Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 167
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta COMUNA -prin Primar - cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.367 pronunțată la 27 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B,-, sector 1, Cod poștal - și, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a-i da posibilitatea apărătorului recurentei să depună concluzii scrise și să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, a amânat pronunțarea la 24 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 16 octombrie 2008 sub nr-, reclamanta Comuna, prin primar, chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească servitute de trecere în favoarea reclamantei, pe terenul pârâților, necesară ieșirii la drumul public, a două imobile, respectiv, aparținând Primăriei comunei și un al doilea imobil - Atelier de prelucrat lână, aparținând, prin asociere Primăriei și unei persoane fizice.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin decizia nr. 33 din 12.01.2006 emisă de Romtelecom SA s-a restituit pârâților un imobil construcție de circa 330 mp situat în comuna, iar prin sentința civilă nr.823 din 09.07.2006 a Tribunalului Dâmbovița, pusă în executare, li s-a restituit acelorași pârâți suprafața de 1,35 ha tern intravilan, pe care se află imobilul construcție mai sus menționat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, deoarece au dobândit acest teren, prin reconstituire, conform sentinței civile nr.823/09.07.2006 a Tribunalului Dâmbovița, pusă în executare prin procesul verbal nr.2175/9.10.2006, întocmit de Primăria, din cuprinsul căruia nu rezultă că pe terenul în litigiu ar fi amplasate cele două imobile pretinse ca fiind în administrarea primăriei, neîndeplinindu-se astfel condițiile art.616 cod civil și fiind totodată, beneficiarii prezumției de proprietate instituită de art. 492 cod civil.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr.2289/16.04.2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna, reprezentată prin Primarul Comunei, în contradictoriu cu pârâții și, a instituit o servitute de trecere în beneficiul reclamantei, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de doamna expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească și i-a obligat pe pârâți către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei - onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din autorizația de construire nr. 192/28.10.1996 rezultă că a fost autorizată executarea lucrărilor pentru atelierul de prelucrare lână în favoarea Consiliului Local și Podgoria SRL, că din Monitorul Oficial nr.276 bis, partea I din 24.04.2002, anexa nr. 12 reiese ca, aparținând domeniului public al comunei remiza garaj construită în anul 1979 și că în raportul de expertiză topo cadastrală se concluzionează în sensul instituirii unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul pârâților pe traseul din schița de la fila 47 dosar fond.
A mai reținut, prima instanță că potrivit dispozițiilor art.480 Cod civil: "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru, în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit dispozițiilor art.481 Cod civil "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreapta și prealabilă despăgubire, iar art.494 cod civil reglementează raporturile dintre constructorul de bună - credință și terenul pe care a fost construit edificiul, dar literatura și practica de specialitate au statuat superficia ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate ce se naște ca efect al construirii cu bună credință pe terenul altuia.
Din ansamblul probator administrat în cauză, ca și față de considerentele legale și teoretice de mai sus, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii, motivat de faptul că reclamanta a făcut dovada că edificiile din prezentul litigiu sunt inventariate ca bunuri ce aparțin domeniului public al comunei, județul D, astfel cum se evidențiază în anexa nr. 12 publicată în Monitorul Oficial, nr.276 bis din 24.04.2002, că buna credință a reclamantului la momentul edificării este în afara oricărui dubiu în raport de pârâți nu doar ca și moment al dobândirii proprietății fondului dominant, dar și față de autorizația de construire depusă la dosar, iar raporturile dintre cele două fonduri, terenul menționat în proprietatea părților și terenul de sub edificii rezultă din expertiza executată în cauză care nu a fost contestată, pe care instanța urmează să o omologheze în ceea ce privește traseul servituții de trecere preconstatată în schița - anexă la aceasta.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că vor fi acordate cheltuieli de judecată pentru reclamantă, în limita în care au fost cerute, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile menționate au declarat recurs, în termen legal, pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din data de 20.10.2009 Tribunalul Dâmbovițaa calificat calea de atac ca fiind apel, având în vedere dispozițiile art.2821din Codul d e procedură civilă și împrejurarea că obiectul acțiunii nu este evaluabil în bani.
Prin motivele formulate, pârâții și au susținut că instanța de fond a ignorat actele depuse de către ei, respectiv sentința civilă nr.823/09.06.2006, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, irevocabilă, prin care le-a fost atribuit terenul intravilan în suprafață de 1,35 ha - cămin de casă și grădină, tribunalul la pronunțarea acestei hotărâri având în vedere că pe acest teren se aflau o serie de construcții proprietatea lor, ce le-au fost restituite de către ROMTELECOM, prin decizia de restituire nr.33/12.01.2006, instanța supremă statuând că imobilul preluat de stat, fără titlu legal este restituibil în natură, chiar dacă au fost edificate unele construcții după apariția Legii nr.10/2001,
Au mai arătat că, potrivit Legii nr.10/2001, imobilele se restituie, de regulă, în natură și libere de orice sarcină, iar că, prin aplicarea sentinței civile nr.823/2006, Primăria comunei a încheiat procesul verbal la data de 09.10.2006 prin care,s-a procedat la operațiunea punerii în posesie a reclamanților coproprietari și, totodată, scoaterea din posesie a pârâtei (în comuna ) asupra terenului intravilan cămin de casă și grădină 1,35 ha, teren cu vecinătățile: Nord - T, Sud - și teren, - locuințe cetățeni, Vest - Șoseaua - P", terenul de sub construcții devenind proprietatea lor, astfel că, reclamanta comuna nu mai deține niciun teren și instituirea unei servituți de trecere în favoarea sa, devine ilegală.
Pârâții au mai susținut că dispozițiile art.616 Cod Civil se aplică terenurilor ce nu au ieșire la calea publică, cât și terenurilor cu construcții care nu au ieșire la calea publică și că pentru a se institui o servitute de trecere, reclamanta trebuie să fie proprietarul unui teren înfundat, ori potrivit procesului-verbal din data de 09.10.2006, pârâții au fost puși în posesie asupra acestui teren, iar reclamanta a fost scoasă de sub posesie, terenul de sub construcții devenind proprietatea lor, astfel că reclamanta nu mai deține niciun teren, instituirea unei servituți de trecere în favoarea sa nefiind posibilă.
S-a mai arătat că remiza este construită folosindu-se zidul unei construcții proprietatea lor și actualmente este folosită ca magazie pentru azotat de amoniu, aceeași destinație având și Atelierul de lână, iar mașina de pompieri, proprietatea comunei este defectă, fiind neutilizabilă, reclamanta comuna putând să amplaseze acea remisă pe un alt teren proprietatea sa, fără a le fărâmița lor proprietatea.
S-a concluzionat că prin instituirea acelei servituți de trecere, se încalcă dispozițiile art.616 Cod civil, în sensul că, reclamanta comuna nu este proprietara niciunui teren pentru care este necesară servitutea de trecere, mai mult, ei, pârâții sunt împiedicați să-și folosească liniștiți posesia și proprietatea asupra terenului și construcțiilor aflate pe el, proprietatea lor, întrucât cele două construcții sunt amplasate în centrul acestuia, motiv pentru care doresc demolarea lor, cu o justă despăgubire pe care o vor acorda proprietarilor acestora.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin decizia civilă nr.367 pronunțată la 27 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița, a admis apelul și a schimbat, în tot, hotărârea apelată, în sensul respingerii cererii reclamantei, totodată, a respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, luându-se act că apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că apelanții pârâți au susținut, în esență, prin criticile formulate că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.616 Cod Civil ce reglementează instituirea unei servituți de trecere, dispozițiile legale menționate aplicându-se, atât în cazul terenurilor ce nu au ieșire la calea publică, cât și în cazul terenurilor cu construcții care nu au ieșire la calea publică, ceea ce nu este cazul reclamantei care nu este proprietara unui teren înfundat, ci doar a unor construcții, întrucât potrivit procesului-verbal din data de 09.10.2006, pârâții au fost puși în posesie asupra acestui teren, iar reclamanta a fost scoasă de sub posesie, terenul de sub construcții devenind proprietatea lor.
Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că sunt fondate criticile formulate de apelanții-pârâți, potrivit următoarelor considerente:
Din probele administrate la fond, respectiv din sentința civilă nr.823/09.06.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.3567/2006 a rezultat că pârâții din prezenta cauză sunt îndreptățiți să li se reconstituie de către Primăria comunei suprafața de 1,35 ha teren intravilan, iar prin decizia nr.33/12.01.2006 de restituire emisă de Romtelecom s-a restituit acelorași pârâți, în natură, imobilul de 481,10 mp teren, din care 313,62 mp suprafață construită, situată în comuna, județul D, deținut de Romtelecom
Ulterior, Primăria comunei a procedat la punerea în executare a hotărârii judecătorești mai sus menționate, iar prin procesul-verbal din 09.10.2006 reclamanții au fost puși în posesie asupra terenului ce a făcut obiectul restituirii, conform raportului de expertiză și schiței anexe întocmite în dosarul Tribunalului Dâmbovița nr.3567/2006, pârâta fiind scoasă din posesie.
Din aceste ultime două înscrisuri, reiese că pe terenul proprietatea pârâților se află două construcții, Pompieri și un atelier de prelucrat lâna, aparținând reclamantei.
În contextul expus, apare ca fiind greșită reținerea instanței de fond potrivit căreia terenul de sub cele două construcții ar fi proprietatea reclamantei, întrucât niciuna din probele administrate la prima instanță nu duc la această concluzie, ci din contră probele, așa cum s-a reținut mai sus, fac dovada certă a dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la terenul pe care se află situate cele două clădiri.
De altfel, chiar prin cererea introductivă reclamanta Comuna - prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, să se stabilească o servitute de trecere în favoarea sa, pe terenul pârâților, necesară ieșirii la drumul public, din două imobile, respectiv și atelierul de prelucrat lână aparținând Primăriei comunei, cererea fiind întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.616 și următoarele Cod civil.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.616 Cod Civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Textul are în vedere, cel puțin, doi proprietari asupra terenurilor învecinate, dintre care unul să fie înfundat și să reclame trecerea peste celălalt teren la calea publică.
Reclamanta nu este proprietara terenului în litigiu și nici a vreunui teren învecinat, astfel încât prevederile art.616 Cod Civil nu își au incidență în cauză.
Astfel fiind, potrivit celor argumentate mai sus, Tribunalul Dâmbovițaa constatat că în mod nelegal instanța de fond a făcut, în cauză, aplicarea dispozițiilor art.616 Cod Civil, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul și a chimbat, în tot, hotărârea apelată, în sensul respingerii cererii reclamantei.
Împotriva deciziei civile nr.367 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs reclamanta Comunaprin primar, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de apel a interpretat greșit situația de fapt dedusă judecății, dar și dispozițiile legale cu au incidență în cauza de față.
Astfel, recurenta a precizat că instanța de apel a considerat că nu este proprietara terenului în litigiu și ca atare, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.616 cod civil, dar în același timp a recunoscut calitatea sa de proprietar asupra celor două imobile situate pe terenul ce aparține intimaților.
În aceste condiții recurenta menționat că tribunalul în mod greșit, având în vedere calitatea sa de proprietar a celor două imobile, situație recunoscută și de intimații-pârâți, refuză să constate și dobândirea de către ei dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce le aparțin conform art.494 cod civil și pe cale de consecință incidența dispozițiilor art.616 cod civil.
În concluzie, față de motivele menționate mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
La data de 16.02.2010, intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta Comuna - prin primar, ca nefondat, deoarece prevederile art.616 cod civil nu au incidență în cauză, în sensul că recurenta Comuna nu este proprietara niciunui teren învecinat cu terenul lor, al intimaților, pentru care este necesară instituirea servituții de trecere.
Curtea, examinând recursul formulat prin prisma deciziei pronunțate de instanța de apel, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale ce au incidență în cauză, constată că acesta este fondat, pentru considerentele de se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.576 cod civil, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar. Doctrina definește însă servitutea ca fiind dreptul real principal derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin la proprietari diferiți.
De asemenea, în literatura de specialitate au fost evidențiate și caracterele juridice ale servituții, ca fiind un drept real imobiliar asupra lucrului altuia, ele se constituie numai în folosul și respectiv în sarcina unor bunuri imobile prin natura lor, servitutea presupune existența a două imobile, nu neapărat vecine, ce aparțin a doi proprietari diferiți, servitutea este un drept accesoriu fondului, are un caracter perpetuu, ca o consecință a caracterului accesoriu, este indivizibilă, însemnând prin aceasta că servitutea grevează întregul fond aservit și profită întregului fond dominant.
Mai mult decât atât, s-a efectuat și o clasificare a servituților, după originea și modul lor de constituire, din art.577 cod civil rezultând o astfel de clasificare: servituți naturale care se din situația naturală a fondului, servituți legale constituite expres de lege și servituții stabilite prin fapta omului.
După obiectul lor, servituțile au fost clasificate ca fiind pozitive sau negative și nu în ultimul rând după modul cum sunt stabilite în folosul unei clădiri: servituții urbane, care sunt cele stabilite în folosul unei clădiri, servituții rurale care sunt cele stabilite în folosul unui teren, servituții continue și necontinue, aparente și neaparente.
Dispozițiile art.621 cod civil prevăd că "servituțile sunt stabilite în folosul clădirilor, sau în folosul pământului. Cele de felul dintâi se numesc urbane, chiar când clădirile pentru care servituțile sunt instituite se vor afla nu numai în oraș, dar și la țară, cele de al doilea fel se numesc servituții rurale"
Raportând dispozițiile legale sus menționate la situația de fapt dedusă judecății, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de apel nu a ținut cont de aceste dispoziții ce își găsesc aplicabilitate în cauza de față, de actele și lucrările dosarului din care rezultă că edificiile din prezentul litigiu, care aparțin domeniului public al Comunei, județul D se află pe terenul intimaților, aceasta neavând altă posibilitate de ieșire la drumul public.
Că este așa, rezultă nu numai din actele depuse la dosar, dar și din expertiza efectuată în cauză de către expert ing. care, în concluziile sale, a precizat că, în urma identificării celor două imobile menționate în acțiune de către recurenta reclamantă, conform actelor de proprietate, pentru cele două clădiri și anume și Atelierul de prelucrat lână ce aparțin reclamantei-recurente nu există acces la drumul public -
Astfel fiind, Curtea apreciază că în cauză este vorba despre o servitute urbană reglementată de dispozițiile art.621 cod civil și că întreg probatoriul administrat în cauză a fost interpretat în mod corect de către instanța de fond, respectiv Judecătoria Târgoviște, care a reținut de asemenea, că în conformitate cu dispozițiile art.480 cod civil "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", iar potrivit dispozițiilor art.481 cod civil " nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Totodată, instanța de fond a apreciat în mod corect că cele două clădiri ce aparțin reclamantei recurente au fost inventariate ca bunuri ce aparțin domeniului public al comunei, județul D, astfel cum se evidențiază și în anexa nr.12 publicată în Monitorul Oficial nr.276 bis din 24.04.2002, fără nici un fel de ieșire la calea publică.
Mai mult decât atât, prima instanță a ținut cont de autorizațiile de construire depuse de către reclamantă la dosar ce privesc cele două imobile, prin aceasta apreciind buna credință a reclamantei recurente la momentul edificării acestora, raporturile dintre cele două fonduri, terenul în proprietatea intimaților și terenul de sub edificii, fiind evidențiate în expertiza efectuată în cauză, cu schița de plan anexă - cu traseul servituții de trecere propus de expert, pe care niciuna din părți nu au contestat-
Având în vedere cele precizate mai sus, Curtea urmează, în conformitate cu dispozițiile art.312 cod pr. civilă raportat la dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod pr. civilă, să admită recursul, să modifice în tot decizia instanței de apel și pe fond să mențină sentința primei instanțe, urmând a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta COMUNA - prin Primar - cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ D,împotriva deciziei civile nr.367 pronunțată la 27 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B,-, sector 1, Cod poștal - și, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal -.
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința civilă nr.2289 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
6.ex.02.03.2010
d apel- Trib.
apel.;
fond- jud.Târgoviște
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
