Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 212/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 212
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 270 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, C, G, CONSILIUL LOCAL O, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și recurenta reclamantă reprezentată de același avocat, intimatul pârât asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat, intimatul pârât G asistat de avocat, lipsind intimații pârâți C și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat depune decizia civilă nr. 573 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr- prin care s-a respins acțiunea având ca obiect nulitate absolută și obligația de a face formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și Consiliul Local
Nu se solicită termen pentru observarea acesteia.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții reclamanți și, arată că instanța de apel a reținut greșit că nu s-a făcut dovada că terenul proprietatea reclamanților este loc înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil
Se susține că instanțele anterioare nu au ținut cont de constatările celor două expertize efectuate în cauză în sensul că drumul creat pe proprietatea pârâților ca urmare a unei folosințe îndelungate, reprezintă singura cale de acces la drumul public pentru reclamanți, întrucât terenul deținut de aceștia este un loc înfundat. Acest lucru rezultă și din depoziția unuia dintre martori care afirmă că nu știe de existența altor căi de acces la terenul proprietatea reclamanților.
De asemenea, între terenul reclamanților și calea publică de acces se interpune nu numai terenul pârâților ci și alt teren care aparține unui alt proprietar, lucru care se constată de instanța de fond astfel că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, prin obținerea dreptului de trecere pe terenul pârâților nerealizându-se practic și ieșirea la calea publică.
Din cele susținute rezultă cu prisosință că terenul reclamanților este un loc înfundat iar amenajarea unui drum prin vegetația forestieră nu reprezintă calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și în plus acest drum trece prin locuri accidentate, nu a mai fost folosit de 15-20 ani, astfel că nu reprezintă cale publică în sensul legii.
Pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii.
Avocat, pentru intimatul pârât, susține că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă și pune concluzii de respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât G, arată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt legale și nu se poate vorbi despre o inadmisibilitate a acțiunii.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 9.08.2007 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la constituirea unei servituți de trecere pe terenul său pe o lungime de 130 și o lățime de 4 pentru a putea intra cu pasul și autocamionul la terenul și construcția sa cu destinația de locuință; la desființarea porții și a gardului de la intrarea pe drumul care traversează terenul său spre terenul reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren cu suprafața de 2248 mp. și a unui imobil cu destinație de locuință, aflat în vecinătatea terenului care este proprietatea pârâtului, terenul lor fiind intabulat în CF la fila nr. 909 localității în punctul "Islaz ".
Că, de la data la care au devenit proprietarii acestor imobile și cu mult anterior acestei dăți, singura cale de acces la drumul public dinspre terenul lor era pe terenul pârâtului, cale de acces ce a fost folosită de ei și de toți vecinii care nu aveau altă ieșire la drumul public.
Au motivat că pârâtul, pentru a împiedica accesul lor, a montat o poartă pe care a încuiat-o cu un lacăt imens, artizanal și a construit un gard ce obturează definitiv posibilitatea de acces dinspre proprietatea sa spre proprietatea rclamanților, spre cealaltă latură a terenului, împiedicându-le efectiv accesul la drumul public și de la drumul public la terenul lor.
Au precizat că dintotdeauna accesul la acest teren și la proprietățile învecinate s-a făcut pe drumul care traversează terenul proprietatea pârâtului care nu le-a mai permis accesul, prin blocarea căii de acces cu poarta și gardul de care au făcut vorbire.
Au menționat de asemenea, că terenul lor este un loc înfundat, nu are o altă ieșire la drumul public și nu există o altă posibilitate de acces la drumul public, decât pe terenul proprietatea pârâtului.
Au făcut, de asemenea precizarea că drumul în cauză este menționat și în topografică a localității O, fiind precizate conform schiței pe care o anexează prezentei cereri, atât situația proprietăților lor, cât și poziția drumului public.
În dovedirea acțiunii au fost anexate la dosar în copie xerox: sentința civilă nr. 297/1997, extras CF nr. 909 localității ul în punctul " ", topografică, timbru judiciar și taxa timbru.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâtul a arătat că prin proprietatea sa și a fraților săi nu a existat nicicând drum de trecere, așa cum pretind reclamanții pentru că, dacă ar fi existat, ei trebuiau să ceară numai deblocarea porții și gardului, nu și servitute de trecere; calea de trecere pretinsă de reclamanți nu îndeplinește cerințele art. 616 cod civil pentru că, de pe o parte, această cale nu este cea mai scurtă și mai puțin păguboasă, ci dimpotrivă cea mai lungă și costisitoare, iar pe de altă parte, din proprietatea lor spre calea publică au intrare și ieșire prin partea lor de vest a proprietății care este cu atât mai scurtă decât trecerea solicitată prin proprietatea pârâtului și a fraților săi (aproximativ 140 ), precum și a vecinului său de la nord, care are ieșirea direct la calea publică (aproximativ 30 ).
Că, reclamanții pe partea de vest a proprietății lor au ieșire directă la calea publică, fără să mai fie nevoie să treacă prin proprietatea vecinilor, iar pretenția reclamanților, că drumul închipuit din proprietatea pârâtului este drum cadastral, constituie o aberație.
La termenul din 31.10.2007 reclamanții au formulat precizare de acțiune, în care au arătat că înțeleg să cheme în judecată și pe numiții C și
La termenul din 16.01.2008 reclamanții au formulat o nouă precizare de acțiune, prin care au arătat că înțeleg să cheme în judecată și Consiliul Local al Municipiului O, deoarece drumul în litigiu ce reprezintă calea de acces către proprietatea reclamanților, este proprietate publică de uz și interes general.
Consiliul Local al Municipiului Oaf ormulat întâmpinare, prin care a lăsat soluționarea litigiului la latitudinea instanței, apreciind că proba concludentă și pertinentă care lămurește toate aspectele este o expertiză topografică, prin care expertul urmează să se pronunța asupra faptului căci calea de acces este drum public, de când există acest drum public, ce dimensiuni are și de cât timp este folosit de către cetățenii proprietari ai imobilelor din zonă.
În cauză au fost audiați martorii G și - propuși de reclamanți și și - propuși de pârâți.
Expertiza tehnică întocmită de expertul a fost anulată prin încheierea de ședință din 26.06.2008, întrucât hărții cadastrale avute în vedere de către expert în momentul efectuării raportului de expertiză i s-au adus modificări, acest lucru fiind constatat prin Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în data de 09.06.2008 în dosarul nr. 134/P/2008, care a fost depusă la dosar (fila 112).
S-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice, fiind numit expert tehnic.
În data de 22.10.2008 pârâtul a depus la dosar procesul verbal de constatare la fața locului nr. 4800/11.04.2008 întocmit de Primăria Municipiului O, adresa nr.2867/11.04.2008 întocmită de Primăria Municipiului O, adresa nr. 11635/22.08.2007 întocmită de Primăria O, copia unui harți cadastrale, planul de situație.
Judecătoria Orșova, prin sentința civilă nr. 37 din 27.01.2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local O și a respins acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, G și
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în esență că, pârâtul Consiliul Local O nu are calitate procesuală pasivă întrucât drumul ce reprezintă cale de acces către proprietatea reclamanților nu este drum de uz și interes public, iar pe fond s-a reținut că, reclamanții nu au făcut dovada că locul ar fi înfundat ori că accesul la terenul respectiv ar prezenta inconveniente grave sau că ar fi periculos, precum și faptul că eventuala instituire a unei servituți de trecere pe terenul pârâților nu ar asigura accesul reclamanților la calea publică, deoarece nici pârâții nu au acces direct la calea publică, ci trec pe terenul numitului, care nu este parte în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, care ulterior a fost recalificat în apel, reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că instanța de fond a interpretat eronat probele adminJ. în cauză, că nu le-a analizat în totalitatea lor ci numai trunchiat, fără a le corobora cu constatările celor două expertize efectuate în cauză, ale căror concluzii au fost înlăturate fără nici o motivare.
Că, motivarea sentinței este contradictorie întrucât pe de o parte, reține că proprietatea reclamanților nu este loc înfundat, iar pe de altă parte mai reține și faptul că între terenul apelanților și calea publică se interpun și alte terenuri, respectiv al numitului, însă, apreciază apelanții, că acest aspect nu prezintă nici o importanță, deoarece numai pârâții în cauza de față nu le permit accesul peste terenul proprietatea lor;
Prin decizia civilă nr.270/A/01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți și, în contradictoriu cu intimații-pârâți, C și G și intervenientul Consiliul Local
Au fost obligați apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.
În motivarea deciziei s-a reținut, raportat la dispozițiile art. 616 Cod civil și la probele adminJ., că proprietatea reclamanților nu constituie loc înfundat, existând o cale de acces - drum marginal delimitat între punctele 21 -26 pe schița la raportul de expertiză, care necesită însă unele amenajări pentru a deveni practicabil și care nu prezintă inconveniente grave, periculoase.
Criticile privind interpretarea probelor s-au apreciat ca nefondate, reținându-se că instanța de fond a apreciat temeinic starea de fapt și raporturile dintre părți.
S-a reținut că hotărârea nu este contradictoriu motivată cu privire la noțiunea de loc înfundat, întrucât între terenul reclamanților și calea publică se interpune nu numai terenul părților, ci și al numitului, deoarece s-a reținut că în eventualitatea unei recunoașteri a unui drept de servitute nu s-ar asigura accesul la calea publică, întrucât numitul nu a fost chemat în judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanțele nu au avut în vedere cele două rapoarte de expertiză și din care rezultă că drumul creat pe proprietatea pârâților în urma unei folosințe îndelungate reprezintă singura cale de acces la calea publică, terenul lor fiind loc înfundat, iar obligația de amenajare a drumului prin vegetația forestieră, nu satisface cerințele art. 617 Cod civil, acest drum trecând prin locuri accidentate, nefiind calea cea mai scurtă, nemaifiind folosit de 15 - 20 de ani și nici înscris în evidențele Municipiului
S-a invocat că instanța nu a analizat critica privind reținerea trunchiată a depozițiilor martorilor, fără raportare la celelalte probe adminJ.
S-a susținut că în condițiile în care s-a reținut că, pentru a se realiza ieșirea la calea publică este necesară trecerea și pe terenul familiei, iar acesta nu a fost chemat în judecată,acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, și nu ca nefondată.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat în primul rând, că reținerile instanțelor privind caracterul de loc înfundat al proprietății reclamanților și existența unei alte căi de acces la calea publică, sunt chestiuni de fapt și care se bazează pe interpretarea și aprecierea probelor adminJ. chestiuni care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea expresă a punctelor 10 și 11 din vechea reglementare a art.304 Cod pr. civilă.
O eventuală reapreciere a probelor și a stării de fapt în fața instanței de recurs nu este posibilă, decât în condițiile în care partea dovedește cu înscrisuri existența unei alte stări de fapt reținute în etapele procesuale anterioare.
Se constată că, raportat la starea de fapt reținută, instanțele au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 616 - 617 Cod civil, reținând că terenul nu este loc înfundat, existând ieșire la calea publică, criticile privind greșita apreciere și interpretare a probelor adminJ., nefiind critici de legalitate.
Susținerea că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă în condițiile în care s-a reținut că mai există o altă proprietate care trebuie traversată pentru se ajunge la calea publică, este o susținere greșită și fără legătură cu cauza, instanțele analizând cauza în limitele investirii, conform art. 616 și următoarele Cod civil, iar raportarea la această stare de fapt nu are consecințe pe fondul soluționării cauzei.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 270 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, C, G și CONSILIUL LOCAL
Obligă recurenții reclamanți și la plata sumei de 820 lei cheltuieli de judecată, către intimatul și la 720,89 lei cheltuieli de judecată, către intimatul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
24.02.2010
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
