Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.336
Ședința publică din data de 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în P, -, nr. 2. Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 643 pronunțată la 1 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P, -, nr. 2. Cod poștal -, Județ P și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P,--4, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.81083, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova, intimatul-pârât asistat de avocat și avocat ambii din Baroul Prahova și intimatul-pârât Consiliul Local P prin consilier.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare, împuternicirile avocațiale nr. 3/24.01.2008 și nr. 140/6.03.2008, chitanțele nr.1024/6.03.2008 și nr. -/24.01.2008, trei schițe de plan, adresa nr. -/18.12.2002 emisă de Primăria municipiului P, adresa nr. 699/1.08.2002 emisă de Senatul României, adresa nr. 4218/397/8.08.2006 emisă de Distrigaz Sud SA B, extras din Monitorul Oficial nr. 173 bis/27.2.2004 și o notă cu cheltuielile de judecată efectuate în dosar.
De asemenea, se învederează că, la data de 12.03.2008, cu adresa nr. 32/PC/2008, Biroul de Informare și Relații Publice al Curții de APEL PLOIEȘTIa înaintat memoriul formulat de intimatul, precum și actele atașate la memoriu, respectiv:copie de pe adresa nr. 699/1.08.2002 emisă de Senatul României, punctul de vedere al expertului în dosarul nr. 11079/2005 al Judecătoriei Ploiești, cu privire la completarea la raportul de expertiză, adresa nr. -/18.12.2002 emisă de Primăria municipiului P, autorizația de construire nr. -/28.10.2002 emisă de Primăria municipiului P, punctul de
.//.
vedere al expertului în dosarul nr. 11079/2005 al Judecătoriei Ploiești, cu privire la raportul de expertiză întocmit de ing., 5 schițe de plan, adresa nr. 4218/397/8.08.2006 emisă de Distrigaz Sud SA B, răspunsul reclamantului la interogatoriul luat de pârâtul în dosarul nr. 11079/2005 al Judecătoriei Ploiești, certificatul nr. 599/5.02.2003 de încadrare în grad de handicap, privind pe, certificatul nr. 7561/6.12.2005 de încadrare în grad de handicap, privind pe -, biletul de externare din data de 3.04.2006 privind pe - și un extras din revista Dreptul nr. 1/1991.
Avocat depune la dosar o planșă foto și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat, avocat și consilier juridic, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că decizia este lovită de nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă.
Arată că în anul 1975 cele patru familii au primit în indiviziune o suprafață de 600 mp pentru edificarea unor locuințe.
Întrucât reclamantul și pârâtul au primit locuri înfundate, toate cele 4 familii au stabilit să creeze o cale de acces la drumul public, fiecare familie cedând câte o suprafață de teren.
În anul 2002, pârâtul, fără acordul celorlalte părți, a construit un gard, reducând calea de acces de la o lățime de 2,22 la o lățime de doar 0,60 m, făcând imposibil accesul reclamantului la imobilul său cu autovehicule de intervenție sau cu autoturismul proprietate personală.
Ambele instanțe au încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 pr.civilă, întrucât hotărîrile nu cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici cele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantului.
Mai arată că ambele instanțe au refuzat să analizeze o împrejurare esențială, respectiv mențiunile din raportul de expertiză unde se arată că din suprafața totală a căii de acces, 12 m afectează proprietatea Statului Român, doar 8 m afectează proprietatea fam. și 10 m afectează proprietatea reclamanților-recurenți.
Dacă instanța ar fi examinat cu atenție conținutul raportului de expertiză ar fi constatat că din suprafața totală de 30 m, doar 8 m afectează proprietatea fam., ceea ce nu ar mai fi fost un argument întemeiat pentru respingerea acțiunii.
Învederează că servitutea inițială a fost creată în baza art. 620 Cod Civil, cele patru familii convenind asupra căii de acces, în anul 1975, astfel: fam. a cedat 1,60 m, iar fam. a cedat 0,60
Prin mutarea gardului de către pârâtul, calea de acces s-a redus la o lățime de 0,68 m, ceea ce face ca terenul reclamantului să fi aproape de situația unui loc înfundat.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri, iar pe fond să se admită acțiunea și să se stabilească o cale de acces pe aliniamentul a,b,c,4,9,8,7,6,a, conform raportului de expertiză întocmit de exp..
Cu cheltuieli de judecată..//.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, arată că susținerea recurentului că cele patru familii au avut teren în indiviziune nu este reală.
În realitate recurentul a avut teren în indiviziune cu numita, nicidecum cu intimatul.
După emiterea titlului de proprietate, fiecare familie a ieșit din indiviziune pe cale judecătorească, în acest sens existând la dosar hotărâri definitive și irevocabile.
Mai arată că reclamantul susține pentru prima dată în fața de instanței de recurs că gardul construit de a acaparat din terenul proprietăților vecine.
Reclamantul a avut terenul în indiviziune cu pârâtele, și, dar în urma unei hotărâri definitive și irevocabile, aceștia și-au partajat acest teren și nu este vina pârâtului că, la acel moment, părțile nu au convenit cu privire la calea de acces la drumul public.
Prin extinderea căii de acces, reclamantul urmărește să acapareze o suprafață de teren de la pârâtul, lucru inadmisibil.
Recurentul a mai primit de la fam. 14 mp și acum solicită și de la pârâtul o suprafață de teren pentru a-și mări proprietatea.
În mod corect instanțele au apreciat că pe terenul pe care reclamantul a solicitat instituirea servituții de trecere, pârâtul a edificat o serie de construcții și, date fiind dimensiunile reduse ale proprietăților părților, ar fi mult prea împovărătoare crearea unei asemenea servituți în favoarea reclamantului, câtă vreme acesta are deja o cale de acces la imobilul său.
În situația în care s-ar admite acțiunea reclamantului, instanța ar trebui să anuleze două hotărâri judecătorești irevocabile și o autorizație de construire emisă legal. De asemenea, ar fi afectate o plantație de -de-vie, conductele de gaze și coloana de scurgere aflate pe proprietatea pârâtului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât instanțele au ținut cont de actele de proprietate ale părților.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, arată că în mod corect instanța a respins acțiunea, întrucât în anul 2000 reclamantul a fost cel care a dorit să iasă din indiviziune și a formulat acțiune în justiție, iar în raportul de expertiză întocmit de ing. se precizează că nu se poate crea o cale de acces decât prin crearea unei indiviziuni forțate între părți.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât Consiliul Local P, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 11079/2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții,
, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea la crearea unui drum de acces(servitute de trecere) de la calea publica la imobilul proprietatea sa, situat pe un teren înfundat în lățime de 3 și pe o lungime de 14,5
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca în anul 1970, împreună cu au primit în indiviziune o suprafața de 300 mp, în cote egale, pentru construirea de locuințe, amplasamentul terenului familiei fiind la stradă, iar al reclamantului în spatele acestuia, în același fel fiind atribuită o parcelă și familiilor și, primul primind terenul din spate.
Prin urmare, reclamantul a precizat că împreună cu pârâtul au primit locuri înfundate, astfel ca în anul 1975, toate cele 4 familii au stabilit împreuna sa creeze o cale de acces la drumul public, fiecare familie punând în comun câte o suprafață de teren.
Reclamantul a mai menționat că în luna octombrie 2002 pârâtul a construit un gard care a obturat calea de acces la o lățime de doar 0,60 m, ceea ce face practic imposibil accesul la imobilul său cu autovehicule de intervenție sau cu autoturismul proprietate personala.
Totodată, s-a mai învederat ca prin decizia civila nr.883/2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților, și la crearea unei servituti de trecere pe terenul lor, deoarece se impune promovarea unei asemenea acțiuni față de toți proprietarii celor 4 loturi de teren.
În raport de susținerile reclamantului, pârâta a formulat în baza art. 115-118 pr.civilă, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că proprietatea sa nu se învecinează cu proprietatea reclamantului.
La rândul lor, pârâtele, și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece există autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.2306/27.03.2003 pronunțata de Judecătoria Ploiești, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.883/13.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca reclamantul avea constituită o servitute de trecere din 27.12.2005, conform actului încheiat la acea dată, astfel că în prezent acesta are opțiunea, fie de a conserva acea servitute, fie de a solicita modificarea acesteia, dar în niciun caz constituirea unei noi situații care sa facă abstracție de cea deja existentă.
Și pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca în anul 2004 s-a procedat la ieșirea din indiviziune conf.sent.civ.2137/10.03.2004, iar reclamantul, care este vecinul său, dacă nu este mulțumit cu proprietatea sa, nu este în măsură să formuleze o acțiune împotriva sa, pârâtul neavând nicio obligație față de reclamant, cu atât mai mult de a i se crea vreun drept prin diminuarea dreptului său de proprietate.
Pârâtul a mai precizat ca reclamantul a avut terenul în indiviziune cu pârâtele, și, dar în urma unei hotărâri definitive și irevocabile, aceștia și-au partajat acest teren, fară a-și pune probleme la acel moment a unei eventuale realizări a unei căi de acces la drumul public.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.12.2006, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele, și, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art. 1201 civ.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 10.01.2006 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parat a Consiliului Local P, având în vedere că o parte din suprafața de teren pentru care solicită instituirea servitutii de trecere, aparține acestuia.
La termenul de judecată din data de 27.01.2006 instanța, în temeiul art.246 pr.civ. a luat act de faptul că reclamantul a înțeles să renunțe la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâtele, și, urmând ca soluționarea prezentei cauze sa se realizeze în contradictoriu doar cu pârâții și Consiliul Local P.
Prin sentința civila nr. 3232/04.04.2007 Judecătoria Ploieștia respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și Consiliul Local P, ca neîntemeiată, reținând că din cele patru loturi învecinate date în folosință veșnică unor persoane, două aveau ieșire la calea publică, respectiv cele atribuite numiților și, iar celelalte două care au revenit numiților și nu aveau o astfel de ieșire, context în care între cele patru familii a intervenit la data de 27.12.1975 o înțelegere materializată într-un înscris sub semnătură privată intitulat " Convenție " prin care, pentru a da posibilitatea reclamantului și pârâtului să aibă acces la calea publică au creat o cale comună de acces la imobilele acestora.
Prima instanță a mai constatat că după reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului primit inițial în folosință veșnică, s-a procedat la ieșirea din indiviziune astfel încât prin sentința civilă nr. 2137/2004 a Judecătoriei Ploiești s-a atribuit lui în deplină proprietate suprafața de teren de 1500 mp, iar pârâtului diferența de 150 mp, inclusiv partea din calea comună pe care acesta, anterior, o delimitase prin gard, și în aceeași modalitate, respectiv în urma unui demers judiciar s-a dispus și ieșirea din indiviziune dintre, și pe de o parte și pe de altă parte, atribuindu-se primelor suprafața de teren de 147 mp, iar celui din urmă terenul în suprafața de 153 mp, inclusiv partea din calea comună.
Referitor la raportul de expertiza topo ing., instanța de fond a reținut că reclamantul, are în prezent, o cale de acces la drumul public printr-o alee cu o lățime cuprinsă între 0,65 m și 0,79 m pe o lungime de 9,09 m, în speță neimpunându-se accesul efectiv al autovehiculelor utilitare până la locuința reclamantului în condițiile în care aceste servicii se pot efectua de la construcție până la drumul public fără pătrundere pe proprietatea acestuia.
În final, prima instanță a apreciat că pe terenul pe care reclamantul a solicitat instituirea servitutii de trecere, pârâtul a edificat o serie de construcții și, date fiind dimensiunile reduse ale proprietăților părților, ar fi mult prea împovărătoare crearea unei asemenea servituti, în favoarea reclamantului, câtă vreme acesta are deja o cale de acces la imobilul său.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pe schițele de plan anexe la rapoartele de expertiză s-a poziționat pe terenul proprietate a sa și garajul
construit de acesta - aspect necontestat de către pârât, iar motivarea cuprinsă în considerentele hotărârii în sensul că instituirea servitutii de trecere în favoarea reclamantului ar fi mult prea împovărătoare pentru pârât nu poate fi primită câtă vreme timp de 27 ani, cât calea de acces a avut aceeași configurație ca și cea solicitată în prezenta cauză, nu s-a distrus nici o plantație și nu s-a creat nici o stare de pericol pentru conductele de apă, gaze, canal.
Dezvoltând motivele de apel, reclamantul a învederat că este surprinzătoare motivarea primei instanțe referitoare la caracterul împovărător al servitutii de trecere pentru pârât în condițiile în care în solicitată se include și terenul proprietate a pârâtului Municipiul P, iar referitor la cererea completatoare, soluția corecta ar fi fost aceea de admitere întrucât delimitarea prin gard a fost edificata cu rea-credință și abuziv de către pârât în toamna anului 2002.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii precizată și completată.
La rândul său și pârâtul a declarat apel în termen legal împotriva aceleiași sentințe, considerând-o nelegala și netemeinică în raport de probatoriile administrate în cauză, singura critică vizând neacordarea cheltuielilor de judecată în condițiile în care, prin concluziile scrise a solicitat acest lucru.
Pârâtul a solicitat admiterea apelului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu apărător și onorariu expert consilier.
Prin decizia nr. 643 pronunțată la 1 noiembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins apelul formulat de reclamant și admis apelul formulat de pârâtul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 2510 lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul, instanța de apel a reținut următoarele:
Din probatoriile administrate în cauză se retine că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" s-au stabilit condițiile delimitării intrării comune în sensul de a se construi, pe o suprafața dreptunghiulară cu lățimea de 2,2 m și lungimea de 14,5 m de-a lungul proprietății numiților și, suprafața ce urma să constituie intrarea comună compusă din 1,60 m din proprietatea primului și 0,60 m din proprietatea celui din urmă, fără ca proprietatea acestora să se restrângă întrucât spațiul corespunzător le-a fost acordat de reclamantul și pârâtul.
Conform aceleiași convenții, părțile au arătat că sunt de acord ca această intrare comună construită pe suprafața delimitată în condițiile sus-arătate, să rămână un drept de trecere ( superficie) perpetuu.
Prin decizia nr. 883/13 iunie 2005 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost admis recursul declarat de numitele, și în contradictoriu cu reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2306/27.03.2003 a Judecătoriei Ploiești și deciziei nr. 1180/28.08.2003 a Tribunalului Prahova, modifică în tot decizia și în parte sentința în sensul respingerii capătului de cerere privind servitutea de trecere.
În considerentele acestei decizii se retine că reclamantul nu se află în imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, lotul atribuit acestuia având ieșire la str. - și, mai mult decât atât, nu numai prin acțiune, dar și
la interogatoriu acesta a recunoscut că după ce s-a început edificarea construcțiilor, reclamantul împreună cu familiile vecine - și - au perfectat convenție privind modalitatea de acces la proprietățile lor.
Potrivit disp.art.616 și urm. cod civil prin loc înfundat se înțelege acel loc care nu are nici ieșire la calea publică.
În aplicarea acestui text de lege, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. a concluzionat că, în prezent, reclamantul are cale de acces la drumul public ( str. -) pe terenul edificat prin reperele 4,5,6,7,8,9, cu o deschidere la stradă de 0,68 m și o lățime cuprinsă între 0,65 m și 0,79 m pe o distanță de 9,09 m, iar prejudiciul ces -ar crea prin calea de acces propusă identificata prin simbolurile a,b,c,4,9,8,7,6,a vizează o suprafața de teren de 8 m proprietate a pârâtului.
Și în punctul de vedere exprimat de expertul consilier ing. sunt învederate alte inconveniente ce ar apărea în cazul instituirii servitutii de trecere solicitată de reclamant, precum nerespectarea normelor tehnice - NT- -Ol/II/2004 cu privire la protecția coloanelor de gaze, desființarea gardului, viei etc. proprietate a pârâtului, diminuarea valorii terenului pârâtului și creșterea valorii terenului proprietatea reclamantului.
Așa fiind, este evident că lotul atribuit reclamantului are o ieșire la calea publică, fapt care conduce la concluzia că prevederile art.616 Cod civil nu sunt incidente, iar pe de altă parte titularul dreptului de servitute nu-i poate folosi decât în limita titlului său, fără să poată solicita schimbări împovărătoare fondului aservit.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul, Tribunalul Prahovaa reținut că potrivit disp.art.274 alin. l pr.civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar în speță, prin nota de ședință intitulată "Obiecțiuni formulate de pârâtul la încheierea din 16 martie 2007 acesta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză topo, învederând la fila 415- verso că înțelege să solicite și cheltuieli de judecată.Cum, prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, se impunea obligarea părții care a căzut în pretenții, respectiv a reclamantului, la plata cheltuielilor de judecată către pârât, cu atât mai mult cu cât, acestea au fost solicitate, în mod expres, chiar dacă în practicaua încheierii de amânare a pronunțării nu se menționează nimic în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs este întemeiat pe art. 304 pct. 7 pr.civilă, în sensul că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
Dezvoltând acest motiv de recurs, recurentul precizează că potrivit art. 261 pct. 5 pr.civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de părți.
În continuare, se arată că ambele instanțe au reținut corect starea de fapt existentă până în anul 2000, dar se refuză comentarea schimbărilor apărute prin acțiunea pârâtului și se deturnează întreaga motivare pe considerentele deciziei nr 883/13.06.2005, astfel că, susținerile instanței sunt străine de obiectul cauzei.
Consideră recurentul că instanțele aveau obligația să verifice cum a încetat convenția părților cu privire la calea de acces, din moment ce au constatat și au reținut existanța unei asemenea convenții.
În cadrul aceluiași motiv de recurs, recurentul arată că o altă motivare neconcordantă cu probele dosarului este cea referitoare la conținutul expertizei și, în special, la trecerea totală sub tăcere a faptului că cea mai mare parte a căii de acces propusă de expert se află amplasată pe terenul proprietatea municipiului
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 9 pr.civilă, în sensul că instanța interpretează și aplică greșit legea.
Arată recurentul că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 616 coroborat cu art. 620 Cod Civil și că interpretarea dată dispozițiilor art. 616 Cod Civil, de cele două instanțe, a fost restrictivă și nu are legătură cu spiritul legii.
Susține recurentul că este neserioasă motivarea instanței de apel, că prin crearea căii de acces solicitate s-ar produce un prejudiciu pârâtului, care ar trebui să desființeze gardul, atât timp cât tocmai această acțiune unilaterală, fără niciun drept a pârâtului, în anul 2000, a condus la starea actuală de lucruri.
Se solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și rejudecând pe fond recursul, admiterea acțiunii, stabilirea căii de acces pe aliniamentul a, b, c, 4, 9, 8, 7, 6, a, din raportul de expertiză și obligarea intimatului la dezafectarea gardului construit abuziv.
La data de 12.03.2008, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Prahova.
Arată intimatul că decizia Tribunalului Prahova nu conține motive străine de natura pricinii, ci cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul respingerii apelului ca nefondat și mai mult, instanța de apel răspunde la motivele invocate de către apelant.
De asemenea, intimatul arată că ambele instanțe au verificat modul cum a încetat convenția părților privind calea de acces, fapt confirmat atât de răspunsul la interogatoriu al recurentului, în care arată că, în anul 2000, a încetat această convenție la cererea recurentului, dar și de înscrisurile pe care părțile le-au depus la dosar.
Intimatul precizează că susținerea recurentului referitoare la faptul că o parte din calea de acces se află pe terenul proprietatea municipiului P este neîntemeiată deoarece în raportul de expertiză se concluzionează inexistența acestei suprafețe de teren proprietatea municipiului
Cu privire la critica întemeiată pe art. 304 pct. 9 pr.civilă, intimatul arată că susținerea recurentului este neîntemeiată întrucât ambele instanțe au avut în vedere toate probele administrate, inclusiv procesul-verbal încheiat prin cercetarea la fața locului și s-a putut observa că recurentul și intimatul nu au avut terenuri în
indiviziune, recurentul având teren în indiviziune cu până în anul 2003, când a solicitat ieșirea din indiviziune, instanța pronunțându-se asupra acestui capăt de cerere.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinice și legale, a deciziei tribunalului și a sentinței Judecătoriei Ploiești.
S-au depus la dosar, în recurs, schiță de plan întocmit de exp., schiță de plan întocmită de, adresa nr. -/18.12.2002 emisă de Primăria municipiului P, adresa nr. 699/1.08.2002 emisă de Senatul României, adresa nr. 4218/397/8.08.2006 emisă de Distrigaz Sud SA B, memoriu, punctul de vedere al expertului în dosarul nr. 11079/2005 al Judecătoriei Ploiești, cu privire la completarea la raportul de expertiză, autorizația de construire nr. -/28.10.2002 emisă de Primăria municipiului P, punctul de
vedere al expertului în dosarul nr. 11079/2005 al Judecătoriei Ploiești, cu privire la raportul de expertiză întocmit de ing., 5 schițe de plan, răspunsul reclamantului la interogatoriul luat de pârâtul în dosarul nr. 11079/2005 al Judecătoriei Ploiești, certificatul nr. 599/5.02.2003 de încadrare în grad de handicap, privind pe, certificatul nr. 7561/6.12.2005 de încadrare în grad de handicap, privind pe - și biletul de externare din data de 3.04.2006 privind pe -.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată prima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât, pe de o parte, nu există contradicție între considerente și dispozitiv, iar pe de altă parte, instanța de apel a arătat, pe larg, care sunt motivele de fapt și de drept care au condus la respingerea apelului formulat de recurent, răspunzând motivelor de apel formulate de acesta.
Susținerea recurentului că instanțele nu au motivat schimbările apărute prin acțiunea pârâtului și, ca atare, se deturnează întreaga motivare pe considerentele deciziei nr. 883/2005, urmează a fi respinsă întrucât recurentul a solicitat ieșirea din indiviziune cu numiții, și asupra terenului în suprafață de 300 mp, situat în P,- și 17, astfel cum reiese din decizia nr. 883/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin decizia sus-menționată s-a dispus ieșirea din indiviziune, dar s-a respins capătul de cerere privind crearea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâților.
În considerentele deciziei arătate, s-a precizat că în mod greșit au considerat instanțele că proprietatea reclamantului-recurent constituie un loc înfundat, în sensul art. 616 Cod Civil, iar crearea unei servituți de trecere în favoarea reclamantului și fără a le prejudicia pe pârâtele, se putea efectua numai în situația în care s-ar fi solicitat acest lucru și în contradictoriu cu numiții și.
Este în mod indubitabil că o hotărâre judecătorească este un act autentic care are deplină credință despre dispozițiile și convențiile ce constată, conform art. 1173 Cod Civil, situație în care, decizia nr. 883/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI trebuie să fie respectată de toate părțile cărora li se opune.
Atât timp cât prin decizia civilă sus-menționată s-a stabilit că în mod greșit s-a considerat că proprietatea recurentului constituie un loc înfundat, în sensul art. 616 Cod Civil, nu se poate stabili printr-o hotărâre ulterioară că terenul recurentului ar constitui un loc înfundat pentru că ar fi încălcate dispozițiile art. 1173 Cod Civil.
Urmează a fi respinsă cererea recurentului prin care arată că instanțele aveau obligația să verifice modul în care a încetat convenția părților cu privire la calea de acces, deoarece obiectul cererii formulată de recurent la prima instanță a fost crearea unei servituți de trecere și nu verificarea convenției încheiate între părți, deși instanța de apel a analizat, la fila 4, această convenție.
Susținerea recurentului că instanța de apel a motivat decizia în contradictoriu cu probele dosarului, respectiv în contradicție cu expertiza, urmează a fi respinsă întrucât în această expertiză se arată că recurentul are acces la calea publică, pe terenul identificat cu simbolurile 4, 5, 6, 7, 8, 9 pe această cale de acces se află o țeavă de gaze care iese și intră în pământ, conductă de gaze ce deservește locuința intimatului, ce este paralelă cu gardul, la o distanță de 0,05
Din această expertiză nu rezultă că parte din terenul afectat de această servitute ar aparține, în proprietate, Municipiului
În mod corect instanțele nu au omologat varianta propusă de expert, respectiv terenul delimitat prin punctele a, b, c, 4, 9, 8, 7, 6, a, întrucât, așa cum s-a mai arătat, la distanța de 0,05 m de gard se află conducta de gaze și potrivit adresei nr- a Distrigaz Sud SA B, în cazul exploatării necorespunzătoare a coloanei aparente de alimentare cu gaze naturale și apariției din aceste motive a unor accidente, răspunzător este proprietarul coloanei și instalației de gaze pe care este construită aceasta, iar fără aprobarea Distrigaz Sud SA B nimeni nu are voie să încalce aceste prevederi, să folosească instalația în alte scopuri.
Chiar și expertul consilier a arătat care sunt inconvenientele în situația în care s-ar crea servitutea de trecere solicitată de reclamant, prin nerespectarea normelor tehnice-NT--01/II/2004 cu privire la protecția coloanelor de gaze.
Se va respinge și al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă, deoarece instanțele au interpretat corect dispozițiile art. 616, 620 Cod Civil, în sensul că recurentul nu are un loc înfundat, situație ce rezultă atât din expertiza întocmită de, dar și din decizia nr. 883/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI
Nu poate fi considerată ca neserioasă motivarea instanței de apel, atunci când arată că, prin crearea căii de acces solicitate și propusă de expert, identificată prin simbolurile a, b, c, 4, 9, 8, 7, 6, a, s-ar crea un prejudiciu intimatului, întrucât chiar expertul arată că prejudiciul cauzat prin calea de acces propusă sunt 8 mp din proprietatea intimatului, dar și consecințele la care s-ar expune în cazul în care ar fi încălcate Normele Tehnice de protecție a coloanelor de gaze.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, urmează a respinge, ca nefondat, recursul.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, urmează a obliga recurentul, către intimatul, la plata sumei de 1560 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P, -, nr. 2. Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 643 pronunțată la 1 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P, -, nr. 2. Cod poștal -, Județ P și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P,--4, Cod poștal -, Județ
Obligă recurentul, către intimatul, la plata sumei de 1560 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/24.03.2008
11079/2005 Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
