Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 311
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii domiciliați în B, str. -,. 6,. A,. 2,. 9, jud.B, domiciliată în B,-,. 15,. B,. 33, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 366 pronunțată la 10 decembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâți Romsilva B-Direcția Silvică, cu sediul în B,-, domiciliat în com.Vadu Pașii, jud.B, domiciliată în V, str. - C M,. 304,. F,. 22, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței nr. -/19.01.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și în calitate de procurator al intimaților și, lipsind intimații pârâți Romsilva B- Direcția Silvică B, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant depune la dosar procură judiciară și la solicitarea instanței semnează cererea de recurs.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul reclamant având cuvântul critică decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, învederând că aceasta nu este motivată și s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Susține că dreptul de servitute de trecere este recunoscut indiferent de forma de proprietate, a făcut dovada că terenul este loc înfundat și nu există altă cale.
Solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri urmând a se dispune crearea dreptului de servitute.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea:
Examinând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică B pentru a fi obligată să asigure servitutea de trecere pe
- 2 -
terenul său situat pe teritoriul satului G, comuna Vadu Pașii, județul B și să le lase în deplină proprietate porțiunea de teren destinată servituții de trecere.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 21.02.2005 au devenit proprietarii unui teren în suprafață de 8772. învecinat pe două laturi cu terenul aparținând pârâtului, teren care nu are acces la drumul public susținând că singura posibilitate de a ieși la calea publică este instituirea unei servituții de trecere pe terenul pârâtei prin crearea unui drum de acces lat de 3 metri și de 20 metri.
Pârâta Direcția Silvică Baf ormulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și să se constate nulitatea absolută a contractului prin care reclamanții au dobândit terenul pentru că nu s-a respectat dreptul de preemțiune al unității pârâte înscris în art. 52 din Codul Silvic.
Instanța a dispus la cererea pârâtei, introducerea în cauză în calitate de pârâți a vânzătorilor terenului cumpărat de reclamanții și.
Prin cererea depusă la dosar la data de 27.06.2008, reclamanții au renunțat la capătul de cerere prin care solicitau ca pârâta să fie obligată să le lase în proprietate terenul destinat servituții de trecere.
Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 4534 din 12.09.2008 a respins acțiunea reclamanților și cererea reconvențională formulată de pârâta Direcția Silvică B reținând că terenul administrat de pârâtă face parte din fondul forestier proprietate publică care nu poate fi aservit prin instituirea servituției de trecere, conform art. 54 din legea nr. 26/1996 (Codul Silvic) și art. 13 al. 1 din Legea nr. 213/1998.
Cererea reconvențională a fost respinsă cu motivarea că terenul cumpărat de reclamanți face parte din categoria de folosință, arabil, pentru care statul nu are un drept de preemțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții iar Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr. 366 din 10 decembrie 2008 respins ca nefundat apelul declarat reținând că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notarul public sub nr. 513 din 21.02.2001, reclamanții au cumpărat de la vânzătorii și un teren în suprafață de 8772. amplasat pe teritoriul satului G, comuna Vadu Pașii, județul B în extravilan în tarlaua 83.
Acest teren a aparținut vânzătorilor conform titlului de proprietate nr. 56096/88 din 5.07.1995 eliberat de Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii fondului funciar.
La data la care reclamanții au cumpărat terenul, acesta se afla în extravilan fiind încadrat în categoria de folosință, arabil, iar ulterior în luna martie 2007 Primăria Vadu Pașii a eliberat reclamanților certificat de urbanism prin care se certifică, referitor la regimul juridic al terenului, că acesta este,fără cale de acces, și că se află amplasat în intravilan și autorizația de construire nr. 16 din 16.03.2007.
Instanța de apel a reținut că reclamanții apelanți nu au dovedit că nu ar exista o altă posibilitate de acces la un drum public pe laturile de Nord și Vest ale terenului unde se învecinează cu și Romtelecom, solicitând ca servitutea de trecere să fie instituită pe terenul făcând parte din fondul forestier proprietate publică, administrat de unitatea pârâtă.
- 3 -
Potrivit Notei de constatare încheiată la 20.02.2008 de reprezentanții Direcției Silvice B, ar exista o altă posibilitate de acces la drum public în partea de Nord a terenului reclamaților întrucât are cumpărată suprafața de 1400. ce are acces direct către 2 (E 85) pe o distanță de 70 metri. Intre aceste suprafețe există bandă de teren de circa 8 metri lățime care are ca proprietar o altă persoană fizică.
S-a mai reținut că în conformitate cu art. 13 al. 1 din Legea nr. 213/1998 servituțiile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.
Raportat la această dispoziție legală care condiționează instituirea unei servituți de trecere pe un teren din domeniul public, de interesul public sau uzul public destinat acestui teren, instanța de apel constatând că în mod corect prima instanță a statuat că reclamanții, prin necesitatea construirii unei case pe acest teren, nu au demonstrat compatibilitatea servituției cu interesul public atribuit terenurilor incluse în fondul forestier potrivit art. 13 al. 1 din legea nr. 213/1998.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 8-9 Cod pr.civilă.
In dezvoltarea motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, recurenții susțin că decizia nu este motivată, nu are la bază un probatoriu solid iar față de reținerea instanței de apel că reclamanții nu ar fi demonstrat inexistența unei alte căi de acces recurenții susțin că au depus la dosar un set de acte eliberate de Primăria Vadu Pașii care nu au fost avute în vedere de instanțe.
Recurenții reclamanți invocând motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă, susțin că legea nr. 213/1998 nu exclude Codul civil, Legea nr.18/1991, Legea nr. 26/1996(Codul Silvic) și nr.OUG96/1998 care reglementează servituțiile pe terenurile aparținând domeniului public.
Susțin că, art. 24 din OUG nr. 96/1998 prevede că reducerea suprafeței fondului forestier este interzisă cu excepția prevăzută la litera d respectiv orice investiție cu caracter social.
Precizează că cererea lor de ași construi o casă are caracter social iar cauza actului juridic dedus judecății își găsește fundamentarea în această cerere.
Recurenții mai susțin că instituirea unei servituți nu ar duce la micșorarea terenului Romsilva întrucât compensarea urmează a se face cu teren în condițiile prev. de art. 24 al. 2 - 3 din OUG 96/1998.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat constată că nu este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind nefondat și urmează a fi respins deoarece:
1. Este neîntemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, invocat de recurenți întrucât instanța de apel a respectat obligația prevăzută de art. 261 pct. 5 Cod pr.civilă arătând în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Acest motiv de casare are în vedere lipsa totală a considerentelor, motivarea insuficientă, existența unor considerente contradictorii sau care nu au legătură cu pricina.
Niciunul din aceste vicii ale motivării nu se regăsesc în decizia recurată, astfel că în cauză nu este incident motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă.
- 4 -
Cât privește motivarea în fapt a deciziei instanța de apel a analizat situația reală pe baza înscrisurilor existente la dosar, depuse de ambele părți și din care a reținut că pârâții nu au făcut în nici un fel dovada inexistenței unei alte căi de acces, cale de acces care există în realitate întrucât recurentul are în vecinătatea terenului pentru care solicită servitutea de trecere, un teren cu ieșire directă la 2 ( E 85), între aceste suprafețe existând de teren aparținând altui proprietar, pentru care se poate institui o servitute de trecere pentru interesul privat al recurenților.
2. Sunt neîntemeiate și motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă întrucât instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a aplicat greșit legea.
In mod corect s-a făcut aplicarea în speță a prevederilor art. 13 alin. 1 din legea nr. 213/1998 privind regimul proprietății publice potrivit cărora, servituțiile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate,
Din actele depuse la dosar rezultă că recurenții intenționează să construiască o casă de locuit pe terenul proprietate, interesul acestora fiind unul personal ce nu este compatibil cu interesul public prevăzut de lege.
De asemenea, în mod corect instanța a făcut aplicarea disp. art. 54 din legea nr. 26/1996 iar OUG nr. 96/1998 invocată de recurenți nu reglementează modul de instituire de servituți asupra terenurilor forestiere din fondul forestier național public.
Art. 24 din OUG nr. 96/1998 prevede că reducerea suprafeței pădurilor din fondul forestier național este interzisă, cu excepția situațiilor prevăzute la literele a - b, excepția prevăzută la litera la care recurenții fac referire fiind:, orice alte investiții cu caracter social, cultural, sportiv, medical și de cult, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură,
Invocarea de către recurenți a caracterului social constând în construirea unei case de locuit nu își găsește aplicabilitatea în speță întrucât recurenții încearcă să își satisfacă un interes personal și nicidecum un interes public.
Reținându-se că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civilă, recursul este nefundat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ambii domiciliați în B, str. -,. 6,. A,. 2,. 9, jud.B, domiciliată în B,-,. 15,. B,. 33, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 366 pronunțată la 10 decembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâți Romsilva B-Direcția Silvică, cu sediul în B,-, domiciliat în com.Vadu Pașii, jud.B, domiciliată în V, str.
- 5 -
- C M,. 304,. F,. 22, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. Gh.N/CO
2 ex./8.04.2008
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
