Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 642
Ședința publică din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. sat.Tătărani, nr.245, jud.P, împotriva deciziei civile nr.84 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii domiciliați în comuna, sat.Tătărani, nr.245, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă personal, lipsind intimații pârâți și.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 10,00 lei potrivit chitanței nr.-/13.05.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimații au depus la dosar o cererea de amânare pentru lipsă de apărare.
Recurenta reclamantă având cuvântul declară că se opune cererii de amânare formulată de intimații pârâți.
Curtea, în baza dispoz. art.155 cod pr.civilă, respinge cererea de amânare formulată de intimații pârâți, ca neîntemeiată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei reclamante în susținerea recursului.
Recurenta reclamantă având personal cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare aut.sub nr.970/07.04.2004 de BNP Asociați și.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâții au profitat de tulburarea generată de decesul soțului reclamantei și de faptul că sunt rude cu o vecină a ei pentru aod etermina să încheierea în favoarea acestora un testament la 23 septembrie 2003 prin care le lăsa toate bunurile ce urmau să se găsească în patrimoniul reclamantei la data decesului.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare pârâții nu i-au achitat prețul prevăzut în contract, i-au refuzat orice sprijin, nu au ajutat-o în tratarea afecțiunilor de sănătate și și-au blocat accesul vizitatorilor, punându-i viața în pericol.
A mai arătat reclamanta că pârâții au demolat imobilul său vechi, începând o construcție, ia ei i-au fost amenajate un hol și o cameră separată în care a trăit în condiții mizere.
Pârâții au formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care au arătat că au încheiat cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere la inițiativa reclamantei care suferea de singurătate după moartea soțului și care i-a rugat să se mute cu ea și șă-și construiască o casă.
Întrucât vechea construcție era degradată pârâții i-au construit mai întâi reclamantei o locuință formată dintr-o cameră, iar B nu poate fi folosită pentru că reclamanta nu le-a permis să termine instalația sanitară.
De asemenea, pârâții au arătat că au plătit prețul vânzării și că și-au îndeplinit obligația de întreținere, asigurându-i reclamantei zilnic hrană, procurându-i lemne de foc, medicamente și tot ce îi era necesar, inclusiv sume de bani, dar din ianuarie 2006, reclamanta a refuzat întreținerea, provocând scandal și le pretinde reclamanților să îngrijească cei 15 câini pe care i-a adus în casă.
Prin sentința civilă nr.8093/3.10-2007 instanța a respins cererea principală, precum și cererea reconvențională, reținând că din ansamblul probelor administrate nu a rezultat că pârâții nu și-ar fi executat obligația de plată a sumei stabilite ca preț în bani al contractului de întreținere și nici că în mod culpabil nu și-ar fi îndeplinit obligația de întreținere, astfel că a fost respinsă și cererea reconvențională având ca obiect restituirea prețului ca o consecință a respingerii cererii principale, restituirea prestațiilor putând interveni numai ca efect al desființării acelui contract.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a susținut că hotărârea atacată este rezultatul interpretării eronate a situației de fapt pentru instanța, deși a sesizat că pârâții nu și-au executat obligațiile nu a dispus desfacerea contractului. Astfel, în motivarea sentinței instanța a precizat că din declarațiile martorilor propuși de reclamantă, semnate de C C, și reiese că pârâții nu și-au executat obligațiile în sensul că nu i-au acordat îngrijire, dar aceste declarații au fost înlăturate cu motivarea că au la bază relatări făcute de reclamantă.
Implicit instanța recunoaște și faptul că pârâții nu i-au cumpărat medicamente și că nici nu i-au dat banii necesari,din moment ce reține împrejurarea că a făcut împrumuturi la de credit, dar nici această împrejurare nu a format convingerea instanței că pârâții nu și-au executat obligațiile.
A mai arătat apelanta, că prin întâmpinare pârâții recunosc că nu i-au dat hrana la care s-au obligat, arătând că au încercat după introducerea acțiunii.
Față de situația concretă, apelanta a arătat că restituirea prestațiilor presupune ca pârâții să-i achite contravaloarea casei pe care au demolat-o și pe care expertul a evaluat-o la 28.640 lei și să-i restituie terenul, cu păstrarea unui drept de superficie asupra terenului pe care se găsește locuința acestora.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.84/14.02.2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 8093/3 oct. 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâții, luând act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată, reținând următoarele considerente:
Este neîntemeiată critica în sensul că instanța de fond a constatat că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere și cu toate acestea nu a desfăcut contractul, deoarece instanța de fond a reținut tocmai contrariul și anume că pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere și a înlăturat declarațiile martorilor propuși de reclamantă care nu au perceput personal relațiile dintre părți și care au declarat numai ce cunoșteau de la reclamantă.
Spre deosebire de martorii propuși de reclamantă, cei propuși de pârâți au lucrat o perioadă lungă de timp la imobilul în litigiu și și-au putut forma o părere despre natura relațiilor dintre părți, situație în care au fost reținute de instanța de fond ca fiind pertinente.
Cu privire la împrumuturile realizate de reclamantă pentru achitarea medicamentelor, corect prima instanță a reținut că veniturile reclamantei nu i-ar fi permis să acopere și costul medicamentelor și achitarea ratelor la împrumut, confirmându-se astfel că pârâții periodic îi dădeau sume de bani, aspect confirmat de martorii audiați la propunerea acestora.
Nu a putut fi reținută nici reaua-credință a pârâților privind demolarea casei vechi a reclamantei din moment ce la interogatoriu chiar reclamanta a recunoscut că nu s-a împotrivit niciun moment să construiască o nouă casă.
Din probatorii a rezultat că exclusiv reclamantei i-a aparținut culpa pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale din moment ce aceasta începând cu vara anului 2006 refuzat să mai primească întreținerea, comunicând pârâților că intenționează să vândă o parte din teren, acest ultim aspect fiind recunoscut de reclamantă la interogatoriu.
În cererea de apel, a susținut reclamanta că după încheierea contractului pârâții nu i-au acordat întreținere nici un moment, susținere contrazisă de răspunsurile acesteia la interogatoriu unde recunoaște că i s-a acordat întreținere o perioadă de doar două luni.
Corect prima instanță a înlăturat și declarațiile extrajudiciare ținând seama de cadrul în care au fost obținute și de credibilitatea de care se bucură, pentru aceleași considerente urmând a nu se ține seama nici de declarațiile extrajudiciare depuse în faza de apel.
Față de considerentele arătate, tribunalul, constatând că a fost dovedită numai culpa reclamantei pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale constând în refuzul acesteia de a accepta întreținerea, în temeiul art.296 pr.civ. a menținut sentința ca fiind legală și temeinică și a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență că hotărârile atacate sunt afectate de nelegalitate, fiind îndeplinite în cauză dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă întrucât în speță erau întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.970/2004 la BNP Asociați și.
A arătat recurenta că după încheierea contractului pârâții nu și-au mai îndeplinit obligația de întreținere asumată și de altfel, nu i-au plătit nici suma de 60 milioane lei vechi reprezentând prețul vânzării.
A mai arătat, de asemenea, că spațiul în care locuia devenise impropriu unui trai decent, ea fiind nevoită să locuiască într-o anexă formată din cameră, antreu și grup sanitar, construită din materialele vechii locuințe ce i-a aparținut și a fost demolată și, de asemenea, hrana și medicamentele și le procură singură întrucât pârâții sunt preocupați de ridicarea locuinței lor compusă din parter și mansardă.
Se apreciază că în mod greșit au fost înlăturate susținerile martorilor propuși în fața instanței de fond din care rezultă că pârâții nu și-au executat obligațiile asumate astfel încât, reclamanta recurentă a fost obligată să contracteze împrumuturi pentru a-și cumpăra medicamentele de care avea nevoie, fiind îngrijită de către o altă persoană atunci când a fost bolnavă.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect au apreciat instanțele anterioare că, în speța de față, nu se poate dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cupărare autentificat sub nr.970/2004 la BNP Asociați și, câtă vreme nu poate fi reținută reaua credință a pârâților în neîndeplinirea obligațiilor de întreținere a reclamantei, asumate prin sus arătatul contract, întrucât chiar aceasta a refuzat să mai primească întreținere începând cu vara anului 2006 comunicând pârâților faptul că, intenționează să vândă o parte din teren, aspect ce a fost recunoscut chiar de reclamantă la interogatoriul ce i-a fost luat în fața instanței.
Nu poate fi reținută de asemenea, nici susținerea recurentei în sensul că pârâții nu i-au acordat întreținere niciun moment, câtă vreme contrariul rezultă din probele administrate în prezenta cauză și mai mult, chiar din declarația acesteia, dată cu ocazia luării interogatoriului de către instanță, cand a afirmat că i s-a acordat întreținere o perioadă de două luni.
Fiind probat refuzul reclamantei de a accepta întreținerea, se constată că nu poate fi imputabilă neacordarea acestei întrețineri pârâților și nu se poate dispune rezoluțiunea contractului datorită atitudinii culpabile a reclamantei.
În mod corect a apreciat instanța de fond cu privire la prețul exprimat în bani al contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, că potrivit mențiunilor existente în actul constatator al convenției semnat de părți și autentificat sub nr.970/2004 de către notarul public, suma de 60 milioane lei RON a fost primită în întregime la data autentificării actului, mențiunea din contract făcând dovada până la proba contrarie, probă care incumbă reclamantei și care nu a fost făcută în prezenta cauză.
Față de cele arătate mai sus, apar ca fiind nerelevante susținerile raportate la caracterul permanent și succesiv pe care ar fi trebuit să îl aibă executarea contraprestației datorată de către dobânditorii imobilului în litigiu, câtă vreme aceștia au făcut dovada disponibilității lor de a se achita de obligațiile asumate prin contract dar, s-au izbit de refuzul constant al reclamantei.
În ceea ce privește reducerea spațiului de locuit al recurentei reclamante, se constată de asemenea, că aceasta și-a exprimat acordul pentru construirea unei locuințe noi, iar faptul că pârâții au încercat să edifice anexă nouă pentru uzul exclusiv al reclamantei nu poate conduce decât la concluzia că aceștia au fost preocupați în a-i asigura condiții mai bune de locuit.
Susținerile privind aprecierea probatoriilor administrate în cauză la propunerea părților, nu se încadrează printre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 cod pr.civilă, câtă vreme punctele 10 și 11 ale acestui articol care antamau aspecte privind netemeinicia hotărârilor pronunțate anterior, ce puteau fi casate sau modificate în calea de atac recursului, au fost abrogate prin OUG 138/2000.
Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea dispozitiilor art.312 al.1 cod pr.civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în com. sat.Tătărani, nr.245, jud.P, împotriva deciziei civile nr.84 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii domiciliați în comuna, sat.Tătărani, nr.245, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
Fiind în semnează
președintele instanței
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.dact./CC, 2.ex.08.07.2008
apel - Tr.
apel.,
fond- Jud.
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
