Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 463 din 28 mai 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 mai 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț judecător
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de, împotriva deciziei civile nr.353/AC din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat pentru recurenta-reclamantă și avocat pentru intimații-pârâți,lipsă fiind părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat și un număr de 43 file reprezentând diverse înscrisuri, ca adeverințe, un certificat fiscal, adrese și diverse planuri, precum și un set de 16 poze cu privire la construcția în cauză, înscrisuri care nu au mai fost depuse. Arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Apărătorul intimaților-pârâți depune la dosar un set de 5 poze care reprezintă proprietatea reclamantei care atestă că nu există mijloace de colectarea apei și pozele numerotate cu nr.3,4,5 care atestă că proprietatea pârâților au burlane. cereri de formulat, solicită judecarea cauzei.
Instanța, constată cauza în stare de judecată nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă arată că decizia pronunțată de Tribunalul Neamț este o premieră în această materie și este și total absurdă. Din reclamantă care este titulara unui drept imobiliar, instanța de apel o transformă într-o persoană îndatorată. Acțiunea inițială la punctul 1 este obligată pârâta să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apei de pe acoperiș. Pârâții sunt cei care au ridicat o construcție pe hotar și îi provoacă acesteia mari neplăceri. Expertiza care s-a efectuat la instanța de fond, a concluzionat că nu se pot lua alte măsuri și nu poate fi rezolvată situația, decât prin demolarea construcției și se precizează clar că nu există altă soluție decât schimbarea amplasamentului construcției. Deși reclamanta a solicitat să se facă burlane și jgheaburi pentru scurgerea apei, expertul face precizarea că prin construirea acestor burlane nu înseamnă că se rezolvă situația. Inadmisibilă este pronunțarea dată în apel, tribunalul a dat mai mult decât s-a cerut și nici nu s-a pronunțat pe cererea de apel și astfel tribunalul transformă reclamanta într-o persoană îndatorată.Dacă reclamanta ar fi promovat o acțiune în revendicare și ar fi menționat că s-a construit pe terenul proprietatea sa, atunci instanța i-ar fi dat câștig de cauză și nu înțelege de ce nu se poate da o asemenea soluție și în cazul de față. Acțiunea promovată de reclamantă este imprescriptibilă și din toate actele care au fost depuse la dosar, rezultă că pârâții au desconsiderat dreptul de proprietate al reclamantei. Rezultatul acțiunii culpabile al pârâților reiese și din faptul că aceștia au construit fără autorizație, iar actele eliberate ulterior nu concordă cu construcția efectuată, în condițiile în care Primăria nu are mijloacele necesare sau nu dorește să intervină pentru soluționarea acestui incident și atunci instanța este cea chemată și este și singura care poate să aplice sancțiuni unor asemenea persoane. intimaților acoperă imobilului reclamantei, deși aceasta este proprietara imobilului din 1960 și toți ceilalți trebuie să-i respecte dreptul său de proprietate. Tribunalul susține că de fapt reclamanta ar avea o atitudine culpabilă, dar reclamanta ca titular de drept nu are nicio acțiune culpabilă, ba mai mult precizează că nu o costă nimic pe reclamantă dacă ar renunța la o suprafață de teren pentru scurgerea apei. De fapt tribunalul nici nu a înțeles de fapt obiectul litigiului, pentru că în cauză părțile nu se judecă pe servitute de trecere. În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunal în sensul respingerii apelului formulat de pârâți, cu cheltuieli de judecată. Depune și practică judiciară și o serie de înscrisuri extrase din tratate de drept civil privind această servitute.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Neamț ca fiind legală și temeinică. Expertiza efectuată în cauză prezintă 6 modalități în care poate fi rezolvată această situație. Solicită a se avea în vedere expertiza cu privire la modificarea șarpantei care nu permite scurgerea nici unei picături de ploaie să cadă pe terenul reclamantei sau să pătrundă pe proprietatea acesteia. În mod corect instanța de apel a dispus construirea trotuarului de colectare a zăpezii pe cheltuiala pârâților pentru a putea fi stins litigiul dintre părți. Reclamanta afirmă că nu insistă în demolarea construcției, ci doar dărâmarea unui perete, dar demolarea unui perete ar distruge toată construcția. Singura problemă este zăpada care cade între cele două construcții și deși pârâții au vrut să cumpere această suprafață de teren, reclamanta a solicitat un preț foarte mare de 10.000 euro. În concluzie, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.353/AC/2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de pârâții B și B, împotriva sentinței civile nr.1117 din 19.04.2007 a Judecătoriei Roman.
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că au fost obligați pârâții să edifice pe terenul reclamantei, un trotuar cu pante pentru dirijarea apelor meteorice în afara fundațiilor conform schiței de plan anexă nr.1 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă a fost admisă cererea apelanților privind cheltuielile de judecată și obligată intimata să le plătească cu acest titlu suma de 500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1117 din 19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea confesorie de servitute formulată de reclamanta împotriva pârâților B și B și s-a dispus demolarea în 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii a construcției cu destinație casă de locuit tip parter plus mansardă situată în satul,-, comuna, județul Totodată, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata unor daune cominatorii în sumă de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației privind demolarea construcției, aceiași pârâți fiind, însă, obligați la plata către reclamantă a sumei de 771,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele dosarului că reclamanta este proprietara imobilului vecin pe latura de est, la o distanță variind între 0,65 și 0,95. de linia de hotar, cu pârâții, care în anul 2004 au început edificarea unei locuințe tip parter plus etaj, fără avea încă eliberată documentația legală necesară, obținută abia la sfârșitul anului 2005, când construcția era deja "la roșu", iar organele autorizate i-au sancționat contravențional, constatând că nu era respectat planul de amplasament din cuprinsul proiectului de autorizare, deoarece locuința era construită chiar pe linia de demarcație dintre cele două proprietăți, prin aceasta încălcându-se servituțile de distanță și, respectiv, de picătură a streșinilor. Că, practic, datorită modului defectuos de amplasare și execuție a casei pârâților, apele meteorice se scurg de pe locuința acestora pe cea a reclamantei, deteriorându-i și tencuielile exterioare din zona aflată în imediata proximitate, disconfortul cauzat reclamantei nefiind înlăturat în totalitate prin remedierea de către pârâți a unei părți din neajunsuri în timpul judecății (executând un sistem de scurgere din jgheaburi, care direcționează apele pe propriul teren), deoarece distanța mică dintre cele două construcții facilitează infiltrarea apelor rezultate din ploi și topirea zăpezii sub fundația locuinței reclamantei, determinând, în timp, slăbirea considerabilă a rezistenței clădirii, fisurarea zidăriei și fundației și, în cele din urmă, la prăbușirea imobilului. Că soluția executării unui trotuar din beton între cele două construcții, propusă de expertul tehnic în construcții civile numit în cauză pentru efectuarea unei lucrări de specialitate poate fi o soluție tehnică viabilă, dar nu și echitabilă, întrucât presupune ca proprietara fondului dominant, în speță reclamanta, să suporte efectuarea lucrării pe propriul teren, chiar pe cheltuiala exclusivă a pârâților și că, întrucât situația creată se datorează exclusiv culpei pârâților, soluția care se impune este aceea a desființării construcției edificate cu încălcarea planului de amplasament.
Prima instanță a găsit neîntemeiată susținerea pârâților, potrivit căreia reclamanta ar fi manifestat pasivitate în perioada ridicării construcției în litigiu, pasivitate pe care aceștia să o fi perceput ca pe un acord tacit al vecinei lor cu privire la amplasarea locuinței pe linia de hotar, pe de o parte, pentru că reclamanta a făcut cu acte dovada adresării sale în mai multe rânduri atât reprezentanților Primăriei, cât și direct reclamanților, solicitând remedierea situației, iar pe de altă parte, pentru a putea edifica construcția în condițiile de ei dorite, pârâților le era necesar acordul expres și autentic al reclamantei, ceea ce, în mod neîndoielnic, nu au avut.
De asemenea, instanța a mai arătat că neîntemeiată este și solicitarea reclamatei de a fi obligați pârâții la plata unor daune cominatorii, în cazul neîndeplinirii în termen a obligației stabilite în sarcina lor, această constrângere neimpunându-se, câtă vreme nu este vorba de un fapt personal al pârâților, ci de o obligație de a face care poate fi executată și de creditoare.
Pârâții au declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță pe care au criticat-o sub următoarele aspecte:
- în mod cu totul greșit a fost aleasă cea mai grea dintre cele patru soluții tehnice propuse de expert, fără a se ține cont de faptul că imobilul la a cărei demolare au fost obligați este o construcție cu destinația casă de locuit, tip, compusă din parter și etaj, edificată din cărămidă, pe fundație din beton și acoperită cu tablă;
- instanța nu a dat o interpretarea corectă raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, în care, la punctul 2 din Cap. IV, este arătat faptul că au făcut modificări la șarpantă, prin tăierea acesteia și ridicarea unui fronton pe zidul dinspre locuința intimatei, ceea ce permite preluarea apelor meteorice prin jgheaburi și burlane și scurgere lor în propria curte interioară, astfel încât în prezent nu mai afectează în nici un mod imobilul vecin;
- nu s-a ținut cont de faptul că ei au dorit permanent soluționarea amiabilă a situației litigioase create fără voia lor, dar că s-au lovit de refuzul reclamantei de a găsi un consens, iar soluția de a construi, exclusiv pe cheltuiala lor, un trotuar între construcții, cu canal de colectare a apelor care provin din topirea zăpezii, deși benefică pentru ambele imobile, nu poate fi pusă în practică deoarece reclamanta nu acceptă ca respectivul trotuar să fie amplasat și pe terenul său;
- carențele care au existat în obținerea documentației necesare ridicării locuinței, s-au datorat reprezentanților societății de construcții cu care au contractat, în sarcina cărora a rămas, conform înțelegerii avute (deoarece fiind plecați în străinătate, ei n dispuneau de timpul necesar), dar care și-au îndeplinit defectuos obligația asumat, însă în prezent dețin toate aceste acte, respectiv autorizație de construire, certificat de urbanism, proiectul construcției etc.
.-și în drept apelul pe dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă, pârâții au solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, prin alegerea unei alte soluții dintre cele propuse de expertul tehnic.
În apel, probatoriul a fost completat cu un set de 10 planșe fotografice, depuse la dosar de avocatul intimatei-reclamante.
Tribunalul a reținut apelul ca fiind întemeiat.
Ceea ce este surprinzător la soluția pronunțată în dosarul de față de Judecătoria Roman, arată instanța de apel, o constituie faptul că nici măcar reclamanta nu a considerat posibilă și, ca atare, nici nu a solicitat, obligarea pârâților la a-și demola locuința tip, chiar dacă aceasta a fost edificată în așa fel, încât nu concordă cu proiectul de execuție obținut în acest scop. De altfel, nici expertul tehnic nu a propus o astfel de soluție (de-a dreptul ridicolă, mai ales față de disponibilitatea pârâților de a pune capăt într-un mod cât mai rezonabil nemulțumirii, e adevărat, justificate, a vecinei lor dinspre est), ci doar, în ultimă instanță, schimbarea amplasamentului imobilului în discuție. O astfel de schimbare, însă nu mai poate fi făcută în prezent, când construcția este de doi ani finalizată, fără a mai lua în discuție consecințele deosebit de grave din punct de vedere economic pe care le-ar avea asupra familiei pârâților. Actele dosarului de fond reliefează, contrar celor reținute de prima instanță în motivarea sentinței, că somațiile, notificările și memoriile comunicate de intimata-reclamantă atât pârâților, cât și Primăriei comunei, sunt ulterioare terminării clădirii, deci corect au invocat intimații pasivitatea culpabilă a acesteia: desigur, nu trebuiau cunoștințe de specialitate și nici nu era necesar să se termine de ridicat construcția vecină, pentru ca reclamanta să sesizeze amplasarea ei, odată cu fundația, pe chiar hotarul proprietății sale. În plus, intimații-pârâți au fost deja sancționați cu amendă contravențională în sumă de 3.000 de lei, iar măsurile pe care au fost obligați să le ia pentru remedierea neajunsurilor constatate prin procesul-verbal nr.1/22.04.2006, întocmit de referentul de specialitate din cadrul Primăriei, au fost deja aduse la îndeplinire, în discuție rămânând, conform celor arătate de expertul tehnic, doar problema zăpezii care se depune în spațiul foarte îngust rămas între imobile și cea a infiltrării, la fundația ambelor imobile, a apelor rezultate din topirea zăpezii și a celorcare se scurg de pe imobilul reclamantei, pentru remedierea și a acestor neajunsuri, soluția propusă de expert fiind optimă, nu numai pentru că nu implică nici un fel de costuri pentru intimata-reclamantă, dar și pentru că, așa cum a precizat în mod stăruitor expertul, ea este benefică ambelor clădiri.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis apelul și a schimbat sentința atacată, în sensul celor arătate, cu consecința suportării de către intimată a cheltuielilor efectuate de apelanți în această fază a procesului, proporțional, desigur, cu culpa procesuală ce se impune a fi reținută în sarcina sa.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs pârâta care a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât măsura dispusă aduce atingere dreptului său de proprietate.
Recurenta arată că nu a solicitat într-adevăr demolarea construcției pârâților, însă nu poate fi de acord că soluția optimă este cea propusă de instanța de apel care să-i aducă atingere și mai mult dreptului său de proprietate.
Recurenta arată că nu există niciun temei legal pe care să se sprijine soluția instanței de apel, întrucât așa cum proprietatea intimaților este valoroasă la fel și pentru ea proprietatea are valoare, iar instanța trebuia să se pronunțe în sensul conservării ei și nu a distrugerii.
În plus, arată recurenta, intimații-pârâți nu au făcut cerere reconvențională prin care să ceară obligarea recurentei la asigurarea accesului pe terenul proprietatea sa.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, precum și din oficiu constată recursul ca fiind intimat.
Acțiunea recurentei-reclamante are ca obiect, obligarea pârâților să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe casei lor pe terenul și casei sale și este întemeiată în drept pe dispozițiile art.615 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor în materie, orice proprietar este dator a-și face strașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe străzi, iar nu pe locul vecinului său.
Proprietarul casei trebuie să lase o distanță oarecare între strașina casei sale și fondul vecin pentru a evita producerea unor daune vecinului cauzate de apele care curg de pe casei sale. În caz contrar, poate fi obligat să-și mute streașina și să plătească despăgubiri proprietarului fondului vecin pentru pagubele cauzate.
Măsura poate merge până la modificarea sau desființarea construcției însă așa cum arată chiar recurenta prin motivele de recurs nu a solicitat a se lua această măsură.
Pronunțându-se asupra desființării construcției pârâților, este evident ca instanța de fond a încălcat principiul disponibilității care printre altele conferă reclamantului dreptul de a determina limitele acțiunii sale.
Criticabilă este și soluția pronunțată de instanța de apel, care creează o situație și mai împovărătoare asupra proprietății recurentei-reclamante, propunând de asemeni o soluție ce încalcă principiul disponibilității, respectiv al cadrului procesual stabilit de părți.
Instanța de apel practic nici ea nu s-a pronunțat pe cererea recurentei-reclamante, astfel cum a fost susținută și în fapt și în drept, pentru soluționarea căreia se impunea ca instanța de apel să suplimenteze probatoriile pentru identificarea unei măsuri optime care să răspundă cererii recurentei-reclamante și care să nu afecteze proprietatea acestuia fără acordul său de voință.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul promovat de, împotriva deciziei civile nr.353/AC din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr.353/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț și trimite cauza spre rejudecare apelul aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
Ptr.judecător
- -
Președinte instanță,
Red.sent.-
Red.dec..-/
Red.dec.rec.- /24.06.2008
Tehn.- /3 ex.
24.06.2008/25.06.2008.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
