînchiriază locuința, chiriașul își cumpără locuință în garnizoana în care lucrează.
Conform Ordinului nr. 125 din 28.07.2005, emis de Ministrul Apărării Naționale, în art.14. al.2 " contractele de închiriere a locuințelor pentru cadrele militare în rezervă și retragere, precum și ale foștilor salariați civili ai acestui minister care nu dețin locuință proprietate personală, se prelungesc pe o perioadă de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.
În alineatul 4 din același articol s-a arătat că" nu beneficiază de prevederile al.2 personalul militar și civil a cărui activitate, respectiv contract de muncă, a încetat prin demisie sau din motive imputabile acestuia.
Având în vedere dispozițiile art. 1020 cod civil potrivit cărora "condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său, iar potrivit art. 1439 alin. 2 Cod civil "în caz când una din părți nu îndeplinește îndatoririle sale principale, cealaltă parte poate cere desființarea contractului" și ținând seama că în apel s-a făcu dovada că temeiul juridic al trecerii în rezervă a intimatului a fost modificat devenind astfel incidente dispozițiile legale anterior precizate, tribunalul a admis apelul, a schimbat sentința în sensul în sensul că a admis acțiunea și a constatat încetate efectele contractului de închiriere nr. A-1542/08.07.2004.
Ca urmare a constatării încetării contractului de închiriere, nemaiexistând un titlu în baza căruia reclamantul să dețină locuința, s-a dispus evacuarea pârâtului și a membrilor familiei și, din locuința de serviciu situată în S,-, -. A,. 11, județul
Nu s-a putut reține apărarea intimatului potrivit căreia în speță sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de OUG 8/2004 care modifică OUG 40/1999, având în vedere faptul că locuința este deținută în baza unui contact de închiriere a unei locuințe de serviciu care este accesoriu la contractul de muncă, incidente în cauza fiind dispozițiile Legii 114/1996.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate deoarece nu s-au aplicat dispozițiile OUG 8/2004, prin care se prelungeau de drept pe o perioadă de 5 ani contractele de închiriere aflate în curs de executare, începând cu 8.04.2004, neavând relevanță trecerea sa în rezervă pentru săvârșirea unor abateri grave disciplinare deoarece locul său de muncă a fost desființat anterior acestei măsuri, respectiv 14.12.2004, prin Ordinul nr. 179/14.12.2004, situație în care erau aplicabile dispoz. art. 85 alin.1 lit. e din Lg. 80/1995 privind trecerea în rezervă din motive neimputabile. A fost încălcat art. 1 din Protocolul I CEDO prin care se prevede dreptul la un domiciliu deoarece trebuia să se aibă în vedere și urmările măsurii de evacuare față de membrii familiei, prin raportare la circumstanțele rezultate din dosarul cauzei, soția sa fiind pensionată pe caz de boală (cauza României și cauza Ĉosić ).
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Contractul de închiriere a cărei reziliere s-a solicitat a fost încheiat la data de 8.07.2004, locatar principal fiind pârâtul recurent, iar locuința a avut caracterul unei locuințe de serviciu. Art. 6 din contract menționează posibilitatea rezilierii contractului, alături de alte motive, și în situația în care chiriașul are o comportare incompatibilă cu calitatea de militar.
Prin Ordinul nr. nr. 224/3.03.2005, emis de MAPN, pârâtul recurent, având gradul de locotenent colonel, a fost trecut în rezervă prin aplicarea art. 85 alin.1 lit. j din Lg. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, dispoziții care se referă la comiterea unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale.
Față de temeiul trecerii în rezervă a locatarului principal nu are relevanță în cauză prelungirea termenului de închiriere a contractului prin OUG 8/2004, deoarece motivul rezilierii contractului de închiriere nu a fost numai ajungerea la termen a locațiunii, ci pierderea dreptului de închiriere, ca efect al trecerii sale în rezervă pentru motive imputabile, respectiv săvârșirea unor abateri grave de la îndatoririle specifice activității de militar.
De asemenea, nu are relevanță, din punct de vedere juridic, faptul că locul de muncă al pârâtului recurent se desființase încă din 14.12.2004, ca urmare a Ordinului nr. 179/2004, deoarece la acel moment nu s-au luat măsuri privind executarea contractului de închiriere și nici nu a fost trecut în rezervă pârâtul recurent, conform dispoz. art. 85 alin.1 lit. e din Lg. 80/1995, privind trecerea în rezervă din motive neimputabile.
Trecerea în rezervă a pârâtului recurent s-a făcut în temeiul art. 85 alin.1 lit. j, din motive imputabile, la data de 3.03.2005, contractul de închiriere executându-se pe toată această perioadă. juridic al încetării raporturilor de muncă s-a stabilit în mod irevocabil prin decizia nr. 3/08.01.2009, pronunțată de - Secția de contencios administrativ și fiscal, decizie avută în vedere de tribunal, ca instanță de apel.
Calitatea de ofițer atrage aplicarea regulilor statutare specifice menite a proteja pe cei ce activează în acest sector și a păstra o imagine de corectitudine, moralitate și profesionalitate asupra acestora tocmai datorită importanței muncii în societate.
Tocmai de aceea statutul de militar poate implica anumite constrângeri firești față de natura muncii prestate care solicită, alături de executarea cu profesionalism a activității specifice, și o disciplină deosebită, un comportament moral ireproșabil atât la locul de muncă cât și în viața privată.
Spațiul repartizat a constituit locuință de serviciu, închirierea fiind determinată tocmai de existența raporturilor de muncă între pârâtul recurent și MApN, iar contractul de închiriere constituie accesoriu la contractul de muncă, conform art. 51 alin. 2 din Lg. 114/1996.
Legea nr. 114/1996, legea locuinței, reglementează cadrul general de realizare, exploatare și administrare a locuinței consacrându-se dreptul accesului liber și neîngrădit la locuință al fiecărui cetățean, în conformitate cu art. 8 CEDO.
Fiecare sector de activitate, în funcție de specificul muncii și calitatea specială a angajaților în respectiva activitate poate necesita anumite reglementări caracteristice acesteia, care fără a încălca reglementările din Lg. 114/19996, le completează, ceea ce este specific și speței din cauza de față raportat la art. 6 din contract și statutul cadrelor militare.
Contractul de închiriere fiind considerat, în speță, accesoriu al contractului de muncă, acesta, potrivit principiului "accesorium sequitur principale", urmează soarta juridică a contractului de care este dependent, între cele două contracte existând deci un raport de subordonare. Atât timp cât raporturile de muncă au încetat din motive disciplinare, iar aceasta atrage, potrivit art. 6 din contractul de închiriere și încetarea raporturilor locative, este legală soluția de reziliere a contractului de muncă chiar înainte de termen, în condițiile art. 24 alin.1 lit. b, ipoteză ultimă (chiriașul nu a respectat clauzele contractuale).
În speță, nu sunt incidente dispoz. art. 1 din Protocolul 1, așa cum susține recurentul, acestea referindu-se la protecția proprietății, ci cele prevăzute de art. 8 din convenție, referitoare la dreptul la domiciliu al oricărui cetățean.
Convenția garantează drepturi și libertăți ale persoanelor pe teritoriul statelor membre, dar această garanție trebuie să fie în concordanță nu numai cu interesele individuale ale titularilor lor, dar și în conformitate cu interesul general al societății.
Dreptul la domiciliu prevăzut de art. 8 din Convenție este un drept convențional, ceea ce are în vedere împrejurarea că poate cunoaște anumite limitări, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Această limitare trebuie să fie cunoscută, în sensul că, cel căruia i se aplică, să fi putut să-i înțeleagă sensul și să-și dea seama că aplicarea legii îl privește pe el și să nu fie disproporționată față de scopul urmărit.
Or, pârâtul, ca ofițer și comandant de garnizoană, deci deținător al unei importante funcții de conducere, avea obligația cunoașterii restricțiilor impuse de statut asupra comportamentului său la locul de muncă și în afara acestuia, drepturile și îndatoririle sale prevăzute de statut, precum și consecințele unui comportament neadecvat.
Este adevărat că în jurisprudența sa, Curtea a statuat în sensul că dreptul la domiciliu privește siguranța și bunăstarea persoanei, dar aceasta nu înseamnă că cetățeanul nu trebuie să respecte ca beneficiar al acestui drept obligațiile corelative drepturilor stabilite prin legea națională.
În ceea ce privește membrii familiei sale, trebuie să se precizeze că aceștia au dobândit un drept locativ în locuința de serviciu, ca urmare a calității de angajat al MApN al locatarului principal, iar încetarea acestei calități atrage și încetarea exercitării drepturilor locative pentru titular, cu consecința desființării dreptului locativ și pentru membrii familiei sale.
Hotărârea CEDO contra României din 17.01.2008 nu poate fi reținută ca argument de raportare în speța de față, așa cum se susține prin motivele de recurs, având în vedere că în respectiva cauză s-a reținut de către C încălcarea art. 1 din Protocolul 1, referitor la protecția proprietății, în ceea ce o privește pe reclamanta, pe considerentul că prin legile de protecție a chiriașilor nu s-a păstrat un just echilibru între protecția dreptului persoanei la respectarea bunurilor sale și cerințele interesului general, situație în care dreptul de proprietate al reclamantei nu poate fi exercitat în condiții normale.
Prin Hotărârea CEDO Ĉosić (15.01.2009) s-a statuat că ingerința va fi considerată necesară într-o societate democratică pentru un scop legitim dacă corespunde unei nevoi sociale acute și dacă este proporțională cu scopul urmărit. Curtea a constatat în respectiva cauză că instanțele naționale s-au mulțumit cu constarea că ocuparea de către reclamantă a imobilului nu avea nicio bază legală, fără a mai analiza proporționalitatea măsurii ce urma să fie aplicată în lumina art. 8 paragraf 2, cu scopul legitim urmărit.
Sub aspectul proporționalității măsurii de evacuare, instanța a reținut că rezilierea contractului de închiriere cu efectul evacuării pârâtului și familiei sale din locuința de serviciu se datorează exclusiv comportamentului culpabil al pârâtului, comportament ce a atras în condițiile statutului cadrelor militare trecerea sa în rezervă și pierderea dreptului locativ, urmând ca locuința respectivă, calificată drept locuință de serviciu, să fie închiriată unei alte persoane care are nevoie de asigurarea unui spațiu locativ și îndeplinește condiția de salariat al locatorului.
Față de aceste considerente, urmează ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în S, B- -, nr. 19,. A,. 2,. 11, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 69 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, cu sediul în B, sector 5,--5 și intimatele pârâte, domiciliate în S, B- -, nr. 19,. A,. 2,. 11, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
2 ex/13.11.2009
.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
