Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.335
Ședința publică din data de 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Constanța Pană
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta, domiciliată în comuna,-, Cod poștal -, Județ P și de pârâții, domiciliată în comuna, Șoseaua Nouă, Cod poștal -, Județ P și, domiciliat în comuna, nr. 1220, Cod poștal -, Județ P, împotriva deciziei nr. 149 pronunțată la 7 martie 2007 de Tribunalul Prahova.
Recursul reclamantei este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei RON taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă -, personal, lipsind recurenții-pârâți și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul formulat de pârâții și este netimbrat.
Curtea, având în vedere că recurenții- pârâți și nu a timbrat recursul cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși au fost citați cu această mențiune, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului formulat de pârâți.
Recurenta-reclamantă -, având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului formulat de pârâți, ca netimbrat. În situația în care se va timbra până la sfârșitul ședinței, solicită respingerea recursului formulat de pârâți ca tardiv.
Cu privire la recursul său, recurenta-reclamantă - arată că instanța de fond a calculat greșit cuantumul cheltuielilor de judecată.Astfel, instanța a obligat pârâții la 1029 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deși, din chitanțele depuse la dosar, rezulta suma de 1720 lei.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a celor două hotărâri, în sensul de a i se acorda suma de 1720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat pentru redactarea cererii de recurs și cheltuieli de transport.
Depune la dosar chitanțele fiscale nr. 104/5.02.2007 și nr. 117/21.09.2007 eliberat de Cabinetul de Avocatură și două bilete de călătorie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată de rolul Judecătoriei Câmpina la data de 24.03.2005, sub nr. 1054/2005, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu parații și, obligarea acestora de a-i permite accesul la terenul proprietatea sa în suprafața de 1979 mp. situat în com. cu vecini: pe trei laturi și pârâtul pe o latura.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că în anul 2000, decedat mama acesteia, a cărei unică moștenitoare este reclamanta, printre bunurile ramase ca moștenire aflandu-se și terenul menționat. A susținut că, de când au acces la teren, calea de acces de la strada principală -, a fost pe terenul proprietatea autorului soției pârâtului, în prezent decedat. A menționat că, la începutul anului 2005, pârâții i-au pus terenul în vânzare și nu i-au mai permis accesul pe terenul aflat în proprietatea sa. A mai adăugat că, în urmă cu o săptămână, a tăiat câțiva pomi aflați pe drumul de acces, intrând în conflict cu numitul, fiul pârâtului.
La rândul lor, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, motivat de împrejurarea că, în punctul -, tatăl pârâtei a deținut o suprafață de teren de 4586 mp. așa cum rezultă din certificatele de depuse la dosar. Au menționat că, în urma partajului voluntar efectuat, i-a revenit lotul nr.3, care se compune dintr-o suprafață de 1563 mp. având după partajare, o deschidere la strada - de 11,70 ml.
Pârâții au mai susținut că nu este posibilă constituirea unei servituți de trecere pe terenul aflat în proprietatea sa, întrucât deschiderea la stradă este de doar 11,70 mp. iar o eventuală servitute de minim 3,5 ml ar diminua excesiv lățimea terenului ce i-ar rămâne, lungimea servituții fiind de peste 80 ml, iar hotarul cu numitul R nu are forma liniara, ci este compus din segmente.
De asemenea, au susținut că reclamanta nu a folosit terenul pe o perioadă de peste 100 de ani, având totodată și altă cale spre drumul public, cale care necesita nsă niște îmbunătățiri.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 1931/05.10.2005, pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost admisă acțiunea, pârâții fiind obligați să-i permită reclamantei accesul pe terenul aflat în proprietatea pârâtei, pe servitutea de trecere în suprafață de 234 mp, avand lățimea de 3 metri, identificată cu pct.A-B-C-D-E-F-9-8-7-6-5-4-3-A, conform raportului de expertiză topometrică efectuat de expert .
Prin decizia civilă nr.33/13.01.2006, pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Civilă, în dosar nr.8216/2005, au fost admise apelurile declarate de reclamantă, sentința atacată fiind desființată, iar cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia nr.543/31.03.2006, pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosar nr.2134/2006, recursul declarat de reclamanta, a fost respins, ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr. 1347/RJ/20.04.2006, fiind administrate în cursul judecății, probele cu martori, cercetare locală și expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.
După administrarea probatoriilor așa cum au fost precizate mai sus, prin sentința civilă nr. 1850/04.10.2006, Judecătoria Câmpina a admis în parte, acțiunea precizată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului și a respins acțiunea față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pârâta a fost obligată să-i permită reclamantei accesul cu piciorul pe terenul acesteia pe proprietatea sa, spre drumul menționat de expertul.
Împotriva acestei sentințe, a fost declarat apel atât de către apelanta-reclamantă, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 23.11.2006, cât și de către intimații-pârâți.
În cererea de apel, apelanta-reclamanta a solicitat anularea atât a sentinței, cât și a încheierii atacate, cu obligarea pe fond a pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a susținut că prin sentința civilă atacată, au fost stabilite cheltuieli de judecată în suma de 500 lei, în loc de 1720 lei, cât rezultă din chitanțele depuse la dosar, iar prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, au fost stabilite cheltuieli în suma de 1029 lei, cu toate că, în dispozitivul încheierii de ședință este menționată suma de 1209 lei.
Apelantii-pârâți, în cadrul apelului formulat împotriva sentinței civile nr-, au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea pe fond a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au susținut că instanța de fond nu a fost investita cu o acțiune privind obligația de a permite accesul cu piciorul, neputând fi primită motivarea potrivit căreia ar fi intervenit acordul părților în ceea ce privește modificarea acțiunii în sensul solicitării permisiunea de a se trece cu piciorul. De asemenea, au susținut că există contradicție în ceea ce privește motivarea instanței de fond în cadrul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult decât atât, au susținut că instanța de fond i-a permis reclamantei să aibă acces pe terenul aflat în proprietatea acestora fără ca reclamanta să aiba vreun titlu, respectiv vreo servitute constituită. Au precizat că Judecătoria Câmpinaa dat o greșită interpretare a art.616 Cod civil, nestabilind în sarcina reclamantei ndatorirea de a-i despăgubi pe aceștia în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, dând totodată și o greșita interpretare probelor administrate în cauză.
Apelantii-pârâți au formulat întâmpinare și față de apelul formulat de apelanta-reclamanta, solicitând respingerea acestuia.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin decizia nr.149 pronunțată la 7 martie 2007, Tribunalul Prahovaa respins cele două apeluri ca nefondate, reținând următoarele:
Dreptul de servitute este reglementat de articolele 576-643 cod civil și ia naștere pentru utilitatea și comoditatea unui fond, neexistand ca drept al unei persoane.
Potrivit art.576 Cod civil, servitutea este o sarcina impusă unui fond, pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân.
În conformitate cu art.616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi, în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona .
Potrivit mențiunilor contractului de partaj voluntar, autentificat sub nr.4632/14.06.1993, de notariatul de Stat Local Câmpina, unica proprietară a terenului în suprafața de 1563 mp. pct. -, cu vecinii propr. R, propr., propr. și str.-, este apelanta-pârâtă, astfel că, față de prevederile art.576 și art.616 Cod civil, menționate anterior, instanța de fond, în mod corect, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului, invocată de acesta, respingând acțiunea formulată față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, nefiind însă nicio contradicție în cadrul motivării atât în fapt cât și în drept a instanței de fond sub acest aspect.
Tribunalul a apreciat că, în realitate, obiectul prezentei acțiuni pe fond îl reprezintă acordarea unei servituți de trecere. Astfel, așa-numitul acces cu piciorul pe un teren la care instanța de fond a făcut referire în cadrul sentinței apelate reprezintă de fapt stabilirea unei servituți de trecere spre proprietatea sa, fâneață, pe terenul aflat în proprietatea apelantei-parate.
S-a mai arătat că așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză la instanța de fond, în special din raportul de expertiza întocmit în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, de expert și constatările efectuate de instanța de fond cu ocazia cercetării locale, pe care aceasta 1-a interpretat în mod corect, terenul aflat în proprietatea apelantei-reclamante situat în com. pct. nu are ieșire la calea publică, singura posibilitate de acces fiind pe terenul aflat în proprietatea apelantei-pârâte.De altfel, această modalitate de acces a fost exercitată, conform declarațiilor martorilor audiați la propunerea reclamantei, (fila 35 dosar de fond) și R (fila 36 dosar de fond), atât de apelanta-reclamantă cât și de autorii acesteia, de mult timp.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a permis accesul acesteia pe terenul aflat în proprietatea apelantei-pârâte, în vederea exploatării locului fără acces la drumul public.
De asemenea, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a stabilit, conform actelor de la dosar, cheltuielile de judecată în sarcina de plata a apelantilor-pârâți, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 23.11.2006, în sumă de 1029 lei, în loc de 500 lei.
Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs atât reclamanta - cât și pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În ceea ce privește pe reclamanta -aceasta s-a declarat nemulțumită întrucât prin sentința civilă nr.1850/4.10.2006 instanța de fond a stabilit drept cheltuieli de judecată suma de 500 lei în loc de 1720 lei cum era corect și cum s-a dovedit de altfel cu chitanțele depuse la dosar.
De asemenea, recurenta a mai arătat că și la instanța de apel a depus o chitanță de 50 lei reprezentând taxa pentru redactare apel, însă instanța nu i-a primit-o, considerente pentru care a solicitat admiterea cererii de recurs, modificarea în parte a deciziei și sentinței în sensul obligării pârâților la plata totală a cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Referitor la recursul declarat de pârâții șiaceștia s-au declarat nemulțumiți întrucât instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, a calificat greșit obiectul acțiunii, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot aaa mbelor hotărâri pronunțate în cauză și pe fond respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
În fața instanței de recurs recurenții au fost citați cu mențiunea de a timbra recursurile declarate, respectiv pârâții și cu suma de 9,5 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar în ceea ce o privește pe reclamanta -, față de obiectul recursului declarat - obligarea la plata cheltuielilor de judecată - având în vedere că acesta nu se timbrează nu a fost citată în acest sens.
La termenul din 30 octombrie 2007, Curtea a dispus suspendarea judecării recursurilor declarate în conformitate cu dispoz. art.242 pct.2 cod pr.civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20 februarie 2008, recurenta reclamantă - formulat cerere de repunere pe rol considerente pentru care s-a dispus citarea părților pentru termenul din 20.03.2008, dată la care s-a și soluționat cauza, prezentă fiind doar recurenta reclamantă lipsind ceilalți recurenți pârâți.
Pentru acest termen de judecată procedura de citare cu recurenții pârâți s-a efectuat prin afișare la locuința acestora conform mențiunilor factorului poștal.
Examinând cererile formulate, Curtea apreciază că recursul declarat de pârâți nu a fost timbrat, motiv pentru care urmează a se admite excepția netimbrării acestuia.Așa cum s-a precizat mai sus, recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă cauzei, însă nu s-au conformat dispozițiilor instanței, mai mult pe parcursul soluționării cauzei, aceștia nu s-au prezentat în instanță pentru a-și susține recursul.
Cât privește recursul declarat de reclamanta -, este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, întrucât aceasta a făcut dovada taxelor de timbru achitate la instanțele anterioare și, conform dovezilor depuse, acestea însumează plata totală de 1660,2 lei cheltuieli de judecată la fond și apel, la care vor fi obligați recurenții pârâți, considerente pentru care în baza dispoz. art.312 cod pr.civilă, urmează a se admite recursul a se modifica în parte decizia si sentința primei instanțe în sensul arătat, urmând totoodată să se mențină restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Suma de 1660,2 lei reprezintă onorariul de avocat, onorariu expert consilier, taxă de timbru achitată, conform chitanțelor depuse la dosarul instanței de apel, cât și la instanța de fond.
În conformitate cu dispoz. art.274 cod pr.civilă urmează a obliga recurenții pârâți să plătească recurentei reclamante 56 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâții, domiciliată în comuna, Șoseaua Nouă, Cod poștal -, Județ P și, domiciliat în comuna, nr. 1220, Cod poștal -, Județ P, împotriva deciziei nr. 149 pronunțată la 7 martie 2007 de Tribunalul Prahova.
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia și sentința în sensul că obligă pârâții la plata totală a sumei de 1660,2 lei cheltuieli de judecată la fond și apel către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Obligă recurenții pârâți la plata sumei de 56 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Constanța Pană
C
Grefier,
Red.dact.AP/CC
3.ex. 16.04.2008
apel.225.105.2007 Tr.
apel.
fond.1347/RJ/2006 Jud.Câmpina
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Constanța Pană
