Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 290/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 290/2010-
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Judecător:: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți -, -, ambii cu domiciliul procedural ales în O parc - nr. 1. 2 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P- județul P, prin MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B sector 5. - nr. 12-14, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, cu sediul în O- județul B, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în O- județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 237/A/2009 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 7047/2008 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: rectificare de carte funciară,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă pentru recurenții reclamanți -, -, ambii lipsă, reprezentanta lor av. în baza împuternicirii avocațială nr. 81/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și reprezentanta intimatului pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cons. jur. - în baza delegației nr. 1686B./2007 din 26.02.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate ca netemeinică și nelegală, păstrarea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că în speță operează termenul general de prescripție de 3 ani, astfel cum corect a reținut instanța de fond. Nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi început vreun act de executare.
Reprezentanta intimatului pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7047/05.11.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanții și și a dispus rectificarea nr. 34438 O, în sensul radierii înscrierii sechestrului asigurator înscris în CF nr. 34438 O sub nr. top. 4842/70/ la poziția C 5.
În motivarea sentinței atacate prima instanță a reținut că luarea măsurii sechestrului asigurator s-a făcut, în baza Ordonanței de aplicare a sechestrului asigurator din data de 18.01.2000 dată în dosarul nr. 93/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru un prejudiciu de 3 miliarde de lei provocat prin comiterea pentru infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și infracțiunii de săvârșire fără drept a unei profesii, ca măsură asiguratorie în vederea reparării pagubelor.
Întrucât luarea măsurii sechestrului asigurator s-a făcut în favoarea IPJ B, conform mențiunilor de sub C 5 din nr. 34438-O, asupra imobilului cu nr. top. 4842/70/V, și că imobilul a fost sechestrat în cursul urmăririi penale cu scopul de a asigura executarea măsurii confiscării instituită în favoarea statului a sumei de 3.653.899.397 lei, prima instanță a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Inspectoratul de Poliție al Județului
Asupra fondului cauzei prima instanță a reținut că potrivit colii nr. 34438-O, asupra imobilului cu nr.top.4842/70/V, proprietatea reclamanților, reprezentând apartamentul nr. 5 din - 2, compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 101,25 mp. situat în O,-, s-a notat cu încheierea nr.2640/18.02.2000 sechestrul asigurător în favoarea Inspectoratului de Poliție
Prin rechizitoriul nr. 93/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reclamantul a fost trimis în judecată și ulterior a fost condamnat prin decizia penală nr.2168/22.04.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2532/2003, menținându-se măsura sechestrului asigurator luată prin Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurator din data de 18.01.2000, dispusă cu scopul de a asigura executarea măsurii confiscării instituită în favoarea statului, pentru suma de 3.653.899.397 lei ROL.
Prima instanță a reținut că, potrivit art.168.Cod Penal penală, după soluționarea definitivă a procesului penal, măsura asiguratorie poate fi contestată potrivit legii civile. În conformitate cu prevederile art.446 pr.penală, dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților, se execută potrivit legii civile.
Astfel, executarea silită împotriva reclamantului, asupra bunurilor acestuia pentru care s-a luat măsura sechestrului asigurator, se efectuează potrivit normelor cuprinse în Codul d e procedură civilă.
În conformitate cu art. 387 alin. 1.c Cod Penal, executarea poate începenumaidupă ce se va comunica debitorului o somație care să cuprindă anumite date arătate de textul legal, iar potrivit art. 497. care se referă la executarea silită imobiliară, somația se va comunica debitorului și va cuprinde atât cele arătate în art. 387, cât și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară. executorul va lua măsuri ca somația prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.
Prima instanța a constatat că din data de 22.04.2004, când hotărârea de condamnare a rămas definitivă și putea fi pusă în executare silită și cu privire la latura civilă a cauzei, în cartea funciară nu a fost notată vreo somație de plată împotriva reclamanților, iar potrivit art. 405. dreptul de a cere executarea silită a creanțelor se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul de față, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 22.04.2004, când s-a născut dreptul la acțiune al părților civile din procesul penal.
Termenul de prescripție nu a fost întrerupt și nici suspendat în vreunul din modurile prevăzute de lege, potrivit înscrisurilor depuse la dosar nu a intervenit nici un act începător de executare silită, sau vreo cauză de suspendare a termenului.
Efectul împlinirii termenului de prescripție este acela că titlul executoriu, constând în decizia penală nr. 2168/22.04.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2532/2003, și-a pierdut puterea executorie iar obligația civilă a reclamantului, implicit creanța statului, s-a transformat într-o obligație naturală, care nu mai poate fi adusă la îndeplinire prin forța de constrângere a statului.
Față de aceste motive, prima instanță a constatat că nu se mai justifică menținerea înscrierii în a sechestrului asigurator, întrucât inscripția ipotecară garantează creanța părților civile, creanță a cărei executare care s-a stins prin prescripție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 237/A din data de 22.06.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, bd. -, nr.14, sector 5 și de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în municipiul O, str. -, nr.2B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimații și, cu domiciliul procesual ales în municipiul O,-,. 2, județul B, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în municipiul O, județul B și OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.7047/05.11.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că respins acțiunea formulată de reclamanții intimați și, ca neîntemeiată.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.405 pr.civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel iar în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
Prin decizia penală nr.2168/22.04.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2532/2003, s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurator din data de 18.01.2000, în vederea asigurării executării măsurii confiscării instituită în favoarea statului, pentru suma de 3.653.899.397 lei ROL.
Tribunalul a constatat că măsura sechestrului asigurător aplicată asupra imobilului proprietatea reclamanților de către organele de cercetare penală și menținută de instanță, este o garanție reală imobiliară căreia i se aplică dispozițiile art.405 al.1 teza a II-a, adică executarea silită a sumei pe care reclamanții o datorează statului și care e garantată cu imobilul proprietatea acestora, se prescrie în termen de 10 ani și nu de 3 ani cum greșit a considerat prima instanță.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită nu este prescris, iar măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurator din data de 18.01.2000, este în vigoare.
De asemenea, instanța a constatat că potrivit art.131 al.1 din nr.OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală " Dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept".
Sumele de bani pentru care a fost instituit sechestrul asigurător, sunt sume confiscate de la reclamant și se fac venit la bugetul statului, iar aceste sume constituie o creanță fiscală motiv pentru care au întâietate dispozițiile codului d e procedură fiscală și nu dispozițiile generale privind prescripția, respectiv Decretul nr.158/1967.
Astfel, și sub acest aspect hotărârea primei instanțe este greșită deoarece termenul de prescripție este de 5 ani și curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept și nu de la data la care măsura sechestrului asigurător a rămas definitivă prin decizia penală nr.2168/22.04.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ci de la data de 01.01.2005.
La data promovării acțiunii reclamanților, respectiv la data de 04.10.2007, termenul de prescripție al executării silite a creanței fiscale pe care statul o are împotriva reclamantului, nu era împlinit, el împlinindu-se la data de 31.12.2009.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.405 al.1 teza a II-a, art.131 din nr.OG92/2003 și art. 296. pr. Civilă, instanța de apel a admis ca fondat apelul declarat si a modificat în totalitate hotărârea atacata, in sensul ca a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În baza art. 274. instanța a luat act că nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și solicitând admiterea lui, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza, menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale în materie și a pronunțat o hotărâre contradictorie, reținând că în speță ar opera două termene de prescripție, respectiv unul de 10 ani și altul de 5 ani. Câtă vreme prin decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 22 aprilie 2004 s-a soluționat în mod definitiv și irevocabil și acțiunea civilă, termenul de punere în executare a acestui titlu executoriu cu privire la despăgubirile stabilite în favoarea statului, este de 3 ani, termen ce s-a împlinit și ca atare nu se mai justifică menținerea notării sechestrului asigurător în CF.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 34 pct. 3 și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, art. 304 pct. 7 și 9 și art. 405 alin. 1 teza I Cod procedură civilă.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamanților și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Sechestrul asigurător a fost notat în CF 34438 sub C 5 asupra imobilului înscris la I-1 sub B5, în baza Ordonanței nr. 93/P/1999 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești până la concurența sumei de 3 miliarde lei. Această măsură asigurătorie a fost păstrată de instanțele de judecată penale, inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia penală nr. 2168 din 22 aprilie 2004, decizie rămasă definitivă. Executarea silită confiscării speciale dispuse de instanțe în baza prevederilor art. 118 lit. d Cod penal se face conform prevederilor legii civile, executare care, în măsura în care s-ar fi solicitat, ar fi început cu o somație scrisă, ce se nota în CF.
Cum din dovezile administrate în cauză nu rezultă că s-ar fi început vreo executare silită în privința reclamantului, după cum nici la adresele instanței de fond nu s-a răspuns că ar exista vreo executare silită în vederea încasării sumei confiscate, ba mai mult, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, cu alte cuvinte că nu are nici un interes procesual în menținerea sau radierea sechestrului asigurător instituit pentru acoperirea creanței de peste 3 miliarde lei, în mod legitim se ridică problema justificării menținerii sechestrului asigurător notat în CF 34438 O, sub C 5.
Sub un prim aspect, întrucât bunul imobil asupra căruia s- instituit măsura asigurătorie este un bun comun în devălmășie, iar răspunderea penală este strict personală, nu se cunoaște întinderea cotei de proprietate a inculpatului asupra căreia s-a instituit sechestrul și asupra căreia s-ar fi putut declanșa executarea silită.
Sub un alt aspect, acea confiscare specială dispusă de instanțele penale în ceea ce-l privește pe inculpatul, reprezintă repararea prejudiciului provocat de acesta din urmă, prin activitatea sa infracțională și care fost cuantificat ca despăgubiri pe care ar fi trebuit să le plătească celor prejudiciați, dar întrucât terții prejudiciați nu au putut fi identificați, au fost făcute venit la bugetul de stat.
Deci obiectul confiscării speciale având natura juridică a unor despăgubiri civile, se supune termenului general de prescripție de 3 ani conform prevederilor art. 3 din Decretul lege nr. 167/1958.
Așa fiind și văzând că la data de 22 aprilie 2004, data pronunțării hotărârii penale definitive, a început să curgă acest termen de prescripție, rezultă că el s-a împlinit la 22 aprilie 2007, dat fiind că nu s-a făcut dovada întreruperii ori suspendării lui.
Chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere emis de Ministerul Public, că ar fi vorba de o creanță fiscală și nu de despăgubiri civile, caz în care termenul de prescripție ar fi de 5 ani conform prevederilor art. 131 din OG nr. 92/2003 raportat la art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă, termen ce ar fi început să curgă la 1 ianuarie 2005, tot s-ar fi împlinit până la 1 ianuarie 2010, ținând cont că nu s-a făcut dovada că ar fi fost suspendat ori întrerupt cursul acestei prescripții extinctive prin vreun act începător de executare ori în alt mod.
Așa fiind, nu mai subzistă motivul menținerii notării sechestrului asigurător de vreme ce creanța nu mai poate fi pusă în executare silită. Rolul sechestrului asigurător este acela de conserva bunurile ce pot folosi unei executări silite în scopul acoperirii unei creanțe stabilite printr-un titlu executoriu.
Dacă titlul executoriu fost executat de bună voie ori dacă executarea lui s-a prescris, sechestrul asigurător nu-și mai justifică existența, fiind o măsură accesorie unei obligații principale - aceea de achita o creanță constatată sau stabilită printr-un titlu executoriu.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că recursul este fondat și-l va admite în baza prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, urmând a modifica în tot decizia recurată în sensul respingerii ca nefondate apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Statul Român, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond care a dispus radierea sechestrului asigurător, nemaiexistând nici o justificare legală de menținere a notării lui în CF.
În privința cheltuielilor de judecată se constată că recurenții reclamanți nu au solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, astfel că acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți -, -, ambii cu domiciliul procedural ales în O parc - nr. 1. 2 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P- județul P, prin MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B sector 5. - nr. 12-14, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, cu sediul în O- județul B, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în O- județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 237/A/2009 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în totalitate în sensul că respinge ca nefondate apelurile și păstrează în întregime sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- judecători fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - - - 19.02.2010 - 10 ex.
- emis 8 com. - 19.02.2010 - -, -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Galeș Maria
