Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 996/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 996
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 17 2008, privind judecarea recursului formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 264/20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, având ca obiect rezoluțiune contract.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 2008,care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante - prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 24 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 09.05.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1855/17.09.2004 BNP.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâții un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere prin care reclamanta s-a obligat să vândă apartamentul proprietatea sa personală situat în C, str. - -, -.1,. 5, compus din 2 camere și dependințe, iar pârâții s-au obligat, în calitate de întreținători, să o întrețină pe reclamantă pe tot timpul vieții cu alimente, medicamente, îmbrăcăminte, curățenie și toate necesare traiului zilnic, iar după deces să o înmormânteze potrivit tradiției.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâții nu și-au îndeplinit niciodată obligațiile asumate și că între părți a mai existat un litigiu având același obiect, care s-a finalizat prin respingerea acțiunii începută de reclamantă.
Aceasta a mai arătat că de la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului anterior, pârâții nu au mai trecut niciodată să o viziteze și nici să-i asigure cele asumate prin contract, deși aceasta a fost bolnavă, a suferit o intervenție chirurgicală și a avut mare nevoie de sprijin material și fizic.
A precizat că singură a suportat toate cheltuielile de întreținere atât pentru locuință,cât și în ceea ce o privește.
La data de 07.06.2007, pârâții și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr.17751 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și.
S- dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1855/17.09.2004 BNP, încheiat între reclamantă și pârâți.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă sumei de 1510 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel instanța reținut că pârâții nu au făcut dovada că și-au îndeplinit obligațiile asumate față de reclamantă prin contractul de întreținere a cărui rezoluțiune se solicită, martorii propuși de aceștia declarând doar că știu despre intenția pârâților de a plăti pentru reclamantă cheltuielile curente.
De asemenea, martora a declarat că atunci când i-a însoțit pe pârâți la domiciliul reclamantei, aceștia nu aveau asupra lor alimente pentru aceasta.
Având în vedere vârsta înaintată a reclamantei și afecțiunile medicale ale acestuia, instanța a apreciat că obligația de a asigura hrana, îngrijirea, tratamentul medicamentos, asistența medicală, trebuie să aibă un caracter de continuitate și stabilitate, caracteristici care nu au fost îndeplinite în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanții au arătat că prima instanță a apreciat greșit atitudinea părților în perioada ultimilor doi ani, fără a ține seama că pentru această perioadă există o hotărâre judecătorească ce a dat câștig de cauză apelanților.
Apelanții au susținut că în perioada ce a urmat soluționării litigiului anterior și până în prezent, reclamanta a refuzat să colaboreze și să comunice cu aceștia, nu le-a permis să intre în apartament, aspecte dovedite cu depozițiile martorilor audiați în cauză.
Au precizat de asemenea, că declarațiile martorilor propuși de reclamantă sunt probe indirecte, aspectele relatate de martori fiind cunoscute din relatările reclamantei.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că toate probele administrate în cauză vizează perioada ce a urmat pronunțării sentinței civile nr. 10227/18.10.2005.
Că, soluția se bazează pe probele administrate în cauză, conform cărora apelanții nu au mai vizitat-o pe reclamantă, aceasta din urmă întreținându-se din venituri proprii.
Că, martorii propuși de apelanți i-au însoțit pe aceștia la domiciliul reclamantei, după ce au fost propuși ca martori în proces, că apelanții nu aveau asupra lor cu acea ocazie, nimic din ceea ce presupune obligația de întreținere, nu au plătit datoriile casei și nu au consemnat pe numele și la dispoziția reclamantei vreo sumă de bani, în contul obligației de întreținere.
Intimata reclamantă a mai învederat că a făcut dovada că după pronunțarea primei hotărâri apelanții nu s-au mai interesat de aceasta, deci nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale cu rea-credință, ceea ce atrage rezoluțiunea contractului încheiat.
Apelanții au solicitat, în dovedirea motivelor de apel, proba testimonială cu privire la aceleași aspecte puse în discuție și la instanța de fond, probă ce a fost respinsă de instanță, nefiind concludentă față de probele administrate în fața primei instanțe și având în vedere obiectul probațiunii.
Prin decizia civilă nr.264 din 20 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții pârâți și, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantă.
A fost obligată intimata reclamantă la 5,15 lei cheltuieli de judecată, către apelanții pârâți.
În motivarea deciziei s-a reținut că, raportat la contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere și sentința civilă nr.10227/2005, irevocabilă prin decizia civilă nr.2802/2.10.2006, se impune analizarea probelor numai pentru perioada ce a urmat deciziei pronunțată în litigiul anterior.
A reținut instanța că din coroborarea probelor administrate, rezultă că pârâții apelanți nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract, dar că ne4executarea s-a datorat refuzului reclamantei și atitudinii acesteia față de pârâți, în acest sens fiind declarațiile martorilor și, care au constatat personal că reclamanta îi evită pe pârâți, a refuzat să-i primească în domiciliu.
Că, aspectele relatate de martori se coroborează cu răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei, aceasta recunoscând că a schimbat yala la apartament, datorită comportamentului violent al pârâților, fără a face însă dovada acestui comportament, că a schimbat numărul de telefon, precizând că nu mai este de acord să continue raporturile contractuale.
A apreciat instanța că în acest sens sunt și declarațiile martorilor propuși de reclamantă.
În baza probatoriului administrat, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada neexecutării obligației de întreținere din culpa pârâților debitori, neexecutarea obligației datorându-se atitudinii reclamantei care a refuzat vizita pârâților și nu este de acord cu continuarea raporturilor contractuale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304, pct.5,7,8 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor legale privind dreptul la apărare prevăzut de art. 21 și 24 din Constituție și art. 6 din CEDO.
S-a arătat că, deși s-a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, s-a respins cererea și după rămânerea cauzei în pronunțare s-a prezentat apărătorul care a solicitat amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise, cerere respinsă în mod nelegal.
S-a criticat hotărârea și în ce privește legalitatea administrării probatoriilor în sensul că instanța i-a impus să facă dovada neîndeplinirii obligației de întreținere, fapt negativ, în condițiile în care debitorii obligației trebuiau să facă dovada faptului pozitiv, iar motivarea hotărârii este contradictorie, deoarece pe de o parte se reține că trebuie să existe culpa debitorului în neexecutarea obligației, iar pe de altă parte să analizeze culpa creditorului în neexecutarea obligației.
S-a invocat că instanța nu a analizat nici cauza atitudinii sale față de pârâți, care a fost determinată de atitudinea culpabilă a acestora.
S-a arătat că toate probele administrate și reținute de instanță au vizat perioada ulterioară introducerii acțiunii și nu în perioada de la pronunțarea hotărârii anterioare și data introducerii noii acțiuni.
În același timp s-a criticat hotărâr5ea și sub aspectul neanalizării tuturor aspectelor care țin de obligația de întreținere.
S-a invocat că în cauză instanța a fost lipsită de rol activ pentru stabilirea situației de fapt, stare de fapt care impunea administrarea de noi probatorii și care nu au putut fi administrate în apel, cererea de amânare pentru lipsă de apărare, fiind respinsă.
Recursul nu este fondat.
Critica privind judecarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor legale privind dreptul la apărare, este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 125 și 126 Cod pr. civilă, instanța are obligația de a striga cauzele în ordinea listei de ședință, cu excepția cauzelor declarate urgente și a celor rămase în divergență, precum și a cauzelor în care părțile cer strigarea peste rând și ceilalți nu se împotrivesc.
De asemenea, părțile pot cere instanței la începutul ședinței, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată - art. 126 și art. 156 Cod pr. civilă.
Din practicaua deciziei, rezultă că litigiul a fost strigat în ordinea listei de ședință, iar intimata nefiind prezentă personal și nici reprezentată de avocat, instanța a acordat cuvântul pe fond părților prezente.
Procedând în acest mod, instanța a respectat dispozițiile legale privind judecata prevăzută de art. 125 - 157 Cod pr. civilă.
După declararea dezbaterilor închise - art. 150 - cauza poate fi repusă pe rol numai dacă instanța găsește necesare noi lămuriri, neputând fi admise noi cereri care impun dezbaterea lor contradictorie.
Cererea de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, trebuie formulată de parte sau apărător înainte de închiderea dezbaterilor, partea având obligația ca în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Nefondată este și critica privind nelegalitatea hotărârii, raportat la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 167 - 241 Cod pr. civilă, instanța făcând o corectă aplicare a principiului potrivit căruia, cel ce afirmă o pretenție în justiție, trebuie să o dovedească - art. 1169 Cod civil, instanța nerăsturnând sarcina probei.
Analizarea de către instanță în paralel a modului în care ambele părți și-au executat obligațiile asumate prin contract, nu constituie o motivare contradictorie a hotărârii, în măsura în care s-a reținut culpa creditoarei pentru neexecutarea obligațiilor de către debitor, iar perioada analizată de către instanță a fost cea ulterioară pronunțării hotărârii.
Aprecierea instanței privind executarea obligației de întreținere și culpa părților constituie chestiuni de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate, care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute de pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă, numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispozițiilor art.305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapa procesuală anterioară, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța a făcut o bună interpretare a legii.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 264/20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
15.12.2008
Jud.apel
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
