Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1748/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1888/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1748
Ședința publică de la 16.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 753 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
are ca obiect - servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/26.09.2009, eliberată de Baroul București (fila 13 dosar), avocatul pentru intima pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București (fila 16 dosar).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în sentința civilă nr. 3124 din 07.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, prin care s-a dispus suspendarea lucrărilor de construcție, precum și decizia civilă nr. 1500 R din 24.07.2009, înscrisuri pe care le comunică și părții adverse.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă,încuviințează pentru recurentul reclamant proba cu înscrisuri, constând în cele două hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu între cele două părți.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele considerente:
Consideră că hotărârea instanței de apel este nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 din Codul d e procedură civilă.
În opinia sa, o astfel de acțiune este admisibilă, având în vedere că dispozițiile legale în materie se referă la imobile, fără a face distincție între imobilele terenuri și imobilele construcție. În speța de față, este vorba de o construcție, iar servitutea de trecere pe care recurentul reclamant a solicitat-o rezultă din situația naturală a imobilului. Încă de la construirea acestui imobil nu a existat o altă cale de acces la încăperile proprietatea recurentului, existând doar un culoar comun, care începe de la casa scării și se înfundă în holul care permite accesul la proprietatea intimatei.
Din înscrisurile administrate în dosar, rezultă faptul că intimata, fără acordul și fără autorizație de construire, a modificat substanțial accesul la apartamentul său, prin demolarea ușii ce desparte culoarul comun de holul care permitea accesul la încăperile sale. În același timp, a zidit toate ușile la încăperile proprietatea recurentului de la etaj, a încuiat ușa de acces de la casa scării la culoarul comun. Practic, în aceste condiții, în mod abuziv, intimata și-a trecut în proprietatea sa efectivă toate încăperile proprietatea recurentului situate la etajul imobilului, singurul acces la aceste încăperi ar fi doar prin ferestre.
Prin urmare, având în vedere toate dispozițiile legale invocate, dar și înscrisurile depuse la dosar, rezultă că acordarea servituții de trecere a recurentului are temei legal și, în mod greșit, cele două instanțe au considerat că acțiunea este inadmisibilă.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor aflate la filele 14 -15 dosar.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, având în vedere următoarele:
Ca un prim aspect, arată că potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, invocat de către recurent, nu se poate dispune casarea deciziei ci numai modificarea acesteia.
Pe fondul recursului, apreciază că cele două instanțe, de fond și apel, au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 576 și urm. din Codul civil.
În mod corect cele două instanțe au reținut că servitutea de trecere prin holul proprietatea exclusivă a intimatei pârâte, pe de o parte nu se circumscrie între condițiile impuse de legile servituții, respectiv trecere pe terenul fără ieșire la calea publică, întrucât, trecerea se urmărește a se face nu pe un teren ci prin locuința intimatei și, pe de altă parte, prin instituirea acestei sarcini, s-ar anula practic dreptul de proprietate al acesteia. Chiar, dacă prin absurd, s-ar acorda dreptul de servitute prin locuința intimatei, în fapt, datorită amplasării celor patru încăperi, care fiecare în parte comunică cu holul pârâtei, dar nu comunică între ele, trecerea pe care o cere recurentul, s-ar transforma într-o veritabilă folosință a locuinței, ceea ce, în mod evident, este inadmisibil. Astfel, recurentul ar beneficia nu de un simplu drept de trecere ci de patru căi de acces, câte una pentru fiecare încăpere, ceea ce conduce ca holul proprietatea exclusivă a intimatei pârâte să devină comun.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.9648 din 18 decembrie 2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, cerere prin care a solicitat instanței să stabilească o servitute privind dreptul de trecere la partea de proprietate a reclamantului situată la etajul imobilului din B, str.-. - -, nr.43, sector 5, pârâta fiind proprietara apartamentului de la etajul 1 al imobilului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța față de temeiul de drept al acțiunii și de natura fondului dominant în raport de care servituțile pot fi urbane (în folosul clădirilor) și rurale (în folosul terenurilor) a apreciat că prezenta cerere prin care se tinde a se stabili un culoar de trecere pentru ca reclamantul să aibă acces la o parte a proprietății sale exclusive din construcție este inadmisibilă întrucât prin aceasta s-ar impune o sarcină excesiv de împovărătoare pentru pârâtă care practic ar anula dreptul de folosință a acesteia asupra construcției aflată în proprietatea sa.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.753 A/10.06.2009 a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței să dispună cu privire la stabilirea unei servituți de trecere prin locuința proprietate exclusivă a pârâtei situată la etajul 1 al imobilului din B, str.-.- -, nr.43, sector 5, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 576-620 Cod civil.
În raport de motivele invocate prin acțiune, în mod corect instanța a reținut că în realitate reclamantul a solicitat stabilirea unei servituți de trecere astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art.616 Cod civil, text ce nu își găsește aplicabilitatea în speță întrucât acesta se referă la imobilele terenuri înfundate și fără ieșire la calea publică.
Servitutea de trecere prin hol sau culoar, așa cum a fost solicitată de reclamant este în aceste condiții inadmisibilă, cum în mod corect a reținut prima instanță întrucât din diferența acestei încăperi (hol, culoar) rezultă că fondul aservit este o încăpere din locuința pârâtei și nu un teren, iar instituirea unei astfel de sarcini asupra locuinței ar anula practic dreptul de folosință al pârâtei asupra acesteia, încălcând însăși prevederile art.480 Cod civil, cu atât mai mult cu cât respectivul hol nu face obiectul unei folosințe comune.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul arătând că hotărârile sunt nelegale întrucât servitutea de trecere pe care o solicită rezultă din situația naturală a imobilului, în condițiile art.577 Cod civil. Încă de la construirea acestui imobil nu a existat niciodată o altă cale de acces la încăperile proprietatea sa, existând doar un culoar comun, care începe de la casa scării și se înfundă în holul care permite accesul în proprietatea intimatei.
Prin respingerea acțiunii i se încalcă dreptul de proprietate, astfel încât încăperile de la etaj sunt numai în posesia intimatei, ceea ce vine în contradicție cu dispozițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție.
Curtea, deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Imobilul situat în B, str.-.- nr.43, sector 5, format din teren și construcție compusă din parter, etaj și mansardă a fost proprietatea autorilor reclamantului - recurent.
Imobilul a fost în trecut proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950, figurând la poziția 2929.
Apartamentul nr.2 situat la etajul 1 al imobilului, compus din 3 camere, dependințe, garaj - corp B și cota indiviză de 22,8% din părțile de folosință comune ale imobilului situate la subsol și mansardă și suprafața de 61,85 mp au fost cumpărate de foștii chiriași și cu contractul de vânzare - cumpărare nr.40338/23.08.1996 (fila 11 dosar fond).
Aceștia au înstrăinat apartamentul cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995 pârâtei - intimate, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1419/07.05.2001 (filele 20-21 dosar fond).
De asemenea, în temeiul aceleiași legi s-a dispus restituirea către fostul proprietar, respectiv moștenitorul acestuia - reclamantul a restului imobilului, compus din parter, mansardă și părți de folosință comună (sentința civilă nr.1031/2001, hotărârea nr.3740/2003 a Consiliul General al Municipiului B).
Rezultă așadar că în prezent imobilul are mai mulți proprietari (2) fiecare etaj aparținând unui proprietar diferit. În acest caz suntem în prezența unui coproprietăți indivize pe etaje sau mai multe apartamente, juxtapunându-se în aceeași clădire proprietatea individuală și coproprietatea indiviză, fiecare proprietar fiind proprietar exclusiv al apartamentului său și coproprietar al părților din clădire care servesc tuturor și sunt de uz comun, cum sunt temeliile, intrările, căile de acces, acoperișul, etc.
Față de situația de fapt expusă rezultă că acțiunea este admisibilă pe de o parte pentru că suntem în prezența unei coproprietății pe etaje și pe de altă parte pentru că în mod greșit s-a reținut de instanțele de fond și de apel că servitutea de trecere este specifică numai terenurilor.
Potrivit art.576 Cod civil:
"Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân".
Prin urmare, imobilele asupra cărora se poate stabili o servitute sunt pământurile și clădirile adică în genere imobile prin natură, textul de lege nefăcând distincție între terenuri și clădiri.
Așa fiind, și având în vedere că din situația de fapt prezentată a rezultat că anterior preluării în proprietatea statului imobilul a aparținut unui singur proprietar, respectiv autorului reclamantului și constituia o singură unitate locativă, se impunea ca instanțele să analizeze fondul cauzei, să stabilească raportat la situația de fapt dacă sunt sau nu îndeplinite cerințele art.576 - 620 Cod civil.
Față de cele reținute, Curtea constată că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În consecință se impune admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei pentru judecata pe fond, fiind incidente dispozițiile art.297 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.753 A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Casează hotărârile, respectiv decizia civilă nr.753 A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și sentința civilă nr.9648 din 18.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./29.01.2010
TB-3 -;
Jud.5 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
