Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 376
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 38, județul S, împotriva deciziei nr. 146 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta recurentă și pârâții intimați și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, reclamanta recurentă, depune la dosar o copie de pe un act de mână întocmit de și adeverința nr. 5376 din 11.11.2009 a Primăriei comunei cu privire la suprafața de 4100 mp teren. Arată că nu are duplicat al acestora și pentru pârâții intimați.
Instanța aduce la cunoștință pârâților intimați cuprinsul celor două înscrisuri depuse de reclamantă, iar aceștia, având pe rând cuvântul arată că nu doresc să li se comunice un duplicat al acestor acte.
Atât reclamanta recurentă, cât și pârâții intimați, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte probe de solicitat.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei și admiterea acțiunii. Arată că a încercat să facă demersuri pentru înscrierea în registrul său a parcelei solicitate, însă pârâții intimați s-au opus și au împiedicat-o să facă demersurile necesare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâții intimați și, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală. Arată că reclamanta nu este proprietara suprafeței de teren solicitată, că au fost efectuate în cauză două cercetări locale, cât și un raport de expertiză care au constatat același lucru. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând daune morale pentru neajunsurile pricinuite de reclamantă prin deplasarea la instanțe.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru crearea unei servituți de trecere.
În motivare, a arătat că este proprietara terenului identificat cadastral cu 186 din CF 2323 comunei cadastrale, în suprafață de 250. cât și a construcțiilor aflate pe acest teren, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2294/28.11.1978, însă ca efect al acestei cumpărări a dobândit și folosința unei suprafețe de 250. teren ce include parte din p. 2636 drum de acces și parte din p. 1991/2 din spatele casei, dar nu poate folosi drumul de acces de 177. identic cu 2636, întrucât pârâții se opun.
Pârâții, prezenți în instanță au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 4636 din 18 noiembrie 2008, Judecătoria Rădăuția respins acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că în urma efectuării cercetării locale s-a constatat că reclamanta, în calitate de proprietară a imobilelor ce se identifică cu 186 din CF 2323 comunei cadastrale Gălănești, are asigurată ieșire la calea publică, fapt ce nu îl contestă, însă dorește un alt drum de acces la grădina de lângă casă, identificată ca fiind 1991/1, nefăcând dovada dreptului său de proprietate al acestei parcele și nechemând în judecată nici pe toți proprietarii parcelelor pe care solicită crearea servituții, 1991/2 și 2636.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că obiectul contractului din 1978 l-a constituit întregul trup de teren aferent construcțiilor, inclusiv parte din p. 1991/2, deși intabularea s-a făcut doar pentru suprafața de 250. astfel, că în mod greșit instanța a reținut că nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul din spatele șurii, la al cărui acces pe parcela 1991/1 se impune stabilirea servituții.
Prin decizia civilă nr. 146 din 7 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din coroborarea probatoriului administrat la fond, cu procesul verbal de cercetare locală încheiat în urma administrării acestei probe și în apel, reclamanta este proprietara casei și a suprafeței de 250,p. teren dobândite printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare din 1978, iar accesul la imobil se face pe o uliță a cărei proprietari sunt și pârâții, nefiind stingherită în folosința acesteia. Faptul că prin punerea în executare a hotărârii în revendicare aliniamentul gardului ce desparte proprietatea pârâților de parcela 1992/2 (a cărei proprietară se consideră reclamanta), a schimbat configurația grădinii aflată în folosința apelantei, nu prezintă relevanță juridică în cauză, întrucât aceasta nu s-a prevalat de dispozițiile Legii 18/91 pentru a clarifica natura juridică a terenului ce excede suprafeței de 250. dobândită prin cumpărare, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că nu poate fi extinsă calea de acces la un teren pentru care reclamanta nu dovedește dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a reiterat susținerile privind nelegala soluționare a cauzei, întrucât nu i se asigură accesul la întreaga suprafață de teren dobândită în 1978. arătat că prin admiterea acțiunii în revendicare formulată de către intimați i-a fost restrâns accesul la terenul pe care îl deține în spatele casei și care are destinația livadă, precum și accesul la casă peste parcela 2636, cu privire la această parcelă menționând că nu i se permite accesul cu mijloace auto, ci doar cu piciorul. Din parcela virană 1991/2 reclamanta susține că nu se cuvenea intimaților suprafața de 89. astfel cum s-a reținut de către instanța ce a soluționat acțiunea în revendicare, existând necesitatea asigurării accesului reclamantei la terenurile proprietatea acesteia.
La termenul din 27 octombrie 2009, întrebată fiind de către instanță, reclamanta a precizat că în anul 1978 cumpărat o casă cu teren, în contractul autentic fiind înscrisă doar suprafața de 250. teren ce constituie drumul de acces la calea publică precum și livada identică cu parcela funciară 1991/2, prin înscris sub semnătură privată cumpărând o suprafață de 40 ari teren de la aceeași vânzătoare în anul 1991, teren aferent construcțiilor, livezii și o porțiune de teren arabil din spatele casei.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererile de apel și recurs reclamanta a invocat că intimații nu îi respectă un minim drept de acces la terenul aferent casei pe care a cumpărat-o în anul 1978, conform contractului autentificat sub nr. 2294/28 noiembrie 1978, precum și la terenul din spatele casei, atât cu piciorul cât și cu mijloace de transport auto. În mod repetat reclamanta a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de către intimații din prezenta cauză, prin care a fost obligată să predea acestora o suprafață de 89. teren pășune precum și suprafața de 177. identici cu p. 2636, având destinația actuală drum de acces, punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești punând-o în imposibilitatea de a avea acces cu mijloace auto atât la casă, la anexele gospodărești, cât și la terenul cumpărat de la aceeași vânzătoare.
În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la data de 27 octombrie 2009 reclamanta a susținut că a cumpărat în anul 1991 o suprafață de 40 ari teren aferent construcțiilor, cât și teren livadă și teren arabil, reclamanta neputând preciza dacă a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață moștenitorilor defunctei.
Constatând că prin prezenta acțiune reclamanta solicită asigurarea unui drept de acces la o suprafață de teren de 40 ari pentru care nu prezintă înscris autentificat translativ al dreptului de proprietate, în prezent făcând dovada dobândirii dreptului de proprietate doar pentru construcții, instanța constată că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Trebuie subliniat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2294/28.11.1978 (fila 6 dosar fond), reclamanta a devenit proprietară doar asupra construcțiilor, în contract fiind trecută mențiunea că terenul în suprafață de 250. aferent construcțiilor a trecut în proprietatea statului, cumpărătorul urmând a primi în folosință suprafața necesară utilizării corespunzătoare acestor construcții. Față de cuprinsul acestui înscris autentic reclamanta nu se poate considera proprietară asupra nici unei suprafețe de teren, la dosar nefiind depuse înscrisuri doveditoare ale parcurgerii procedurii de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991. De asemenea, reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren de la succesorii defunctei, înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei (fila 37 dosar recurs) neputând constitui decât cel mult un antecontract de vânzare cumpărare, cuprinzând o promisiune bilaterală de vânzare a suprafeței de 40 ari teren, promisiune care nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul reclamantei.
Constatând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care susține că are calitatea de fond dominant, respectiv la care solicită a i se asigura dreptul de acces, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și art. 616 din Codul civil, instanța va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 1169 din Codul civil, se va respinge ca nefondată cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia cu ocazia soluționării recursului, reprezentând daune morale pentru neajunsurile pricinuite de reclamantă prin deplasarea la instanțe, întrucât nu se poate considera că deplasarea la sediul instanței și participarea la dezbateri este de natură a cauza daune morale părților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 38, județul S, împotriva deciziei nr. 146 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea intimaților privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.12.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
