Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 935/2009-
Ședința publică din 14.05.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în O, B-dul - cel M, nr. 124, - 1,. 22, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în O, B-dul - cel M, nr. 124, - 1,. 29, județul B, împotriva deciziei civile nr. 499/A din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 478 din data de 21.01.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 30.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului prin încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07.05.2009, 14.05.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civila nr.478 din 21.01.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respinge acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, iar reclamanta fost obligata la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut ca prin actul denumit "Contract de donație cu sarcină de întreținere" autentificat sub nr. 55/15.01.2003, reclamanta a donat pârâtei apartamentul nr. 29 situat în O, BD. - cel M nr. 124, -1, înscris în CF ind. nr. 78253 O sub nr. top. 5089/10/29, compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 51,8 mp, evaluat la prețul de 100.000.000 lei, donatoarea reținându-și dreptul de uzufruct viager, iar donatarei revenindu-i obligația întreținerii donatoarei cu toate cele necesare traiului, înscrise în contract.
A stabilit ca începând cu luna mai 2004, obligațiile contractuale au fost novate în sensul că donatara avea obligația de a a-i achita donatoarei o sumă totală de 48.000.000 lei, lunar câte 200 lei, pe tot restul vieții reclamantei, după afirmația acesteia și pentru o perioadă de 24 de luni, după afirmația pârâtei, precum și achitarea de către pârâtă a cheltuielilor de întreținere a apartamentului.
A reținut mai ca pe perioada mai 2004- mai 2006 cele 2 milioane de lei, au fost achitate lunar reclamantei, iar cheltuielile de întreținere a apartamentului au fost achitate de pârâtă inclusiv pentru luna august 2006, dar începând cu luna septembrie 2006, cheltuielile de întreținere au fost achitate pentru reclamantă, de către numitul, conform Adeverinței nr. 29/2211.2006(fila 19 la dosar).
A concluzionat că între părți, a intervenit o novație a obligațiilor asumate de către pârâtă prin contractul autentificat sub nr. 55/15.01.2003, iar novația se confirmă și prin răspunsul dat de reclamantă la întrebarea nr. 6 din interogatoriu.
A apreciat ca nu se poate reține afirmația potrivit căreia, din proprie inițiativă pârâta a achitat reclamantei câte 200 lei lunar, pentru a-i "acoperi parțial cheltuielile de regie a locuinței" pentru că, cheltuielile de întreținere au fost achitat de pârâtă, până în luna august 2006, direct la asociația de locatari, până în luna mai 2006 achitându-i-se direct reclamantei suma de 48.000.000 lei.
De asemenea, a reținut ca nu pot fi avute în vedere, nici declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantei, deoarece aceștia au afirmat un fapt negativ, respectiv că "nu au văzut-o pe pârâtă" pe când martorii pârâtei afirmă că " au văzut-o pe pârâtă și pe părinții acesteia că i-au prestat întreținere reclamantei, că au fost atât în casa pârâtei cât și a părinților pârâtei și chiar și a reclamantei", motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei.
În baza prevederilor art. 274 pr.civil, reclamanta, a fost obligată la1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal la data de 24.03.2008, reclamanta, a declarat apel, învederând instanței faptul că, hotărârea nr.478/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea este nelegală și netemeinică, cu precizarea că dezvoltarea motivelor de apel o va face ulterior printr-un memoriu separat.
Prin decizia civilă nr. 499/A din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta din O--.1,.29 în contradictoriu cu intimata - din O-, -.1,.22 împotriva sentinței civile 478/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o schimbă în totalitate în sensul că:
S-a admis acțiunea formulată de împotriva pîrîtei - și s-a dispus rezoluțiunea contractului de donație cu sarcină de întreținere autentificat cu nr.55/15.01.2003, cu restabilirea situației anterioare prin înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.29 din O bd. - cel M nr.124-.1, înscris în individual 78253 O cu nr.top 5089/10/29.
A fost obligată intimata la 2500 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considernete:
Criticile aduse de apelanta prin motivele de apel, au fost apreciate de instanța ca fiind fondate, deoarece, actul denumit "Contract de donație cu sarcină de întreținere" autentificat sub nr. 55/15.01.2003, încheiat intre părți, este de altfel un contract de întreținere, cu posibilitatea rezoluțiunei in caz de neexecutarea obligației asumate.
Astfel, apelanta, a donat intimatei, apartamentul nr. 29 situat în O, BD. - cel M nr. 124, -1, înscris în CF ind. nr. 78253 O sub nr. top. 5089/10/29, compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 51,8 mp, evaluat la prețul de 100.000.000 lei, donatoarea reținându-și dreptul de uzufruct viager, iar donatarei revenindu-i obligația întreținerii donatoarei cu toate cele necesare traiului, înscrise în contract.
Contractul de întreținere, este un contract cu titlu oneros, in temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri, in schimbul obligației pe care aceasta si-o asuma, de a-i presta in natura, cele necesare traiului, in tot timpul vieții, fiind in același timp si un contract aleatoriu, pentru ca durata obligației debitorului este in funcție de durata vieții creditorului, sau eveniment incert.
Din probațiunea administrata in cauza, respectiv declarații de martori, rezulta ca actul juridic încheiat intre parți este un contract de întreținere si nu de donație, cum greșit a fost intitulat, deoarece acesta cuprinde tocmai obligația întreținerii apelantei, cu toate cele necesare traiului pe timpul vieții, fiind înscris la foaia de sarcini, dreptul de uzufruct viager al acesteia.
Se retine astfel ca parata nu o ajuta pe apelanta, iar din proprie inițiativa, ia dat acesteia suma de 2.mil lei lunar, timp de doi ani de zile, iar după expirarea acestei perioade, intimata a propus reducerea acestei sume la 100 sau 150 lei lunar, deoarece posibilitățile financiare s-au redus,aspect recunoscut chiar de intimata la întrebarea nr.6 din interogatoriu.
Din intenția părților așa cum rezultă și din conținutul actului încheiat cât și din comportamentul acestora, nu se poate reține altceva decât faptul că, părțile au încheiat un contract de întreținere și nicidecum un contract de donațiune, cum greșit a fost intitulat, deoarece adft.801 din civil arată că, "donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește".
Ca atare, fiind vorba de un contract de întreținere, rezolvarea acestei cauze, trebuia să se facă de instanța de fond, conform regulilor care guvernează materia contractelor de întreținere.
Este cat se poate de evident in raport de aceste aspecte reținute, ca părțile nu sunt in prezenta unei novați, deoarece conform art. 801 civil, donația este un act de liberalitate, iar din declarațiile martorilor, reiese ca parata, nu si-a îndeplinit obligațiile asumate in contractul de întreținere, iar aceasta situația tensionata dintre părți, a dus in timp la răcirea relațiilor, aspect relatat de martorii audiați la fond, si.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere, stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea în temeiul art. 1020 Cod civil, iar o condiție esențială, pentru desființarea contractului, este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
In speța, conform declarațiilor martorilor audiați, culpa aparține doar pârâtei intimate, deoarece aceasta nu o ajuta cu absolut nimic pe apelantă, părinții pârâtei achitau suma stabilită, deci aceasta nu avea posibilități efective financiare pentru plata sumei stabilită de părți.
Important de reținut este faptul ca noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul "intuitu personae" al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Este cat se poate de evident că, intimata din cauza, nu are posibilități financiare, aceasta fiind studenta, iar ulterior a rămas si fără loc de munca, având in întreținere si un copil minor.
Pârâta, nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract nu a mai asigurat reclamantei intimate întreținerea conform contractului încheiat, deși au purtat des discuții in acest sens, iar din luna mai 2006, nici suma de 200lei lunar, nu a mai fost data apelantei.
In cauză, in raport de cele reținute, instanța apreciază ca conduita intimatei, este de natura a-i crea creditorului, un real sentiment de stres, si de insecuritate pentru viitor, avându-se in vedere vârsta înaintată acesteia.
Raportat la aceste împrejurări, dispozițiile art. 1020 civil, își găsesc aplicabilitate in cauza, deoarece nu se poate reține că în culpă de neexecutarea obligației de întreținere este creditorul, care a fost în mod repetat victima actelor de pasivitate in executarea obligațiilor de întreținere si comunicare cu apelanta.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanța a admis ca fondat apelul declarat de apelanta, si a admis acțiunea așa cum a fost formulata.
Fiind în culpă procesuală, instanța a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 2500 lei în baza art.274 din pr.civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii apelului și păstrării în totalitate a hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului sunt formulate următoarele critici:
-instanța de apel a abordat în mod simplist și laic două probleme de drept ce se cereau a fi lămurite în mod obligatoriu înainte de a se aprofunda probațiunea referitoare la executarea obligației de întreținere și apoi cea referitoare la culpă, problemea care se refereau la definirea corectă naturii juridice a convenției inițiale dintre părți potrivit voinței reale a părților și la stabilirea caracterului de novație a noii convenții dintre părți, care a înlocuit- pe cea veche;
- în prezent este mai puțin relevant dacă părțile la încheierea actului autentic au intenționat să aibă o donație cu întreținere sau un contract de întreținere pur și simplu, câtă vreme acesta a fost înlocuit prin convenția părților la 22.06.2004, singura diferență dintre ele constituind-o modalitatea de sancționare a nerespectării obligației asumate;
. reclamanta este cea care a avut inițiativa schimbării modalității de executare a sarcinii de întreținere, apoi faptul că pârâta era studentă și fără posibilități financiare astfel că părinții ei făceau plata nu înseamnă că ea nu și-a îndeplinit obligația contractuală, de asemenea, după expirarea celor 24 luni expres convenite, obligația pârâtei a încetat;
- greșeala instanței de apel constă în faptul că a ignorat incorect și împotriva tuturor actelor împrejurarea că prima convenție dintre părți a fost înlocuită (novată) cu o altă obligație, la 22.06.2004, constând în plata timp de 24 de luni a sumei de câte 2 milioane lei lunar și a cheltuielilor la Asociația de locatari;
- rezoluțiunea nu este posibilă câtă vreme pârâta nu are nici o culpă în ruperea relațiilor contractuale, astfel, până în iunie 2004 se prezumă îndeplinirea obligației vechi, iar apoi până în iunie 2006 se constată achitarea integrală a celor două obligații noi și plata în continuare la Asociație până în septembrie 2006 când a fost oprită de reclamantă.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că din conținutul actului încheiat cât și din starea de fapt rezultă că ne găsim în fața unui contract de întreținere, găsindu-ne în prezența unei obligații de întreținere care în timp nu a fost executată, iar cât privește novația, cele 24 de înscrisuri nu au decât valoarea unor chitanțe, ele nedovedind intervenția novației. Intimata mai arată că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 1020 Cod civil, neputându-se reține că în culpă de neexecutare a obligației de întreținere este creditorul care a fost în mod repetat victima actelor de pasivitate în executarea obligațiilor de întreținere și comunicare cu apelanta.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Între părți a intervenit inițial un contract de donație cu sarcina de întreținere autentificat sub nr. 55/2003 - reclamanta donând pârâtei apartamentul proprietate personală situat în O, evaluat la 100.000.000 lei reținându-și dreptul de uzufruct viager, cu obligația pentru pârâta întreținătoare la asigurarea întreținerii.
Prin contractul aflat în discuție, recurenta s-a obligat să-i asigure intimatei întreținerea sa completă cu toate cele necesare traiului, alimente, îmbrăcăminte, cheltuieli pentru încălzire în timpul iernii, în caz de boală asigurarea asistenței medicale și medicamente, iar la deces să o înmormânteze cu cinstea cuvenită și să suporte cheltuielile de înmormântare.
Obligația sus-arătat a fost înlocuită pe o perioadă de doi ani cu obligația de a plăti întreținutei suma de 2.000.000 lei lunar și respectiv cheltuielile de întreținere la Asociația de Proprietari, obligație îndeplinită de către parte recurentă, în perioada posterioară intervalului de 2 ani recurenta continuând a plăti cheltuielile de întreținere până în momentul în care întreținuta a refuzat orice ajutor din partea recurentei pârâte spunând că nu are nevoie întrucât are cine s-o ajute, conform declarației martorei, iar ulterior deschiderii procesului reclamanta indicat familia care o va ajuta, respectiv familia, astfel cum declarată martora.
Nu poate fi vorba despre un refuz al recurentei de a-și îndeplini obligațiile prin faptul că nu ar fi fost de acord cu plata sumei solicitate de intimată, după expirarea celor doi ani, câtă vreme nu a existat o înțelegere prin care părțile să fi convenit asupra sumei de 2.000.000 lei a cărei plată să-i fi incumbat recurentei pârâte. În condițiile în care nu există dovezi prin care să se fi probat că părțile au convenit ca, după expirarea celor doi ani, pârâta să-i plătească reclamantei în continuare 2 milioane lei, ci doar că aceasta din urmă ar fi pretins respectiva sumă cu care partea adversă nu a fost de acord, nu se poate reține neexecutarea culpabilă obligației asumate de recurenta pârâtă pentru neplata sumei aflate în discuție.
Referitor la surveniența novației, este de reținut că, în speță, raportul juridic obligațional inițial, născut prin actul intitulat "Contract de donațiune cu sarcina întreținerii", s-a transformat într-unul nou, novația producându-se prin schimbarea obiectului. Elocvent este în acest sens probatoriul administrat în cauză - probe testimoniale, înscrisuri și nu în ultimul rând, interogatoriul la care a răspuns intimata reclamantă - materia probator care a pus în evidență faptul că părțile au convenit ca, în locul obligației de întreținere asumate prin contractul autentificat sub nr. 55 din 15 ianuarie 2005, constând în obligațiile enumerate în alineatul 4 din contract, recurenta pârâtă să execute o altă prestație constând în plata sumei de 48.000.000 lei în rate lunare de câte 2.000.000 lei, timp de 24 luni și respectiv în plata cheltuielilor de întreținere la apartament. Însăși partea intimată, prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriul luat în ședința publică din 5 martie 2007, recunoaște că, la cererea ei, pârâta i-a plătit suma de 200 lei lunar timp de doi ani, aceasta achitând și cheltuielile de întreținere ale apartamentului.
Aspectul sus relevat este pus în evidență și de chitanțele semnate de intimata reclamantă, prin cuprinsul cărora se atestă primirea sub durata celor 24 de luni aflate în discuție a sumei de câte 2.000.000 lei lunar, sumă convenită - se arată în înscrisurile menționate - a fi încasată " ca sumă de întreținere", în afara cheltuielilor de întreținere calculate lunar de Asociația de locatari.
Este evidentă astfel intenția părților de a (animus novandi) prevăzută de dispozițiile art. 1130 din Codul civil, și anume de a transforma vechea obligație convenită prin contractul inițial într-o nouă obligație, ce urma a fi îndeplinită sub durata perioadei de 24 luni, voința părților în sensul înlocuirii obligației vechi cu una nouă la nivelul acestui interval de timp fiind limpede exprimată prin înțelegerea intervenită între părți.
Odată cu epuizarea perioadei convenite de părți ca fiind cea în care are loc înlocuirea vechiului raport obligațional cu unul nou sub aspectul prestației de executat, s-a reactivat vechiul raport obligațional, dată fiind pe de o parte, natura contractului încheiat - având drept efect obligația de întreținere în sarcina recurentei pe toată durata vieții intimatei - și având în vedere, pe de altă parte, că voința părților de a vizat doar o anumită perioadă - în care prestația inițial asumată de recurentă se transforma într-una nouă. Or, anterior intervenirii novației, recurenta pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumat prin contract, majoritatea probelor testimoniale convergând în același sens, mai puțin martorii - ale căror declarații trebuie evaluate din perspectiva naturii relației cu intimata din cauză -, iar după expirarea perioadei din discuție, a intervenit refuzul intimatei de a accepta orice ajutor din parte recurentei. În atare situație, fără îndoială că, nu poate fi vorba despre o neîndeplinire culpabilă a obligațiilor din partea debitorului întreținerii pentru ca să fie îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 1020 - 1021 din Codul civil și să poată fi dispusă rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligațiilor, astfel cum, în mod eronat, apreciat instanța de apel.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot decizia în sensul că va respinge apelul introdus împotriva sentinței pronunțate de judecătorie care urmează a fi păstrată în totalitate.
În conformitate cu prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, intimata, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 3.350,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru și respectiv valoarea onorariilor avocațiale din etapa apelului și a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în O, B-dul - cel M, nr. 124, - 1,. 22, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în O, B-dul - cel M, nr. 124, - 1,. 29, județul B, împotriva deciziei civile nr. 499/A din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta, păstrează în totalitate sentința civilă nr. 478 din 21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Obligă intimata la plata sumei de 3.350,42 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs în favoarea recurentei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 21.05.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 21.05.2009- 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
