Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 379/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 379/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de pârâții Consiliul local al comunei de, și de, și împotriva deciziei civile nr. 101/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenții pârâți, și, avocat pentru intimații reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Întrucât d-nul judecător, unul din titularii completului C2 recurs și-a încetat activitatea, completul de judecată a fost constituit prin includerea judecătorului aflat în lista de permanență, în persoana doamnei judecător -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul pârâtului Consiliul local al comunei de este netimbrat și nu s-a făcut dovada mandatului dat consilierului juridic pentru declararea recursului, iar recurenții pârâși, și nu au depus originalul taxei judiciare de timbru și nu au făcut dovada calității de moștenitor după def..
Avocat - mandatarul recurenților pârâți, depune în fața instanței împuternicire avocațială, originalul taxei judiciară de timbru de 19 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, genealogic, certificate de deces și acte de stare civilă în dovedirea calității de moștenitor după def.. Mai depune la dosar și taxa judiciară de timbru de 19 lei și timbru judiciar de 0,15 lei achitată de recurentul pârât Consiliul local al comunei de.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților pârâți - avocat, solicită admiterea recursului declarat, casarea celor două hotărâri pronunțate la fond și în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
-//-
În susținerea recursului arată că pârâții pe care îi reprezintă au fost privați de dreptul de apărare și a formula probe întrucât nu au fost citați în cauză, iar raportul de expertiză întocmit este incorect întrucât se specifică o suprafață de teren care este mai mare decât întreaga proprietate a recurenților.
Cu privire la recursul pârâtului Consiliul local al comunei de solicită admiterea acestuia.
Față de excepția ridicată din oficiu de depunere a mandatului dat consilierului juridic să declare recurs, o lasă la aprecierea instanței.
Mandatarul intimaților reclamanți - avocat, solicită respingerea recursului declarat de pârâții, și ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, depune decont.
Susține că motivul de recurs privind necitarea pârâților este nefondat, întrucât în fața instanței de apel aceștia au declarat că aderă la apelul declarat de Consiliul local al comunei de. Cu privire la criticile aduse raportului de expertiză, arată că nu se menționează care sunt erorile și cu ce-i afectează pe cei trei pârâți, iar față de servitute arată că nu este afectată proprietatea pârâților.
Față de recursul declarat de pârâtul Consiliul local a comunei de solicită a se constata nul recursul, în situația în care nu s-a făcut dovada mandatului dat consilierului juridic pentru declarare. Cu cheltuieli de judecată, depune decont. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind făcute aceleași referiri la erori de calcul în raportul de expertiză și la servitutea de trecere. În mod corect instanța a apreciat că se impune servitute de trecere pentru accesul intimaților, nu pentru accesul public.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria O, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Consiliul Local al comunei de, județul H, și, solicitând ca prin hotărâre:
-să se constate că imobilul proprietatea reclamanților, situat în de,-, înscris în CF 19 N, nr. crt. 1, cadastral 68, și nr. top. 104, 105, 107, 108, 109 reprezintă un fond înfundat și pe cale de consecință:
-să se stabilească servitute de trecere pe lungimea de 102 și lățimea de 4,5, de la limita proprietății și până la drumul comunal;
-să se dispună înscrierea dreptului de servitute în cartea funciară.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin în esență că au calitatea de nud proprietar și respectiv beneficiar al dreptului de uzufruct viager asupra terenului înscris în CF 19 N de, și singura posibilitate de ieșire la drumul public este terenul proprietatea pârâtului, pe o suprafață de 102 lungime și 4,5 lățime. -//-
Prin sentința civilă nr. 398/2008, Judecătoria Oaa dmis acțiunea și a dispus instituirea unei servituți de trecere, în suprafață de 101 lungime și 4,5 lățime, asupra terenului înscris în CF 948 de, nr. top. 210/1, în favoarea fondului aservit înscris în CF 1575 de, nr. top. 201, 202, 203, 211, 205, 207, respectiv cartea funciară 19 N de, nr. cadastral 68, nr. top. 104, 105, 106, 107, 108, 109 - proprietatea reclamantului -. și înscrierea acestuia în cartea funciară. Raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză, s-a menționat că face parte integrantă din sentință.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că reclamantul -. este proprietarul imobilului casă, curte și teren înscris în CF 19 N de, nr. cadastral 68, nr. top. 104, 105, 106, 107, 108, 109 și, deține dreptul de uzufruct viager, iar cealaltă beneficiară a acestui drept a decedat la data de 17.08.2005. Terenul identificat de expert ca fiind acela asupra căruia s-a solicitat instituirea servituții de trecere este înscris în CF 948 de și are ca proprietar tabular pe. Din documentația depusă de pârâtul Consiliul Local al comunei rezultă că în baza OG 43/1997, pârâtul a preluat în domeniul privat al comunei, ramificația strada - - Vii, ulița, pe lungime de 600 și lățime de 5. Având în vedere că terenul reclamanților este fond închis, în temeiul art. 616 cod civil, s-a dispus instituirea servituții de trecere, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică, care face parte integrantă din sentință. Reclamanții au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local de, excepție care a fost respinsă, cu motivarea că terenul a fost preluat în baza OG 43/1997, deși nu este înscris în cartea funciară.
Prin decizia civilă nr. 101/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, a fost respinsă excepția tardivității apelului formulată de intimații și -, a fost respins ca inadmisibil apelul introdus de Primăria comunei de reprezentată de Primar și ca nefondat apelul introdus de pârâtul Consiliul Local al comunei de împotriva sentinței civile 398/2008, pronunțată de Judecătoria Au fost obligați apelanții să plătească intimaților reclamanți, cheltuieli de judecată de 600 lei.
Pentru a respinge excepția tardivității apelului declarat de Consiliul Local, Tribunalul a reținut că sentința nu a fost comunicată cu acest pârât, astfel încât este în termen să declare apel oricând. Consiliul Local și-a însușit apelul introdus de Primărie, care apare astfel ca apel propriu, introdus în termen, față de necomunicarea sentinței atacată.
Apelul declarat de Primăria comunei a fost respins ca inadmisibil pentru lipsa calității de parte în proces, în fața primei instanțe.
Prima critică adusă de pârâtul Consiliul Local al comunei de se referă la instituirea servituții de trecere pe 102 mp și 454,5 mp însă a fost considerată o simplă eroare materială de către instanța de apel, posibil a fi îndreptată prin procedura prevăzută de art. 281 și urm. cod procedură civilă.
-//-
În al doilea rând, este criticată neintroducerea în proces a moștenitorilor lui, respectiv, și, însă instanța de apel a acoperit această lipsă prin citarea lor. moștenitori nu au solicitat desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necitarea lor la prima instanță și numai ei au interes de a critica sentința sub acest aspect.
În al treilea rând este criticată sentința pentru că nu s-a avut în vedere că terenul în litigiu este uliță înfundată care face parte din domeniul public al comunei, însă instanța a respins și această critică, reținând că acest teren nu face parte din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei și care a fost depus la dosar. Acest drum s-a creat prin înțelegerea dintre vecini și nu are caracterul unui drum public, mai ales că are titlu de proprietate și pentru acest teren în litigiu.
S-a mai reținut că, reclamanții au înțeles să stabilească servitutea de trecere, chiar dacă nu - i împiedică nimeni de peste 70 de ani să treacă pe același drum, pentru că doresc să ia măsuri pentru a preveni accesul animalelor, intrarea autoturismelor, etc.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al comunei de, și pârâții, și.
Pârâtul Consiliul Local al comunei de reprezentat prin consilier a solicitat ca după admiterea recursului, să fie respinsă acțiunea formulată de reclamanți din mai multe motive:
Recurentul susține că reclamanții nu au formulat o cerere Consiliului Local al comunei pentru instituirea acestei servituți, și s-au adresat direct instanței. a au avut tot timpul acces și spre casa de locuit fără a fi conturbați. Inițial, reclamanții au solicitat instituirea servituții de trecere în contradictoriu cu Consiliul Local de, abia apoi au introdus în cauză pârâtul, însă nu i-au indicat moștenitorii. În fine, se susține că, în sentința civilă este menționată servitutea de trecere pe 101 lungime și 4,5 lățime, ceea ce corespunde cu suprafața de 454,5 mp când în realitate sunt 22 lungime și 4,5 lățime. Mai arată că în situația în care această ramificație a uliței - va fi îngrădită, un autovehicul mare nu va putea întoarce și solicită să rămână drumul în starea actuală.
Prin recursul declarat pârâții, și, au solicitat, în baza art. 304 pct. 9 și 10 cod procedură civilă, casarea celor două hotărâri atacate, respectiv decizia tribunalului și sentința judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În motivarea recursului, pârâții susțin că reclamanții au dat dovadă de rea- credință, când nu i-au chemat la proces în fața instanței de fond, deși sunt vecini și știau că sunt moștenitorii defunctului. Nefiind chemați în proces nu au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere față de obiectul cauzei și de a se apăra.
În al doilea rând este criticată instituirea servituții de trecere pe o lungime de 101 și lățime de 4,5, ajungând astfel la o suprafață de 454,5
-//-
mp. Consideră raportul de expertiză criticabil, în sensul că expertul avea obligația să specifice atât lungimea cât și lățimea suprafeței asupra căreia se instituie servitutea de trecere și nu doar suprafața totală.
În al treilea rând, apreciază ca nelegală sentința instanței de fond, întrucât se ajunge la instituirea unei servituți de trecere pe o suprafață mai mare decât cea reală și necesară.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanții intimați au solicitat respingerea ca nefondate a celor două recursuri, susținând că deși este atacată decizia pronunțată în apel, motivele invocate se referă doar la hotărârea primei instanțe.
Pârâții - moștenitori ai proprietarului tabular au fost introduși în cauză în apel și nu au solicitat casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, și în consecință nu pot cere în recurs, ceea ce nu au cerut instanței de apel. Arată că este vorba doar de erori de calcul ale servituții de trecere care pot fi îndreptate. În fine, mai susțin că proprietatea pârâților nu are legătură cu servitutea de trecere, care nu a suferit nici o modificare de peste 70 de ani, însă se impune a lua măsuri pentru ca această servitute să fie permanent funcțională. Mai arată că pârâții nu au expus interesul lor în această cauză sau care drepturi le-au fost încălcate.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Ca și cadru general, art. 35 din Decretul lege 31/81954, stabilește că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale.
acestei reguli în ce privește consiliul local o regăsim în art. 62 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, potrivit căruia primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu autoritățile publice și în justiție. Mai mult, în fața instanței reprezentanții persoanelor juridice trebuie să justifice calitatea de reprezentant
Nu există prevederi legale care să confere unui consilier local dreptul de a acționa în numele și pentru consiliul local, în lipsa unui mandat expres dat în acest sens de autoritatea publică locală.
Consilier local a declarat recurs pentru consiliul local, fără a dovedi că ar fi fost împuternicit să acționeze în acest sens de autoritatea publică locală, deși instanța a solicitat expres depunerea unei asemenea justificări.
În aceste condiții, Curtea va constata că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate și urmează să îl anuleze în temeiul art. 161 alin. 2 cod procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de pârâții, și, se constată că, deși au fost introduși în cauză de către tribunal, participând la judecarea apelului, nu au solicitat la dezbaterea cauzei în fond casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare invocând nelegala citare. Dimpotrivă, au formulat concluzii de respingere a apelului declarat de Primărie, respectiv de consiliul local, hotărârea judecătorească confirmând solicitarea. -//-
(continuarea deciziei civile 379/2009 dată în dosar -)
În aceste condiții, cererea pârâților este una formulată pentru prima dată în recurs, pentru motive care existau și la data soluționării apelului, astfel că nu este admisibil recursul și va fi respins. Vor fi de asemenea respinse ca inadmisibile motivele de recurs care vizează suprafața de teren pe care s-a instituit servitutea de trecere, pentru că se referă la sentința instanței de fond, necriticată sub acest aspect în apel d e acești pârâți, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru că vizează o eroare de calcul, care poate fi îndreptată în altă procedură.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi respins ca nefundat recursul pârâților și menținută decizia atacată.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimaților reclamanți cheltuieli de judecată de 2050 lei în recurs, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei de jud. H, prin consilier împotriva deciziei civile nr. 101/A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 101/A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Obligă recurenții Consiliul Local al comunei de, și să plătească intimaților reclamanți junior și senior suma de 2050 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 9 ex/26.11.2009
-,
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Daniela
