Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2113/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2113/R/2009 | |
Ședința publică din 21 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, împotriva deciziei civile nr. 315/A din 19 mai, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect servitute.
La apelul nominal se prezintă pârâtul-intimat, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul reclamantului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 13,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 octombrie 2009, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării timbrajului aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat.
La data de 16 octombrie 2009, pârâtul-inimtat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită în principal anularea recursului ca fiind nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Reprezentanta pârâtului-intimat depune la dosar delegația de reprezentare și contractul de asistență juridică din 8 septembrie 2009 din care rezultă că onorariul convenit este în cuantum de 1000 lei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-intimat susține întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris, solicită în principal anularea recursului ca nemotivat, întrucât recursul este întemeiat doar pe prevedrile art. 3041Cod procedură civilă, astfel că se urmărește rediscutarea fondului în calea de atac a recursului. În subsidiar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, și obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit contractului de asistență juridică depus în copie la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1292 din 3.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă acțiunea exercitată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N; s-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto, în favoarea imobilului cu nr. top. 22812 cu suprafața de 7522 mp înscris în CF nr. - C-N, în sarcina imobilului cu nr. top. 22811 cu suprafața de 905 stj, respectiv 3255 mp înscris în CF nr. 18201 C-N, pe porțiunea A-B-C-D menționată în raportul de expertiză efectuat de expertul, pe o lungime de 34 și o lățime de 7; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute menționat; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul este proprietar al parcelei de teren cu nr. top. 2281/2, iar pârâtul este proprietar al parcelei învecinate, cu nr. top. 2281/1.
Din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul a reieșit că terenul reclamantului nu are acces la calea publică, astfel că se propune instituirea unei servituti de trecere în sarcina terenului pârâtului.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 616.pr.civ. potrivit cărora proprietarul al cărui teren nu are ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe terenul vecinului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pe proprietarul vecin pentru pagubele care eventual s-ar produce, instanța a admis acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 315/A/19.05.2009 Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, împotriva sentinței civile nr. 1292/2009 pronunțată la data de 03.02.2009 în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a păstrat-o în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat în baza probatoriului administrat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 616.pr.civ. potrivit cărora proprietarul al cărui teren nu are ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe terenul vecinului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pe proprietarul vecin pentru pagubele care eventual s-ar produce și astfel a admis acțiunea formulată.
În ceea ce privește criticile aduse de apelant referitoare la neînsușirea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi primite în condițiile în care, pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond, apelantul nu a formulat critici față de acest raport, cu toate că la termenul din data de 18.11.2008 s-a dispus citarea apelantului pârât cu mențiunea de a depune în scris punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză, după ce, în prealabil, la termenul din data de 23.09.2008, instanța a acordat un termen la cererea reprezentantei pârâtului în vederea pregătirii apărării.
Prin motivele de apel nu s- contestat în mod expres caracterul de loc înfundat, iar contrar susținerilor apelantului, un astfel de caracter în ceea ce privește terenul aflat în proprietatea reclamantului, rezultă din concluziile raportului de expertiză.
Referitor la pretinsele despăgubiri care s-ar cuveni pârâtului raportat la prevederile art. 616.civ. tribunalul a constatat că pârâtul nu a învestit instanța cu o astfel de cerere deși avea o astfel de posibilitate, pe calea acțiunii reconvenționale.
Nu pot fi primite nici criticile referitoare la obținerea unui certificat de urbanism în condițiile art. 6 din Legea 50/1991 și aceasta întrucât nu ne aflăm în prezența unei servituți instituită pe cale convențională.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, solicitând în principal casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză arătând că, întrucât nu a participat la măsurători, nu își poate însuși concluziile raportului.
Recurentul a arătat că în cauzele în care este parte, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, raportul de expertiză trebuie însușit de către Consiliul Local al municipiului C-N întrucât acesta are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului.
În subsidiar, s- solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii doar în parte a acțiunii și instituirii unui drept de servitute cu o lățime de 3,5, suficientă în accepțiunea recurentului pentru acces auto.
Recurentul criticat raportul de expertiză arătând că acesta nu ilustrează în mod expres dacă proprietatea reclamantului constituie loc înfundat, nu cuprinde argumente în sensul că traiectoria propusă este calea cea mai scurtă și nici nu statuează asupra împrejurării dacă terenul în litigiu nu a avut o cale de acces, care ulterior a fost înfundată de către reclamant.
Lucrarea a fost criticată și din perspectiva art. 616 Cod proc.civ. recurentul a arătat că atât timp cât reclamantul s-a obligat la plata unor despăgubiri în schimbul instituirii dreptului de acces, prin expertiză ar fi trebuit să se propună fie acordarea în compensare a unei suprafețe de teren în locul celei ce urmează a fi afectată de un drept de trecere, fie să se facă o evaluare a porțiunii respective de teren.
Un ultim motiv de recurs vizează instituirea dreptului de servitute cu ignorarea cerințelor art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia reclamanții aveau obligația să depună la dosar certificatul de urbanism, sub sancțiunea nulității actului de stabilire a dreptului de servitute.
Prin întâmpinarea formulată (10-12), intimatul a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimatul arătat că singurul temei de drept pe care pârâtul își întemeiază recursul este cel prev. de art. 3041Cod proc.civ. în condițiile în care acesta nu este aplicabil, în speță, hotărârea primei instanțe fiind supusă apelului.
Din recursul promovat nu poate fi desprins niciunul din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod proc.civ. care ar putea avea ca și consecință casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare.
Criticile privind legalitatea hotărârii nu sunt fondate.
Nici în fața primei instanțe și nici în apel pârâtul nu solicitat efectuarea unei expertize judiciare, deși i s-a solicitat să-și expună punctul de vedere asupra raportului de expertiză.
Față de această atitudine de pasivitate, în recurs nu pot fi criticate concluziile raportului de expertiză.
În ce privește neacordarea unor despăgubiri, conform art. 616 Cod proc.civ. intimatul a arătat că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, instanța neputându-se pronunța asupra unei cereri cu care nu a fost legal investită.
Critica vizând lipsa certificatului de urbanism este nefondată, cerința depunerii unui atare act operând numai în ipoteza servituților instituite pe cale convențională.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Excepția nulității recursului întemeiată pe disp. art. 306 Cod proc.civ. nu este întemeiată. Așa cum reiese din cuprinsul declarației de recurs, pârâtul a expus odată cu promovarea căii de atac motivele pe care își întemeiază recursul, iar acestea se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. chiar dacă recurentul nu invocă acest temei de drept.
Toate criticile formulate în apel, vizând nelegalitatea hotărârii primei instanțe, au fost reiterate în recurs.
Deși prin calea de atac declarată împotriva hotărârii primei instanțe, recalificată în mod corect de către tribunal ca fiind apel, pârâtul invocat neregularitățile raportului de expertiză, arătând că nu își poate însuși această lucrare, instanța nu a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize judiciare, deși avea această obligație în baza art. 298 raportat la art. 129 alin. 5 Cod proc.civ.
Prin soluționarea litigiului în fața primei instanțe în baza unui raport de expertiză extrajudiciară care a fost contestat în apel, instanța investită cu judecarea acestei căi de atac trebuia să constate că în lipsa unei lucrări tehnice de specialitate judiciare, prima instanță rezolvat procesul fără intra în cercetarea fondului și să facă aplicarea disp. art. 297 alin. 1 Cod proc.civ.
Curtea constată că nelegalitatea invocată în apel, căreia instanța de apel nu i-a dat eficiență și reiterată în recurs, subzistă, efectuarea unui raport de expertiză judiciară, cu citarea tuturor părților implicate pentru termenul la care expertul desemnat se deplasează la fața locului pentru efectuarea constatărilor și măsurătorilor, impunându-se cu necesitate pentru soluționarea legală a litigiului, cu respectarea cerințelor unui proces echitabil din perspectiva principiului egalității armelor.
În considerarea celor arătate, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, în baza art. 312 alin.1, 5 Cod proc.civ. curtea va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N împotriva deciziei civile nr. 315/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, pe care o va casa și rejudecând, în baza art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. va admite apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 1292/03.02.2009, a Judecătoriei Cluj -N, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, Judecătoria Cluj -
Cu ocazia rejudecării instanța va pune în discuția părților necesitatea efectuării unui raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, având ca obiective:
- identificarea terenului în litigiu;
- determinarea în mod expres dacă terenul proprietatea reclamantului - fond dominant - constituie loc înfundat în sensul prev. de art. 616.civil;
- determinarea împrejurării dacă terenul reclamantului nu a avut niciodată ieșire la calea publică, iar în caz afirmativ dacă aceasta nu a fost înfundată prin fapta reclamantului;
- stabilirea dreptului de servitute cu luarea în considerare cerințelor art. 617, 618 Cod civil, adică pe calea cea mai scurtă și care provoacă cele mai mici prejudicii proprietarului fondului aservit.
Totodată instanța de rejudecare va avea în vedere la soluționarea acțiunii disp. art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 în vigoare la data promovării acțiunii, potrivit cărora, certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, pentru cereri în justiție privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil.
Textul legal nu face distincție între tipurile de servitute, astfel cum afirmă reclamantul, în accepțiunea căruia depunerea certificatului de urbanism este obligatorie numai în cazul servituților convenționale.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism se emite de primarul municipiului și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se scopul emiterii acestuia.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de stabilire unor eventuale despăgubiri în baza art. 616.civil, această cerere a fost formulată pentru prima dată în apel, în privința sa fiind incidente disp. art. 294 alin. 1 Cod proc.civ.
Prin urmare, cu ocazia rejudecării, instanța nu se va putea pronunța asupra acestei cereri noi formulate prima dată în apel, în lipsa unei cereri reconvenționale prin care să se solicite obligarea reclamantului la despăgubiri în raport de pagubele ocazionate cu ocazia stabilirii servituții.
O atare cerere poate fi formulată și separat, în condițiile art. 619.civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 315/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând, admite apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 1292/03.02.2009, a Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, Judecătoria Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
--- - --- - -
GREFIER
TARȚA
Red. MV dact. GC
5 ex/3.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
