Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 997/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 997
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 17 2008, privind judecarea recursurilor formulate de reclamanta și pârâții G, împotriva deciziei civile nr. 337 din 18 iunie 2008 pronunțată, de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, și a sentinței civile nr. 3151 din 05 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din17 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 24 2008.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 16.03.2007 reclamanta-pârâtă - a chemat în judecată pe pârâții-reclamanți G și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1458 la data de 01.07.2005 la. și și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat căla data de 01.07.2005, în calitate de curator al fiului său -, a încheiat cu pârâții-reclamanți un contract de întreținere în urma căruia pârâții-reclamanți se obligau să îl întrețină pe -, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului proprietatea acestuia, respectiv garsonieră, situată în C,-, - 2,. 25 (fost cartier - ), jud. Acest contract de întreținere a fost încheiat dată fiind afecțiunea psihică foarte gravă a fiului său, care suferea de schizofrenie paranoidă și totodată din cauza stării sale precară de sănătate. La data de 02.11.2005 - a decedat, reclamanta fiind moștenitoarea acestuia în calitate de ascendent privilegiat. De la încheierea contractului și până la decesul numitului -, pârâții nu au respectat obligația de întreținere pe care și-au asumat-o, în tot acest timp ea fiind cea care a continuat să se ocupe în permanență de îngrijirea fiului său. Pârâții doar îi vizitau ocazional pentru câteva minute. În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare, a arătat că cavoul și crucea au fost cumpărate de ea iar cheltuielile de pomenire au fost suportate împreună cu pârâții-reclamanți.
În subsidiar reclamanta-pârâtă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere nr. 1458 autentificat la data de 01.07.2005 la. și, pentru încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 2.civ. față de dispozițiile art. 953, consimțământul său dat la încheierea actului de întreținere, fiind afectat de eroarea obstacol, error in negatio. În realitate, înțelegerea a fost aceea de a încheia un contract de întreținere ai cărui creditori ai obligației de întreținere să fie atât - cât și reclamanta-pârâtă.
A mai precizat reclamanta că pârâții au cunoscut faptul că ea locuiește împreună cu întreținutul și că se va ocupa în continuare de acesta, înțelegând să o asigure că va rămâne în imobil și după decesul fiului, fiind foarte în vârstă, bolnavă, neavând altă locuință și posibilități materiale de a se întreține singură. De la decesul fiului său și până în prezent pârâții au plătit cheltuielile de întreținere și consumul de curent electric ale garsonierei înstrăinate în schimbul întreținerii, dar nu au perfectat înțelegerea în sensul de a constitui dreptul de uzufruct viager în favoarea sa.
La 25.04.2007 pârâții au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare pârâții-reclamanți au susținut că este necesar ca reclamanta să facă dovada calității de moștenitor legal. Au precizat că și-au îndeplinit obligația de întreținere cu toate cele necesare traiului zilnic - procurare de hrană, medicamente, îmbrăcăminte - iar la decesul acestuia au suportat cheltuielile de înmormântare și pentru pomenirile creștinești. În perioada în care - trăia, reclamanta-pârâtă, întrucât locuia împreună cu acesta, a beneficiat de același tratament ca și acesta, deși nu era parte în contractul de întreținere, neavând posibilități financiare. Ulterior, din considerente umane, pârâții-reclamanți au lăsat-o pe reclamantă în continuare în garsonieră, au suportat în continuare cheltuielile legate de întreținerea acesteia - consum energie electrică, telefon, plata cotei de întreținere.
Pe cale reconvențională pârâții au solicitat evacuarea reclamantei din imobil și obligarea acesteia la plata sumei de 5.000 lei reprezentând sumele achitate pentru cheltuielile de întreținere anterior perfectării contractului de întreținere, cât și după decesul creditorului obligației de întreținere, sumele achitate pentru consumului de energie electrică, convorbiri telefonice.
La data de 13.11.2007 reclamanta a depus precizare la acțiune, solicitând constatarea simulației contractului de întreținere autentificat sub nr. 1458 la data de 01.07.2005 la. și.
În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că, în fapt, contractul de întreținere este un contract simulat, fictiv, fiind încheiat la insistențele pârâților, în realitate înțelegerea dintre ea și aceștia fiind ca aceștia să o îngrijească și pe ea alături de fiul său.
Prin încheierea de ședință din 30.01.2008 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea simulației contractului de întreținere autentificat sub nr. 1458 la data de 01.07.2005 la. și.
Prin sentința civilă nr.3151 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, au fost respinse atât acțiunea cât și cererea reconvențională.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru rezoluțiunea contractului de întreținere, întrucât probatoriile administrate în cauză au confirmat faptul că pârâții au prestat întreținere fiului reclamantei, procurându-i cele necesare traiului și ocupându-se de înmormân-are și de pomeniri.
În ceea ce privește capătul de cerere reconvențional în evacuare, s-a reținut că această acțiune este specifică raporturilor juridice de locațiune, raporturi ce nu există între pârâți și reclamantă, aceasta din urmă comportându-se ca un adevărat proprietar al imobilului. Cererea în pretenții a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză; s-a reținut că pârâții au făcut plata cheltuielilor de întreținere ca o liberalitate față de defunct și de mama acestuia, în scopul de a-și dovedi buna-credință; că plățile făcute după decesul lui au reprezentat o liberalitate față de reclamantă, pe care pârâții au înțeles să o întrețină benevol.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta - cât și pârâții G și.
Apelanta reclamantă a susținut că instanța a încălcat prevederile art. 261 pct. 5.pr.civ. că martorii au declarat că reclamanta a fost cea care l-a îngrijit pe fiul său și că tot ea o plătea pe femeia care o ajuta; pârâții nu s-au preocupat de pomenirile creștinești; există neconcordanțe între răspunsurile la interogatoriu și susținerile martorilor pârâților. Instanța nu a analizat fiecare declarație de martor în parte și nu a cântărit în mod real aspectele relevate de aceștia, nu a făcut nici o referire la conduita părților, respectiv la atitudinea jignitoare și agresivă a pârâților, care a avut consecințe și în planul relațiilor contractuale.
Prin apelul pârâților, sentința este criticată sub aspectul rezolvării petitului în evacuare și pretenții, arătându-se că intimata-reclamantă a avut poziția de tolerată în garsonieră și că nu a existat donația indirectă reținută de instanță, nefiind dovedită intenția de a gratifica.
Prin decizia civilă nr. 337 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost respinse apelurile.
Tribunalul a apreciat că motivarea sentinței este succintă în analizarea probelor cauzei, însă această împrejurare nu constituie, în sine, un temei pentru reformarea soluției, câtă vreme concluzia la care a ajuns instanța este corectă, față de probele cauzei și de dispozițiile legale incidente.
S-a apreciat, după o observare și expunere detaliată a conținutului depozițiilor martorilor, că interpretarea acestora duce spre concluzia că pârâții și-au executat obligațiile contractuale față de creditorul acestora, fiind astfel confirmată starea de fapt reținută de prima instanță, mai precis executarea de către pârâți a obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește apelul pârâților, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că între părți nu există raporturi juridice locative care să permită evacuarea pârâtei din garsoniera în litigiu; față de poziția procesuală a pârâtei și față de drepturile invocate în prezentul proces civil, s-a reținut că aceasta exercită o veritabilă posesie asupra imobilului, și nu detenție precară.
A fost apreciată ca fiind legală și temeinică și soluția dată capătului de cerere în pretenții; s-a arătat că pârâții au înțeles să facă o liberalitate reclamantei la momentul respectiv și că intenția părților trebuie analizată la momentul efectuării prestațiilor și nu ulterior, după deteriorarea relațiilor dintre acestea, când pârâții nu puteau reveni asupra cauzei juridice a actelor respective.
Pentru aceasta s-au învederat declarațiile martorilor propuși de pârâții care au arătat că pârâții au continuat să-i presteze întreținere reclamantei și după decesul fiului său, liberalitățile respective au avut caracterul unor prestații benevole.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă au declarat recurs în cauză reclamanta și pârâții G și.
Recurenta reclamantă a solicitat modificarea hotărârilor în sensul admiterii apelului și rejudecarea cauzei fie de instanța de apel fie de instanța de fond. S-a susținut că încheierea prin care s-a respins cererea de probatorii nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină; greșit a fost soluționată critica din apel privind nemotivarea sentinței, impunându-se desființarea sentinței întrucât nu este posibil controlul judiciar; instanța de apel nu a analizat toate motivele invocate respectiv nu "comentează" susținerile recurentei privitoare la persoana care s-a îngrijit de obținerea groapei de înmormântare și de edificarea cavoului; nu a analizat critic, respectiv nu a avut în vedere depoziția martorei.
Recurenții pârâți au solicitat modificarea în parte a deciziei și a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale. Aceștia au susținut că greșit a fost respins capătul de cerere în evacuare fără a se avea în vedere faptul că, în timpul derulării contractului de întreținere a fiului reclamantei, s-a născut și convenția între aceasta și recurenții intimați de a ocupa în continuare garsoniera, ceea ce echivalează cu existența unor raporturi locative. În ce privește cheltuielile legate de întreținerea garsonierei suportate și pentru instanța a considerat greșit că au constituit liberalități, plecând de la raționamentul că și după decesul fiului său recurenta reclamantă mai era ajutată cu alimente de către intimații recurenți.
Recursurile sunt nefondate.
Observându-se dosarul cauzei întocmit în apel Curtea constată că tribunalul a motivat de ce a respins cererea de administrare a unor noi probatorii. S-a reținut, în esență, că probele solicitate nu sunt utile soluționării cauzei. Susținerea din recurs, cum că cererea de probatorii a fost respinsă nemotivat, este nefondată.
Reținerea faptului că sentința este succint motivată nu obliga instanța de apel să procedeze la desființarea sentinței. În art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă sunt prevăzute în mod expres dar limitativ situațiile în care instanța de apel poate proceda la desființarea sentinței. Nu este posibilă extinderea acestor situații de către instanța de apel.
De asemenea, pentru soluționarea apelurilor tribunalul a avut în vedere toate probatoriile administrate, inclusiv depoziția martorei. Instanța de apel a răspuns tuturor motivelor cu care a fost investită. Aceasta, însă, nu era obligată de a da un răspuns tuturor argumentelor invocate în motivarea apelurilor.
Față de aspectele expuse nu se poate susține că tribunalul ar fi aplicat greșit legea ori că decizia nu cuprinde considerentele pe care se sprijină.
Cât privește recursul declarat de pârâți, Curtea reține faptul că criticile formulate nu se încadrează în cerințele art. 304 Cod pr. civilă. Astfel, pentru a conchide dacă între părți există sau nu raporturi locative, precum și asupra titlului cu care pârâții au făcut unele plăți - în perioada anterioară declanșării litigiului - de care a beneficiat reclamanta, instanțele au procedat la o analiză a probatoriului administrat în cauză. Modul în care aceste probe au fost interpretate și apreciate, concluziile care au fost desprinse (cea a inexistenței raporturilor locative precum și intenția de gratificare a reclamantei în ce privește plățile care au profitat și acesteia), sunt aspecte ce țin de starea de fapt. Verificarea acestor aspecte excede controlului ce poate fi efectuat în calea de atac a recursului.
Criticile formulate de recurenții pârâți nu se încadrează, deci, în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr civilă, invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâții G, împotriva deciziei civile nr. 337 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, și a sentinței civile nr. 3151 din 05 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2x
9.12.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
