Reziliere contract. Speta. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 829
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de revizuenții, împotriva deciziei civile nr. 183 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G,.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul revizuent, personal, lipsind recurenta revizuentă și intimații G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nemotivarea recursului formulat în cauză, după care;
Recurentul revizuent a depus la dosar chitanța nr. 523-175-0026/24.06.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Instanța, față de nemotivarea recursului formulat în cauză, a respins cererea de amânare formulată de recurentul revizuent și a pus în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
Recurentul revizuent a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată de instanță.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 17 aprilie 2002, reclamanții și G au chemat în judecată pârâții și pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, cu clauză de întreținere.
Au arătat că după încheierea actului pârâții s-au mutat în imobil, iar după decesul fiicei reclamantei pârâții l-au alungat pe reclamant din domiciliu Arată că, au trăit greu cu pârâții fără sprijin material și moral, nu au mai respectat condițiile din contract, obligă pe reclamantă să vândă pământul, o amenință și susține că la încheierea actului nu primit nici un, respectiv cei 350.000 lei trecuți în contract, iar cheltuieli cu înmormântarea fiicei au fost suportate de reclamanți.
La data de 10 iulie 2002, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii. ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamanților nu sunt adevărate și că au îngrijit-o pe până la deces și tot ei au suportat cheltuielile de înmormântare și pomenirile până în prezent.
Prin sentința civilă nr.1547 din 19 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova,în dosarul nr.14000/2002, a fost admisă acțiunea formulată de și G, împotriva pârâților și .
S-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1022/13 martie 1996 de BNP și repunerea părților în situația anterioară cu consecința reintrării imobilului situat în comuna, astfel cum este descris în contract, în patrimoniul reclamantei și al defunctei.
Au fost obligați pârâții, către reclamanta la plata sumei de 90.000 lei.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, datorită atitudinii violente a pârâtului, reclamanta nu mai poate accepta să locuiască în același imobil, fiindu-i teamă de comportamentul acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că instanța de fond nu a analizat între probatoriul administrat în cauză, a interpretat greșit probele administrate în cauză.
Au apreciat că, declarațiile date de familia lui sunt mincinoase,aceștia fiind interesați în achiziționarea imobilului în litigiu.
Au precizat că, dat fiind refuzul reclamantului G de fi întreținut de ei nu și-au putut îndeplini obligația de întreținere asumată față de acesta.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât probele administrate sunt elocvente în cauză.
Au precizat că sunt moștenitori testamentari ai defunctei.
La termenul de judecată din 3 octombrie 2003 a fost suspendat apelul, în baza art. 244, alin.2 pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.18999/2003.
La data de 2 decembrie 2003 s-a repus cauza pe rol de către.
La data de 2 februarie 2004 s-a depus de un memoriu care fost depus din eroare, după cum s-a precizat la termenul de judecată din 27 februarie 2004.
La termenul de judecată din 10 iunie 2004 s- suspendat cauza în baza art.244 alin.2 pr.civ. întrucât prezenta cauză nu s-a soluționat în mod irevocabil.
La data de 5 mai 2005 intimatul repus pe rol cauza atașând sentința penală nr.231/2005 a Judecătoriei Craiova.
La termenul din 9 iunie 2005 s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menținându-se măsura suspendării, conform art. 244 pr.civ. cauza fiind repusă pe rol de intimatul la data de 14 octombrie 2005 care a anexat cererii de repunere pe rol decizia civilă nr.855/2005 a Curții de APEL CRAIOVA.
La data de 8 decembrie 2005, apelanții au depus o cerere cu "dezvoltarea motivelor de apel" și au solicitat proba cu interogatoriul reclamanților și proba testimonială cu un martor, pentru a dovedi împrejurările legate de așa -zisa lovire a reclamantei de către pârât.
Intimații au solicitat în contraprobă un martor.
Probele au fost încuviințate de instanța la același termen și administrate la termenul de judecată din 26 ianuarie 2006, când s- luat interogatoriu intimatului și s-a audiat martora .
La același termen de judecată intimații au renunțat la audierea martorului propus -.
La termenul de judecată din 26 ianuarie 2006 apelanții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G, motivat de faptul că acesta nu putea solicita rezoluțiunea contractului de întreținere, întrucât nu era parte în contract.
Prin decizia civilă nr.149 din 2 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.4272/CIV/2003, a fost admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.1547 din 19 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.14000/2002, în contradictoriu cu reclamanții, și
A fost schimbată în tot sentința civilă atacată în sensul că fost respinsă cererea formulată de reclamanții și, în prezent decedată, însușită de moștenitorii reclamanți și.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada nici că au suportat în totalitate cheltuielile de înmormântare ale defunctei, fără ca apelanții -pârâți să contribuie la acestea conform obligației asumate prin contract.
Instanța mai reținut că declarațiile martorilor și care apreciază că toate cheltuielile de înmormântare s-au făcut din banii strânși de defuncta nu se coroborează cu celelalte probe admise, respectiv declarației martorei .
Împotriva acestei decizii au formulat recurs moștenitorii și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat că instanța de apel interpretat în mod greșit actul dedus judecății, admițând apelul și schimbând sentința apelată prin care se dispusese rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 13 martire 1996 și repunerea părților în situația anterioară.
Astfel, au mai arătat că probele administrate în cauză au dovedit că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, iar a exercitat acte de violență asupra reclamantei; că greșit a apreciat instanța de apel că prin acțiunea introdusă nu s-ar fi invocat violența ca motiv de anulare contractului; că greșit s- reținut că nu s-a dovedit culpa pârâților în neîndeplinirea obligației de întreținere, atâta timp cât din cauza violențelor exercitate de aceștia reclamanta fost nevoită să-și părăsească domiciliul. De asemenea, tot în mod eronat instanța de apel că nu au dovedit că au suportat în întregime în întregime cheltuielile de înmormântare cheltuielile de înmormântare, atâta timp cât drept mulțumire pentru întreținerea acordată, reclamanta le- testat lor întreaga sa avere.
Prin decizia civilă nr.2395 din 5 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, a fost respins, ca nefondat recursul declarat de reclamanții moștenitori și, împotriva deciziei civile nr.149/2 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.4272/2003, în contradictoriu cu pârâții, și reclamantul
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut din probele administrate în cauză că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin convenție până în urmă cu puțin timp datei introducerii acțiunii în justiție, dată de la care reclamanta părăsit domiciliul și refuzat întreținerea, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 Cod Civil.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția Civilă și de proprietate intelectuală sub nr-, la 20 septembrie 2007, revizuentul formulat cerere de revizuire fără să indice decizia cărei revizuire o solicită, rezumându-se la solicita să se admită acțiunea de revizuire a dosarului nr.14000/2002 al Judecătoriei Craiova.
Ulterior, la termenul din 8 mai 2008, și, în calitate de revizuenți, și-au precizat și completat cererea de revizuire, în sensul că obiectul acesteia îl constituie decizia civilă nr. 2395 din 5 iulie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- și că motivul de revizuire este cel prevăzut de art. 322 ( 5) pr.civ.
În ședința publică din 8 mai 2008, instanța din oficiu, față de precizarea și completarea cererii de revizuire formulată de și a invocat necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea acestei cereri, în raport de dispoz.art.323 (1) pr.civilă.
Prin decizia nr.2824 din 08 mai 2008, constatând excepția întemeiată a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de și precizată și completată de și, privind decizia nr.2395 din 5 iulie 2006 Curții de APEL CRAIOVA -Secția Civilă, în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Primind cauza, Curtea de APEL CRAIOVA în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008, din oficiu, a pus în discuție necompetența materială în soluționarea cererii de revizuire de față.
Prin decizia civilă nr.1015 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de, precizată și completată de și împotriva deciziei civile nr. 2395 din 5 iulie 2006 Curții de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, și, în favoarea Tribunalului Dolj.
Verificându-se decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.2395 din 5 iulie 2006, la care revizuenții fac referire, s- constatat că prin această hotărâre nu a fost evocat fondul cauzei ci, instanța de recurs, respingând ca nefondat recursul declarat de reclamanții moștenitori și, a confirmat hotărârea pronunțată de instanța de apel.
Primind dosarul, Tribunalul l- înregistrat sub nr- și a dispus citarea părților,iar revizuenții, în scop probator au formulat în propria cale de atac întâmpinare, calificată de instanță ca fiind note scrise.
La termenul de judecată din 17.03.2009 revizuienții, prin apărător, au învederat că, în raport și de considerentele deciziei de declinare, prezenta cerere vizează decizia civilă prin care s-a evocat fondul, respectiv decizia civilă nr. 149/02.02.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4272/civ/2003.
Prin decizia nr.183 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuiențiiși, împotriva deciziei civile nr. 149 din 2 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 4272/civ/2003, în contradictoriu cu intimații G, și.
Au fost obligați revizuienții către intimați la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Este evident că în măsura în care faptele consemnate în actele de care se prevalează partea au fost analizate cu ocazia judecății fondului, actele respective nu mai pot fi caracterizate ca înscrisuri doveditoare de natură a justifica cererea de revizuire, ca urmare a reținerii unei alte stări de fapt decât cea stabilită inițial, întrucât, astfel ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat hotărârii a cărei revizuire se cere.
În speța de față, însă, soluția instanței s- întemeiat tocmai pe înscrisurile pretinse în cererea ca fiind acte noi, fapt ce conduce la soluția de respingere a cererii de revizuire nefiind îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 322, pct.5 pr.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții, pe care însă nu l-au motivat.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar.
Recursul este nul.
Potrivit art.303 al.1 coroborat cu art.301 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu prevede altfel.
Decizia civilă nr.183/17.03.2009 a Tribunalului Dolj - atacată prin prezenta a fost comunicată părților la data de 4.05.2009 si respectiv, la data de 29.04.2009, iar recursul nemotivat a fost declarat la data de 28 mai 2009.
Recursul nu a fost motivat nici ulterior.
Conform art.306 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și nu există motive de ordine publică în speță ce ar putea fi invocate. Totodată de principiu este că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorarem lege).
În cauză sunt incidente dispozițiile art.306 alin.1 Cod pr.civilă și neexistând nici motive de ordine publică, instanța va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Conform art.306 alin.1 Cod pr.civilă;
Constată nul recursul declarat de revizuenții, împotriva deciziei civile nr. 183 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
6.07.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
